ÎCCJ, decizie (scj.ro #82125)

Drept de proprietate. Succesori care nu au urmat procedura prevăzută la cap. III al Lg . 10/2001. Drept de acrescământ. Restituirea întregului imobil moștenitorilor acceptanți . Cuprins pe materii : Drept civil. Drept de proprietate. Succesori care nu au urmat procedura prevăzută la cap. III al Lg . 10/2001. Drept de acrescământ. Restituirea întregului imobil moștenitorilor acceptanți . Indice alfabetic : Succesori care nu au urmat procedura prevăzută la cap. III al Lg . 10/2001. Drept de acrescământ. Moștenitori acceptanți . Legea 10/ 2001, republicată art . 4 (4) Art . 4 alin. 4 din Legea nr . 10/2001 stabilește că : „de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la cap. III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire”.

Astfel, în situația în care numai o parte dintre moștenitorii proprietarilor deposedați de stat au cerut restituirea imobilului, acesta se cuvine celor ce s-au conformat Legii nr.10 / 2001, prin efectul dreptului de acrescământ , indiferent de cotele lor succesorale. Succesorii nu dobândesc în nume propriu dreptul la restituire ci ca moștenitori ai antecesorului lor, singurul cu privire la care se pune problema funcționării dreptului de acrescământ. Î.C.C.J . , Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr . 4833 din 17 mai 2006. Prin notificarea nr.340 din 8 iunie 2001, adresată Primăriei municipiului Brașov , petentul F.L . prin mandatara sa F. Z. a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Brașov , compus din casă și teren, imobil ce a aparținut tatălui său F. I. și care a fost preluat abuziv de stat în baza Decretului nr.92/1950.

La data de 19 septembrie 2001, petentul F. L. a decedat, rămânând ca succesori soția supraviețuitoare F. M. și două fiice, respectiv V. F. M. și F. Z., conform certificatului de moștenitor nr.2117/ 653/ 2001/5. La data de 11 februarie 2002, fiica defunctului F. L. și respectiv mandatara sa din prima notificare F. Z. a formulat a doua notificare, înregistrată la executorul judecătoresc sub nr.166/2002, în calitate de succesoare a tatălui său, prin care a solicitat restituirea imobilului situat în Brașov , str . N.S . nr . 38, compus din casă și teren, imobil aflat inițial tot în proprietatea bunicului său patern F. I. și naționalizat prin Decretul nr.92/1950. La data de 13 iunie 2002, reclamanta F. Z. a depus o precizare a notificării sale, înregistrată sub nr.1548/2002 prin care a arătat că solicită numai cota de 1/3 din imobil, precum și acte doveditoare ale cotei sale succesorale, anexate petiției cu nr.44457 din aceeași dată.

Din referatul întocmit cu privire la situația imobilului ce face obiect al notificărilor menționate rezultă că este vorba despre același bun, situat în prezent pe str . D. S. nr.10. Ca răspuns la cele două notificări primite de la primărie, SC RIAL SRL Brașov a emis dispoziția nr.381 din 29 septembrie 2004 prin care a admis în parte cererea reclamantei F. Z., dispunând restituirea în natură a cotei de 1/9 din imobilul aflat în administrarea sa și înscris în CF nr.9841, nr . top 2313/2, compus din 13 apartamente, dintre care 12 sunt ocupate de chiriași și unul este liber. S-a stabilit că notificatoarea F.Z . este persoană îndreptățită numai pentru cota de 1/9 din imobil, respectiv o treime din cota de 1/3 a defunctului său tată, celelalte două cote de 1/9 aparținând mamei și surorii sale care nu au făcut notificări.

Împotriva acestei dispoziții a formulat contestație F. Z. și, alături de aceasta, celelalte două succesoare ale petentului inițial F. L., respectiv V. F. M. și F. M. Reclamantele au solicitat modificarea dispoziției nr.381/ 2004 în sensul restituirii în natură a întregului imobil notificat. Prin sentința nr.191/S din 9 mai 2005, Tribunalul Brașov - Secția civilă a admis în parte contestația, modificând dispoziția atacată în sensul restituirii cotei de 1/3 din imobil în locul cotei de 1/9 și atribuirii dreptului de folosință asupra terenului în cotă de 1/3 în loc de 1/9.

Instanța de fond a reținut că defunctul F. L., notificatorul inițial, era îndreptățit să primească numai cota de 1/3 din imobil deoarece el era unul dintre cei trei fii succesori ai proprietarului tabular inițial F. I., decedat la 12 februarie 1966 și numai el a formulat notificare, neputând profita de cotele celorlalți doi frați ai săi, care nu au renunțat la succesiunea tatălui lor ; în opinia instanței, renunțarea constituie singura ipoteză în care acesta ar fi putut beneficia de cotele fraților săi. Instanța de fond a corectat cota reținută în dispoziția atacată din 1/9 în 1/3 având în vedere că succesorii lui F. L. culeg cota antecesorului lor. Împotriva acestei sentințe au declarat apel toate părțile.

