ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 298/2018

HOTĂRÂRE

31.01.2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 298/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Decizia nr. 298/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vaslui la data de 5 decembrie 2017, Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitorului B., urmare a cererii formulată de creditorul C., prin mandatar SC D. SRL.

Prin încheierea din 8 decembrie 2017, Judecătoria Vaslui a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competența privind soluționarea cauzei, având ca obiect cererea de încuviințare a executării silite, în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București.

S-a constatat, prin prisma dispozițiilor art. 651 C. proc. civ., că debitorul nu are domiciliul în circumscripția Judecătoriei Vaslui, din procesul verbal întocmit de către grefierul autorizat cu acces în sistemul electronic "Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date" rezultând că debitorul B. figurează cu domiciliul activ în sat Tutova, comuna Tutova, județul Vaslui și cu reședința valabilă de la 13 noiembrie 2017 până la 12 noiembrie 2018 în București, sectorul 4.

Prin Sentința civilă nr. 15874 din 21 decembrie 2017, Judecătoria sectorului 4 București a admis excepția de necompetență teritorială. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui. A constatat ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe. A suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

S-a reținut, în esență, în raport de prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., care fac referire la domiciliul debitorului, ținând cont de necesitatea existenței unei stabilități a instanței de executare din punctul de vedere al competenței și având în vedere că domiciliul debitorului se află într-o localitate din județul Vaslui aflată în circumscripția Judecătoriei Vaslui, că acestei instanțe îi aparține competența soluționării cererii de încuviințare a executării silite.

Înalta Curte, competenta să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui, în considerarea argumentelor ce succed:

Obiectul cererii deduse judecății îl constituie acțiunea prin care Biroul executorului judecătoresc A. a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitorului B., urmare a cererii formulate de creditorul C., prin mandatar SC D. SRL.

Se observă că instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a cauzei în raport de prevederile art. 651 C. proc. civ., având în vedere situația particulară a speței, respectiv în funcție de domiciliul sau reședința debitorului.

În primul rând este de remarcat că art. 651 C. proc. civ., la alin. (1), stipulează în sensul că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului.

Ca atare, împrejurarea potrivit căreia debitorul are, în prezent, reședința în București, sectorul 4 nu poate aduce schimbări în stabilirea instanței competente teritorial a soluționa cauza, în raport de prevederile articolului menționat, care fac referire la domiciliul debitorului.

Relevante în cauza și în sprijinul necesității asigurării unei stabilități și previzibilități a instanței de executare sunt și dispozițiile cuprinse în alin. (2) al art. 651 C. proc. civ., potrivit cărora schimbarea domiciliului debitorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenței instanței de executare.

Or, în speță, se constată că în contractul de credit încheiat la data de 1 aprilie 2011, care constituie titlul executoriu a cărui executare silită se solicită, domiciliul debitorului B. este în sat Tutova, comuna Tutova, județul Vaslui (la dosar existând și o copie a cărții de identitate a acestuia), iar reședința debitorului era, la acea dată, în București, sectorul 2.

La data înregistrării cererii de încuviințare a executării silite, reședința debitorului era în București, sectorul 4.

În aceste condiții, de schimbare periodică a reședinței, nu se poate asigura o stabilitate a instanței de executare, neputând fi astfel satisfăcute cerințele de claritate și previzibilitate ale art. 651 C. proc. civ.

Dacă în litigiile de drept comun, determinarea competenței teritoriale nu se face în mod obligatoriu în funcție de domiciliul legal al părții (cel din evidența informatizată a persoanelor), primând interesul găsirii persoanei și informării acesteia asupra existenței procesului ori asupra actelor de procedură ce i se opun, în litigiile de executare silită, instituirea regulilor de competență are în vedere necesitatea asigurării unei stabilități a instanței de executare, ca fiind cea de la domiciliul debitorului (având în vedere și prezumția că în respectivul ioc se găsesc cele mai multe bunuri ale debitorului) și nu de la locuințele secundare ale acestuia.

În plus, instanța de executare este cea care, în sensul art. 651 alin. (3) C. proc. civ., soluționează toate contestațiile și incidentele privitoare la executare, ceea ce accentuează necesitatea stabilității și predictibilității determinării acestei instanțe, care nu poate fi în mod aleatoriu schimbată în funcție de multiplele reședințe ale debitorului.

Față de toate cele de mai sus și cum, în cauză, debitorul are domiciliul în județul Vaslui, în circumscripția Judecătoriei Vaslui, se va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.