ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 467/2018

Decizia nr. 467/2018 Asupra conflictului de competență constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Hârlău sub nr. x/239/2017, A. com. Fântânele, județul Iași, a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul B., să dispună înlocuirea sancțiunii amenzilor contravenționale (în cuantum total de 11,812 lei) aplicate intimatului printr-un număr de 116 procese-verbale de constatare a contravenției, cu sancțiunea obligării la prestarea unei activități în folosul comunității. Prin sentința civilă nr. 1131/2017, pronunțată de Judecătoria Hârlău, s-a declinat în favoarea Judecătoriei Timișoara, competența de soluționare a cererii de chemare în judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța inițial învestită a reținut că, deși intimatul din prezenta cauză nu a declarat că ar avea locuința principală în altă parte decât în comuna Fântânele, județul Iași, este evident că domiciliul acestuia nu poate ii în această localitate, din moment ce, potrivit referatului de anchetă socială efectuat, acesta nu mai locuiește în acea localitate de 30 de ani și nici nu deține bunuri mobile sau imobile (inclusiv locuință), iar ultimul domiciliu i-a fost stabilit prin buletinul de identitate emis de formațiunea de evidență a populației din orașul Sînnicolau Mare, în urmă cu peste 23 ani (la 24 ianuarie 1994), Iară a se putea stabili condițiile în care s-a consemnat că domiciliul acestuia ar fi în județul lași (satul Fântânele, com.

Fântânele). Pe de altă parte, un rol determinant în punctul de vedere al instanței I-a constituit faptul că toate amenzile contravenționale au fost aplicate intimatului, în decursul mai multor ani, pentru fapte contravenționale comise doar în municipiul Timișoara, astfel că este evident că acesta locuiește, dacă nu în municipiul Timișoara, undeva în proximitatea acestuia.

Prin sentința civilă nr. 160 din 10 ianuarie 2018, pronunțată de Judecătoria Timișoara, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Hârlău, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a înaintat cauza înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență, Asupra excepției necompetenței teritoriale, instanța a reținut următoarele: Potrivit adresei de Ia fila 148 dosar Jud. Hârlău și potrivit fișei Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date (fila 149 dos. Judecătoria Hârlău), intimatul figurează cu domiciliul activ în sat Fântânele, localitate care se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Hârlău, instanță sesizat inițial cu judecarea prezentei cereri.

în speță, nu s-a tăcut dovada că intimatul locuiește în mod efectiv la o altă adresă decât cea menționată în adresa emisă de Serviciul Public Comunitar Local pentru Evidența Persoanelor Hârlău, astfel că, în raport de dispozițiile art. 9 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, ce constituie temeiul de drept al cererii, instanța judecătorească în a cărei circumscripție domiciliază contravenientul este Judecătoria Hârlău. Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte apreciază că, în cauza, competența soluționării pricinii revine Judecătoriei Hârlău, în considerarea dispozițiilor legale și a argumentelor ce succed: Obiectul prezentului litigiu îl constituie cererea petentei A. com. Fântânele, în contradictoriu cu intimatul B., de înlocuire a amenzii contravenționale cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității.

Potrivit art. 9 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, astfel cum a fost modificată prin O.G. nr. 17/2014, în cazul în care contravenientul persoană fizică nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării silite, organul de specialitate al unității administrativ-teritoriale prevăzut la art. 39 alin. (2) lit. a) în a cărui rază teritorială domiciliază contravenientul va sesiza instanța judecătorească în a cărei circumscripție domiciliază acesta, în vederea înlocuirii amenzii cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității, ținându-se seama de partea din amendă care a fost achitată.

În ceea ce privește domiciliul unei persoane se reține că această noțiune este definită de art. 87 C. civ., potrivit căreia, domiciliul unei persoane fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală. Art. 90 C. civ. instituie o prezumție de domiciliu în favoarea, în ordine, a reședinței - locuința secundară - și a locului „unde acea persoană se găsește", în ipoteza în care domiciliul ori reședința acelei persoane nu sunt cunoscute, domiciliul fiind, așadar, asimilat cu locuința efectivă. Se prezumă, astfel, că titularul locuiește efectiv în unul sau altul dintre spațiile declarate ca fiind locuință principală, respectiv secundară, Nimic nu se opune, însă, ca titularul să probeze contrariul, dacă mențiunile din cartea de identitate nu corespund realității sau lipsesc, prezumția legală fiind una relativă.

Astfel, dacă pârâtul înțelege să conteste domiciliul indicat, el poate proba că locuința efectivă, cu caracter statornic, este în altă parte, însă trebuie să probeze, in aceiași timp, că reclamantul a cunoscut domiciliul său real prin alte mijloace decât cartea de identitate. Potrivit art. 91 alin. (2)-(3) C. civ., „(2) în lipsa acestor mențiuni ori atunci când acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reședinței nu va putea fi opusă altor persoane. (3) Dispozițiile afin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reședința a fost cunoscută prin alte mijloace de cei căruia i se opune". Interpretând per a contrario prevederile alin. (3) al art. 91 C. civ., dacă reclamantul nu a cunoscut domiciliul real al pârâtului, pârâtul nu se va putea prevala de domiciliul real, atunci când acesta nu corespunde cu domiciliul din cartea de identitate.

O asemenea constatare dă eficiență riscului pe care orice persoană și-i asumă prin neîndeplinirea obligațiilor legate de proba identității sale. În speță, potrivit adresei de la fila 148 dosar Jud. Hârlău, precum și potrivit fișei Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, domiciliul intimatului B. este în comuna Fântânele, iar din niciun înscris existent Ia dosarului cauzei nu rezultă că s-a făcut dovada că intimatul locuiește în mod efectiv la o altă adresă decât cea menționată în adresa emisă de Serviciul Public Comunitar Local pentru Evidența Persoanelor Hârlău (fila 149 dos. Jud. Hârlău), respectiv în sat Fântânele, localitate care se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Hârlău, instanță sesizat inițial cu demersul judiciar.

În raport de această împrejurare și de dispozițiile legale sus-menționate, potrivit cărora cererea de înlocuire a amenzii cu sancțiunea obligării contravenientului Ia prestarea unei activități în folosul comunității se adresează instanței de judecată în a cărei circumscripție domiciliază acesta, se constată că, în cauză, competența teritorială de soluționare a cererii revine Judecătoriei Hârlău. Pentru considerentele arătate, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., instanța competentă teritorial să judece pricina este Judecătoria Hârlău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Hârlău. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 februarie 2018.