ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 107/2016

Decizia nr. 107/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei;

Obiectul cererii;

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/54/2014, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta B., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să anuleze Raportul de evaluare nr. 58682/G/II din 11 decembrie 2013 și să suspende executarea raportului de evaluare până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Soluția instanței de fond;

Prin sentința nr. 161 din data de 9 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B..

Recursul;

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamantul A. a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală.

Motivele invocate de recurent se încadrează în dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a legii în ceea ce privește respingerea acțiunii având ca obiect raportul de evaluare a stării de incompatibilitate privind pe recurentul-reclamant A. încheiat de intimată sub nr. 58682/G/II din 11 decembrie 2013.

Recurentul arată că în raport de probele administrate, pe situația de fapt sentința recurată este nelegală, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. f) și d) din Legea nr. 161/2003, în sensul existenței unei incompatibilități între funcția de primar al com. Licurici județul Gorj și calitatea de reprezentant al Unității Administrativ-Teritoriale Licurici, în cadrul Adunării Generale a Asociațiilor SC C. SRL, cât și aceea de administrator al unei societăți comerciale, respectiv în cadrul SC D. SRL.

În recursul declarat se arată că în mod greșit instanța de fond a interpretat dispozițiile legale vizând incompatibilitatea prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, respectiv incompatibilitatea între funcția de primar cu funcția de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunarea generală a unei societăți comerciale locale, întrucât societatea comercială în cauză SC C. SRL este un operator regional, astfel cum este acesta definit prin Legea nr. 51/2006, fiind înființată printr-o asociere a 12 unități administrativ-teritoriale, astfel cum rezultă din actul constitutiv și certificatul constatator emis de Oficiul Român al Comerțului Gorj.

În ceea ce privește cea de-a doua situație de incompatibilitate reținută în sarcina sa respectiv, exercitarea concomitentă a funcției de primar și a celei de administrator al SC D. SRL, recurentul a susținut că instanța de fond nu a interpretat corect dispozițiile legale în materie.

Astfel, susține recurentul că în mod eronat s-a reținut lipsa de diligență a acestuia constând în aceea că nu a urmărit ca documentele de cesionare a acțiunilor deținute și de renunțare la calitatea de administrator să fie înregistrate cu respectarea formei și a termenului prevăzut de lege.

Consideră recurentul că, în fapt orice funcție, deci și cea de administrator al unei societăți comerciale există prin exercitarea efectivă a prerogativelor sale și producerea unor efecte în planul activității societății respective ori în speță, după renunțarea acestuia la calitatea de administrator, nu a mai exercitat sub nici o formă prerogativele acestei funcții iar în fapt, societatea respectivă nu a mai funcționat efectiv, fiind radiată din Registrul Comerțului.

Se solicită admiterea recursului formulat, casarea sentinței atacate, admiterea acțiunii și anularea ca nelegal a Raportului de evaluare nr. 58682/G/II din 11 decembrie 2013.

Intimata-pârâtă B. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului;

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor recurentului, a apărărilor din întâmpinare cât și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Recurentul-reclamant A. a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ pe calea prevăzută de ar. 22 din Legea nr. 176/2010 Raportul de evaluare nr. 58682/G/II din 11 decembrie 2013 prin care B. a identificat două situații de incompatibilitate în care acesta s-a aflat, în calitate de primar al com. Licurici, respectiv incompatibilitățile prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. f) și lit. d) din Legea nr. 161/2003.

În ceea ce privește incompatibilitatea prevăzută de dispozițiile ar.87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, prima instanță verificând elementele stării de incompatibilitate a ajuns la concluzia că recurentul-reclamant deținând simultan atât funcția de primar al comunei Licurici județul Gorj cât și calitatea de reprezentant al comunei Licurici în cadrul Adunării Generale a Asociaților SC C. SRL - considerată de către instanță ca fiind de interes local - a încălcat aceste dispoziții legale.

Înalta Curte nu împărtășește abordarea Curții de Apel întrucât dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 reglementând incompatibilitățile aleșilor locali constând într-o restrângere de drepturi și sancțiuni pentru nerespectarea lor, sunt de strictă interpretare și aplicare.

Potrivit acestor dispoziții legale funcția de primar este incompatibilă cu funcția de reprezentat al unității administrativ teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local.

Astfel cum a rezultat din materialul probator administrat în cauză, recurentul-reclamant a participat în calitate de reprezentat al unității administrativ teritoriale comuna Licurici județul Gorj în cadrul Adunării Generale a Asociaților a SC C. SRL în perioada 13 decembrie 2010 - 27 septembrie 2013, societate comercială de interes regional având ca obiect precolectarea, colectarea și transferul de deșeuri menajere pe teritoriul celor 12 localități asociate, fiind un operator regional astfel cum este acesta definit potrivit dispozițiilor art. 3 lit. g) din Legea nr. 51/2006.