Prin decizia nr.662/Ap din 17 octombrie 2005 a Curții de Apel Brașov – Secția civilă s-a respins apelul pârâtei SC RIAL SRL Brașov și a fost admis apelul reclamantelor. Sentința a fost schimbată în sensul că s-a admis în tot contestația reclamantelor, modificându-se dispoziția prin restituirea întregului imobil – construcție și menținerea dreptului special de folosință cu privire la terenul aferent acestuia. Instanța de apel a reținut că, potrivit dispozițiilor art.4 alin.3 din Legea nr.10/2001, depunerea cererii echivalează cu acceptarea succesiunii pentru întregul imobil, respectiv notificatorul F. L. este îndreptățit la restituirea întregului imobil, conform regulilor dreptului comun în materie succesorală.

Astfel, partea unui succesor neacceptant profită celorlalți moștenitori acceptanți ; în speță, defunctul F. L., notificator inițial, beneficiază de cotele fraților săi, astfel că reclamantele sunt îndreptățite, ca succesoare ale lui F. L., la restituirea întregului imobil. De altfel, această interpretare a fost consacrată legislativ prin introducerea alin.4 la art.4 din Legea nr.10/2001 (prin Legea nr.247/2005), text care stabilește că: „de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la cap.III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire ”. Apelul pârâtei în sensul că numai contestatoarea F. Z. ar fi îndreptățită la restituirea cotei sale din imobil a fost respins cu motivarea că notificarea antecesorului F.L . a fost suficientă pentru restabilirea dreptului succesoarelor sale asupra întregului imobil.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC RIAL SRL Brașov , criticând-o pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 Cod de procedură civilă și susținând, în esență, că defunctul F.L . nu poate culege cotele fraților săi, iar contestatoarea F. Z., la rândul ei, nu poate beneficia decât de cota proprie de 1/9. Așa fiind , dispoziția atacată, a cărei menținere o solicită recurenta, apare ca fiind corectă. Recursul este nefondat . Din actele dosarului rezultă cu certitudine că imobilul în litigiu a fost proprietatea tabulară a lui F. I., decedat la 12 februarie 1966. Succesiunea de pe urma lui a fost dezbătută abia în anul 1999, când s-a emis certificatul de moștenitor nr.173 din 25 octombrie 1999, în care apar ca succesori legali cei trei fii ai săi, respectiv F. I. jr (decedat la 23 august 1989), F. W. și F. L. De pe urma defunctului F. I. jr a rămas ca succesoare legală fiica sa R. T. Z., conform aceluiași certificat de moștenitor.

Prin urmare, la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, calitatea de succesori ai defunctului F. I. era deja stabilită. Dintre acești trei succesori ai proprietarului de la care s-a naționalizat imobilul, numai F. L. a depus notificare, solicitând restituirea în natură a întregului bun. În practica judiciară creată de la intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001 s-a conturat un punct de vedere preponderent în sensul că, împrejurarea că numai o parte dintre moștenitorii proprietarilor deposedați de stat au cerut restituirea imobilului are relevanță doar în sensul că el se cuvine celor ce s-au conformat Legii nr.10/2001, prin efectul dreptului de acrescământ, indiferent de cotele lor succesorale.

O soluție juridică similară a fost adoptată de legiuitor și în materia reconstituirii dreptului de proprietate în temeiul Legii nr.18/1991 privind fondul funciar, o lege cu același caracter reparator ca și Legea nr.10/2001. Această rezolvare juridică a situațiilor similare apărute în practică și-a găsit consacrarea în reglementarea din art.4 alin.4, introdusă prin Legea nr.247/2005, cum justificat a reținut instanța de apel. Critica recurentei în sensul că această completare a legii nu exista la data emiterii dispoziției contestate este lipsită de relevanță. La acel moment, nu putea fi acceptată altă interpretare decât aceea a inaplicabilității principiului unanimității în materie, iar noul text era în vigoare la data pronunțării deciziei din apel, ea fiind de imediată aplicare, ca și celelalte completări și modificări aduse Legii nr.10/2001 prin Legea nr.247/2005.

Împrejurarea că, după declanșarea procedurii administrative obligatorii notificatorul F.L . a decedat, nu mai are nici o influență asupra dreptului său, transmis succesorilor contestatori, de a dobândi întregul imobil pentru că aceștia nu dobândesc în nume propriu dreptul la restituire ci ca moștenitori ai antecesorului lor, singurul cu privire la care se pune problema funcționării dreptului de acrescământ. Cu alte cuvinte, contestatorii intimați dobândesc ceea ce era îndreptățit antecesorul lor să dobândească. Notificarea formulată de F. Z. nu are valoarea juridică pe care legea o dă acestui act întrucât la momentul intrării în vigoare a legii antecesorul său, care era îndreptățit la beneficiul legii trăia și a uzat de dreptul său.

Ca urmare, formularea notificării nu poate avea, în ceea ce-l privește, efectul celei depuse de tatăl său privind cotele fraților , pe care le-a cules în temeiul dreptului consacrat acum de art.4 alin.4 din lege, pentru că nu există aceleași condiții. Contestatoarele recurente primesc imobilul ca succesoare după F. L. care, la rândul său, are drepturi asupra întregului imobil, conform celor arătate mai sus. În consecință, recursul a fost respins ca nefondat .