ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 442/2017

HOTĂRÂRE

14.03.2017

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 442/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia nr. 442/2017

Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 23 februarie 2016, pe rolul Judecătoriei Bălcești, sub nr. x/185/2016,

reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova a solicitat obligarea pârâtei A. la piața sumei totale de 1.709,41 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale prestate în favoarea sa, în intervalul 19.01.2013-21.01.2013, când, în urma accidentului rutier în care a fost implicată, a fost internată în secția de chirurgie toracică, dar și a penalităților de întârziere, începând de la externare și până la lichidarea efectivă a debitului.

În cauză, au fost invocate dispozițiile art. 998 și art. 999 C. civ., precum și ale art. 320 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.

Prin sentința civilă nr. 593 din 22 iunie 2016, Judecătoria Bălcești a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de pârâtă, fiind declinată competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Craiova.

În motivare, instanța a reținut că, prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâta a arătat că are domiciliul în municipul Craiova, jud. Dolj.

A reținut instanța că, potrivit dispozițiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ., care consacră regula generală în materie, cererile de chemare în judecată împotriva unei persoane fizice se introduc la instanța de la domiciliul acesteia, iar în cazul în care pretențiile afirmate izvorăsc dintr-o faptă ilicită, dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., ca normă alternativă, permit formularea cererii în dezdăunate și la instanța în a cărei circumscripție aceasta s-a săvârșit.

Instanța a apreciat că înscrisurile depuse în cauză dovedesc că pârâta are domiciliul în municipiul Craiova, începând din 17 martie 2016, iar înștiințarea emisă pe numele acesteia, atât în faza regularizării, cât și pentru dezbaterile prim organizate la 22 iunie 2016, în comuna Făurești, a fost primită de membrii familiei acesteia, ceea ce întărește concluzia că și anterior locuia efectiv la adresa respectivă.

Totodată, a reținut instanța că accidentul rutier în care pârâta a fost implicată a avut loc pe raza orașului Caracal, prin rezoluția procurorului din 30 august 2013 confirmându-se propunerea de neîncepere a urmăririi penale sub aspectul comiterii infracțiunii de vătămare corporală din culpă, în raza de competență a Judecătoriei Bălcești neaflându-se nici locuința pârâtei și nici locul săvârșirii faptei cauzatoare de prejudicii.

La rândul său, prin sentința civilă nr. 14284 din 28 noiembrie 2016, Judecătoria Craiova, secția civilă, a admis excepția necompetenței sale teritoriale,

invocată de instanță din oficiu, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bălcești, jud. Vâlcea, și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecarea cauzei, înaintând dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție spre competentă soluționare.

Instanța a reținut că, raportat la obiectul cu care a fost învestită, sunt incidente dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., dar și dispozițiile alin. (2) al art. 107 C. proc. civ., potrivit cărora instanța rămâne competentă să judece procesul, chiar dacă ulterior sesizării pârâtul își schimbă domiciliul.

Or, din relațiile comunicate de către S.E.I.P. Craiova, rezultă că la data de 23 februarie 2016, data înregistrării pe rolul Judecătoriei Bălcești a acțiunii formulate de reclamant, pârâta avea domiciliul în comuna Făurești, jud. Vâlcea, localitate care se află în raza de competență teritorială a Judecătoriei Bălcești, jud. Vâlcea, schimbându-și domiciliul în localitatea Craiova la data de 17 martie 2016, ulterior înregistrării acțiunii de către reclamant pe rolul instanței.

Analizând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 233 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În cauză, reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova a chemat în judecată pe pârâta A., la data de 23 februarie 2016, prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bălcești, întemeiată pe dispozițiile art. 998 și art. 999 C. civ., precum și pe dispozițiile Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, solicitând obligarea pârâtei la plata cheltuielilor spitalizării determinate de accidentul rutier în care aceasta a fost implicată.

Normele de competență incidente raportului juridic litigios, față de obiectul cererii deduse judecății sunt, așa cum au reținut de altfel și cele două instanțe în conflict, dispozițiile art. 107 C. proc. civ. potrivit cărora:

„(1) Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

(2) Instanța rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul își schimbă domiciliul sau sediul”,

Se reține că, din punct de vedere procesual, dispozițiile art. 107 C. proc. civ. trebuie interpretate în sensul că prin domiciliu se înțelege acela pe care o persoană și l-a stabilit în fapt, în localitatea în care trăiește, deoarece scopul dispozițiilor legale referitoare la domiciliu este, așa cum rezultă din dispozițiile art. 153 și urm. C. proc. civ., acela ca părțile aflate în litigiu să poată fi înștiințate de existența procesului, pentru a da eficiență dreptului lor la apărare.

De altfel, conform art. 87 din C. civ. în vigoare „domiciliul unei persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acela unde aceasta declară că își are locuința principală”. În același sens, al locuinței declarate ca locuință principală a fost modificată și norma ce definește noțiunea de domiciliu din O.U.G. nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români.

Asocierea explicită pe care legiuitorul a făcut-o în definiția domiciliului din noul C. civ. cu locuința principală nu semnifică o îndepărtare de concepția domiciliului ca locuință „efectivă”, ci, dimpotrivă, confirmă ideea de domiciliu ca situație de fapt, susceptibilă a fi probată prin orice mijloc de probă și lăsată la aprecierea instanței.

În speță, se constată că, așa cum rezultă din înscrisul aflat la dosarul Judecătoriei Craiova, din cercetările efectuate în baza Serciviului de Evidență Informatizată a Persoanelor rezultă că pârâta a figurat în perioada februarie 1990 - 16 martie 2016 cu domiciliul în comuna Făurești, jud. Vâlcea, iar ulterior, de la data de 17 martie 2016, și-a schimbat domiciliul pe raza teritorială a municipiului Craiova.

Se constată totodată că, potrivit dovezii de îndeplinirea procedurii de citare efectuată la data de 16 martie 2016, aflată la dosarul Judecătoriei Bălcești, pârâta locuia efectiv în comuna Făurești, jud. Vâlcea, potrivit mențiunii efectuate pe procedura de citare, citația fiind înmânată unei persoane majore ce locuia cu pârâta.

În consecință, în raport de dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., precum și față de situația de fapt mai sus-amintită, având în vedere că la data formulării cererii de chemare în judecată și cel puțin până la data de 16 martie 2016, pârâta locuia în fapt în comuna Făurești, jud. Vâlcea, aflată în raza teritorială a Judecătoriei Bălcești, jud. Vâlcea, potrivit anexei la H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii, revine acestei din urmă judecătorii competența de soluționare a cauzei.

Se reține totodată că, în raport de dispozițiile art. 107 alin. (2) C. proc. civ., schimbarea domiciliului pe parcursul desfășurării procesului, respectiv la data de 17 martie 2016, nu are înrâurire asupra instanței inițial sesizate, ce rămâne competentă să judece cauza indiferent de schimbările ulterioare intervenite în domiciliul pârâtului.

În consecință, față de cele sus-menționate, Înalta Curte urmează a stabili că revine Judecătoriei Bălcești, jud. Vâlcea, competența teritorială de soluționare a cauzei.