Contrar celor reținute prin hotărârea instanței de fond, Înalta Curte constată că SC C. SRL în calitate de operator regional, nu se încadrează în categoria societăților de interes local.

În concepția Legii nr. 51/2006, noțiunea de operator regional vizează o societate cu capital social integral al unora sau al tuturor unităților administrativ teritoriale membre ale unei asociații de dezvoltare intercomunitară, cu obiect de activitate serviciile de utilități publice.

Cum aria de activitate a acestui operator coincide cu limitele teritoriale cumulate ale unităților administrativ teritoriale membre ale unei asociații de dezvoltare intracomunitară, cu obiect de activitate serviciile de utilități publice și care au contribuit la constituirea capitalului social al acesteia, ceea ce depășește ca interes nivelul local al fiecărui membru participant.

În speță, aria de deservire și de interes a SC C. SRL vizează limitele teritoriale cumulate ale celor 12 asociați respectiv a orașelor Tg. Cărbunești, Țicleni și celorlalte 12 comune care s-au asociat în vederea constituirii societății pentru asigurarea colectării deșeurilor menajere respectiv de prestare a serviciilor de salubrizare.

Astfel fiind, SC C. SRL nu poate fi calificată drept o societate comercială de interes local în sensul dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 și în consecință rezultă neîntrunirea elementelor constitutive ale acestei incompatibilități legale, recurentul-reclamant în calitate de reprezentat al comunei Licurici județul Gorj în adunările generale ale acționarilor ale acesteia, nefiind incompatibil, cum în mod eronat a reținut judecătorul fondului.

În ceea ce privește reținerea incompatibilității prevăzute de dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, Înalta Curte constată că și acestea sunt fondate având în vedere considerentele expuse în continuare.

În cază prima instanță, prin soluția de respingere recurată a menținut în mod greșit și nelegal raportul de evaluare având ca obiect și constatarea stării de incompatibilitate a recurentului-reclamant A. în calitatea sa de primar ales în funcție publică și calitatea de administrator la o societate comercială.

Prin raportul de evaluare contestat s-a reținut în raport de dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, starea de incompatibilitate în care s-ar fi aflat recurentul-reclamant în perioada 20 iunie 2008-05 noiembrie 2012 deoarece a deținut concomitent funcția de primar al comunei Licurici județul Gorj cât și calitatea de administrator în cadrul SC D. SRL.

În mod greșit s-a reținut starea de incompatibilitate a recurentului-reclamant prin sentința atacată deoarece acesta și-a încetat calitatea de administrator al SC D. SRL la data de 27 iunie 2008 conform demisiei înregistrate din 27 iunie 2008 în registrul societății (fila 60-61 dosar recurs), respectiv în termenul legal prevăzut de dispozițiile art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 referitor la termenul de 15 zile în care reclamantul trebuia să opteze.

Data retrageri din funcția de administrator care a fost înregistrată în registrul de ședințe și deliberări al SC D. SRL, constituie data de la care aceasta și-a produs efectele, respectiv data manifestării de voință unilaterală și nu data înregistrării la Registrul Comerțului.

Dispozițiile art. 5 din Legea nr. 26/1990 reflectă opozabilitatea față de terți a înmatriculării și mențiunilor în registrul comerțului fără a avea legătură cu răspunderea personală a recurentului-reclamant, respectiv cu situația de incompatibilitate reținută în actul de constatare.

Demisia recurentului-reclamant din funcția de administrator a devenit efectivă la data de 27 iunie 2008 data înregistrării acesteia în registrul de evidență internă a SC D. SRL astfel cum a rezultat din înscrisurile noi depuse în recurs, moment din care acesta nu a mai exercitat efectiv funcția de administrator.

În acest sens este și jurisprudența majoritară a Curții în care s-a reținut că starea de incompatibilitate prevăzută de Legea nr. 161/2003 încetează de la data la care s-a făcut dovada înregistrării demisiei sau revocării la organul competent să ia act de această manifestare de voință și nu are relevanță sub aspectul reținerii stării de incompatibilitate, efectuarea mențiunilor corespunzătoare în Registrul Comerțului.

Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte reținând că motivele de recurs sunt fondate, în temeiul dispozițiilor art. 497 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 va admite recursul formulat, va casa sentința atacată și va admite acțiunea formulată de reclamantul A., dispunând anularea Raportului de evaluare nr. 58682/G/II din 11 decembrie 2013 emis de intimata-pârâtă B.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 161 din 9 mai 2014 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează recurată.

Admite acțiunea formulată de recurentul reclamant A. și, pe cale de consecință, anulează Raportul de evaluare nr. 58682/G/II din 11 decembrie 2013 întocmit de intimata - pârâtă B.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 ianuarie 2016.