ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 467/2018

Decizia nr. 467/2018

Asupra conflictului de

competență constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Hârlău sub nr. x/239/2017, A. com. Fântânele,

județul Iași, a solicitat instanței, în contradictoriu cu

intimatul B., să dispună înlocuirea sancțiunii amenzilor contravenționale

(în cuantum total de 11,812 lei) aplicate intimatului printr-un număr de

116 procese-verbale de constatare a contravenției, cu sancțiunea

obligării la prestarea unei activități în folosul

comunității.

Prin sentința civilă

nr. 1131/2017, pronunțată de Judecătoria Hârlău, s-a

declinat în favoarea Judecătoriei Timișoara, competența de soluționare

a cererii de chemare în judecată.

Pentru a hotărî astfel,

instanța inițial învestită a reținut că, deși

intimatul din prezenta cauză nu a declarat că ar avea locuința

principală în altă parte decât în comuna Fântânele, județul

Iași, este evident că domiciliul acestuia nu poate ii în această

localitate, din moment ce, potrivit referatului de anchetă socială

efectuat, acesta nu mai locuiește în acea localitate de 30 de ani și

nici nu deține bunuri mobile sau imobile (inclusiv locuință),

iar ultimul domiciliu i-a fost stabilit prin buletinul de identitate emis de

formațiunea de evidență a populației din orașul

Sînnicolau Mare, în urmă cu peste 23 ani (la 24 ianuarie 1994), Iară

a se putea stabili condițiile în care s-a consemnat că domiciliul

acestuia ar fi în județul lași (satul Fântânele, com. Fântânele). Pe

de altă parte, un rol determinant în punctul de vedere al instanței

I-a constituit faptul că toate amenzile contravenționale au fost

aplicate intimatului, în decursul mai multor ani, pentru fapte contravenționale

comise doar în municipiul Timișoara, astfel că este evident că

acesta locuiește, dacă nu în municipiul Timișoara, undeva în

proximitatea acestuia.

Prin sentința civilă

nr. 160 din 10 ianuarie 2018, pronunțată de Judecătoria

Timișoara, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a

acestei instanțe, invocată din oficiu, s-a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Hârlău, s-a

constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a înaintat

cauza înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea

pronunțării regulatorului de competență,

Asupra excepției necompetenței

teritoriale, instanța a reținut următoarele:

Potrivit adresei de Ia fila

148 dosar Jud. Hârlău și potrivit fișei Direcției pentru

Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date (fila 149 dos.

Judecătoria Hârlău), intimatul figurează cu domiciliul activ în

sat Fântânele, localitate care se află în circumscripția

teritorială a Judecătoriei Hârlău, instanță sesizat

inițial cu judecarea prezentei cereri.

în speță, nu s-a

tăcut dovada că intimatul locuiește în mod efectiv la o

altă adresă decât cea menționată în adresa emisă de Serviciul

Public Comunitar Local pentru Evidența Persoanelor Hârlău, astfel

că, în raport de dispozițiile art. 9 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001,

ce constituie temeiul de drept al cererii, instanța

judecătorească în a cărei circumscripție domiciliază

contravenientul este Judecătoria Hârlău.

Examinând conflictul negativ

de competență, Înalta Curte apreciază că, în cauza,

competența soluționării pricinii revine Judecătoriei

Hârlău, în considerarea dispozițiilor legale și a argumentelor

ce succed:

Obiectul prezentului litigiu

îl constituie cererea petentei A. com. Fântânele, în contradictoriu cu

intimatul B., de înlocuire a amenzii contravenționale cu sancțiunea

obligării contravenientului la prestarea unei activități în

folosul comunității.

Potrivit art. 9 alin. (3) din

O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, astfel cum a

fost modificată prin O.G. nr. 17/2014, în cazul în care contravenientul

persoană fizică nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la

rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există

posibilitatea executării silite, organul de specialitate al

unității administrativ-teritoriale prevăzut la art. 39 alin. (2)

lit. a) în a cărui rază teritorială domiciliază

contravenientul va sesiza instanța judecătorească în a

cărei circumscripție domiciliază acesta, în vederea înlocuirii

amenzii cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei

activități în folosul comunității, ținându-se seama de

partea din amendă care a fost achitată.

În ceea ce privește

domiciliul unei persoane se reține că această noțiune este

definită de art. 87 C. civ., potrivit căreia, domiciliul unei

persoane fizice, în vederea exercitării drepturilor și

libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară

că își are locuința principală.

Art. 90 C. civ. instituie o

prezumție de domiciliu în favoarea, în ordine, a reședinței -

locuința secundară - și a locului „unde acea persoană se găsește",

în ipoteza în care domiciliul ori reședința acelei persoane nu sunt

cunoscute, domiciliul fiind, așadar, asimilat cu locuința

efectivă. Se prezumă, astfel, că titularul locuiește

efectiv în unul sau altul dintre spațiile declarate ca fiind locuință

principală, respectiv secundară, Nimic nu se opune, însă, ca

titularul să probeze contrariul, dacă mențiunile din cartea de

identitate nu corespund realității sau lipsesc, prezumția

legală fiind una relativă.

Astfel, dacă pârâtul

înțelege să conteste domiciliul indicat, el poate proba că

locuința efectivă, cu caracter statornic, este în altă parte,

însă trebuie să probeze, in aceiași timp, că reclamantul a

cunoscut domiciliul său real prin alte mijloace decât cartea de

identitate.

Potrivit art. 91 alin. (2)-(3)

C. civ., „(2) în lipsa acestor mențiuni ori atunci când acestea nu

corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a

reședinței nu va putea fi opusă altor persoane. (3)

Dispozițiile afin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau

reședința a fost cunoscută prin alte mijloace de cei căruia

i se opune".

Interpretând per a contrario

prevederile alin. (3) al art. 91 C. civ., dacă reclamantul nu a cunoscut

domiciliul real al pârâtului, pârâtul nu se va putea prevala de domiciliul real,

atunci când acesta nu corespunde cu domiciliul din cartea de identitate. O

asemenea constatare dă eficiență riscului pe care orice

persoană și-i asumă prin neîndeplinirea obligațiilor legate

de proba identității sale.

În speță, potrivit

adresei de la fila 148 dosar Jud. Hârlău, precum și potrivit

fișei Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea

Bazelor de Date, domiciliul intimatului B. este în comuna Fântânele, iar din

niciun înscris existent Ia dosarului cauzei nu rezultă că s-a

făcut dovada că intimatul locuiește în mod efectiv la o

altă adresă decât cea menționată în adresa emisă de Serviciul

Public Comunitar Local pentru Evidența Persoanelor Hârlău (fila 149

dos. Jud. Hârlău), respectiv în sat Fântânele, localitate care se

află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Hârlău,

instanță sesizat inițial cu demersul judiciar.

În raport de această

împrejurare și de dispozițiile legale sus-menționate, potrivit

cărora cererea de înlocuire a amenzii cu sancțiunea obligării

contravenientului Ia prestarea unei activități în folosul

comunității se adresează instanței de judecată în a

cărei circumscripție domiciliază acesta, se constată

că, în cauză, competența teritorială de soluționare a

cererii revine Judecătoriei Hârlău.

Pentru considerentele

arătate, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., instanța

competentă teritorial să judece pricina este Judecătoria

Hârlău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Hârlău.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 15 februarie 2018.