ÎCCJ, decizie (scj.ro #82617)

Restituirea

imobilului trecut la stat. Procedura administrativă prevăzută de art. 24-25 din

Legea nr.10/2001

Procedura administrativă prevăzută în Legea nr.10/2001 este îndeplinită

dacă  unitatea deținătoare a imobilului a răspuns la notificare în sensul

că bunul nu este restituibil în natură, chiar dacă nu a făcut concret o oferă

pentru altă modalitate de restituire prin echivalent.

Secția civilă, decizia nr.1405 din 7 aprilie 2003

Reclamanta S.L.M.M.I. a chemat în judecată Consiliul Județean Ilfov, solicitând

anularea deciziei nr.5865 din 10.10.2001, emisă în temeiul Legii nr.10/2001 și

în consecință, să-i fie restituit în natură  un imobil – teren și

construcții, situat în comuna Balotești – satul Preotești, județul Ilfov în

conformitate cu Legea nr.10/2001.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul Consiliul Județean Ilfov,

în calitate de deținător al imobilului, a fost notificat cu nr.2233/2001

completată de notificarea nr.3476/2001, însă acesta a refuzat restituirea în

natură a imobilului sub motivul că intră sub incidența art.16 din Legea nr.

10/2001, fiind sediul Centrului de Primire și Triere a Copilului Aflat în

Dificultate al Județului Ilfov.

Prin sentința civilă nr.309 din 4.04.2002, Tribunalul  București, secția a

III-a civilă, a respins ca prematură contestația, în baza Legii nr.10/2001,

reținându-se că petenta poate sesiza instanța de judecată numai după

îndeplinirea în totalitate a procedurii administrative prevăzută de această

lege.

Prin decizia civilă nr.261 din 14 iunie 2002, Curtea de Apel București – secția

a IV-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, instanța

confirmând sentința civilă atacată.

În contra acestei hotărâri, a declarat recurs reclamanta susținând

nelegalitatea hotărârii, în sensul că instanța a făcut și  a dat o

aplicare și, respectiv, o interpretare denaturată dispozițiilor cuprinse în

art.23 și 24 din Legea nr.10/2001.

Recursul este fondat.

Învestită cu o contestație pentru anularea deciziei Consiliului Județean Ilfov

nr.5865 din 10.10.2001 ca urmare a refuzului de restituire a imobilului în

natură, formulată în baza dispozițiilor art.24 alin.7 din Legea nr.10/2001,

prima instanță, fără a judeca în fond cauza, a respins ca prematură acțiunea.

În mod greșit instanța de fond a reținut că nu a fost parcursă procedura

administrativă prevăzută de legea specială, din moment ce pârâtul-deținător

și-a spus punctul de vedere, în sensul refuzului net de a restitui în natură

imobilul și de a intenționa să facă o ofertă prin echivalent, refuzată implicit

de reclamantă care a formulat acțiune în justiție.

Momentul primirii unei oferte de plată prin echivalent și apoi, refuzul acestei

oferte, constituie, în opinia instanței de apel, epuizarea procedurii

administrative, când reclamanta poate fi îndrituită să formuleze contestația în

fața organelor de justiție.

Această interpretare nu corespunde intenției legiuitorului, care a adoptat

Legea nr.10/2001 ca un act normativ reparatoriu pentru toți cei care și-au

pierdut imobilele în mod abuziv, oferind o cale mai lesnicioasă și mai rapidă,

fără însă a se limita accesul liber la justiție, consacrat de art.21 din

Constituția României.

Refuzul ofertei se poate face oricând după emiterea refuzului de restituire în

natură, fie și în mod tacit, ca în cazul în speță, când acesta rezultă din

formularea directă în termenul de 30 de zile a unei contestații în fața

organelor de justiție.

Făcând o aplicare și interpretare denaturată a dispozițiilor art.23 și 24 din

Legea nr.10/2001, instanța de apel a pronunțat o hotărâre vădit nelegală.

Refuzul celor două instanțe de a judeca în fond acțiunea, neluând în

considerare răspunsul negativ la cererea de restituire și care îndrituia pe

reclamantă să formuleze contestație în  conformitate cu art.24 alin.7 din

Legea nr.10 /2001, apare cu atât mai mult, nelegal, cu cât persoana deținătoare

și-a spus punctul de vedere, chiar dacă acesta nu poartă denumirea de

dispoziție sau decizie.

Rezultă că  este greșit punctul de vedere al instanțelor care au

considerat că nu a fost parcursă procedura administrativă și nu au judecat în

fond cauza, respingând acțiunea ca prematură.

În consecință, s-a impus admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate

și reluarea judecății în fața primei instanțe în vederea soluționării acțiunii

introductive.