ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 783/2019
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 783/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vaslui la data de 08.02.2019, sub nr. x/2019, Biroul executorilor judecătorești asociați "A." a solicitat încuviințarea executării silite a debitoarei B., în temeiul titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 4491 din 13.06.2018, pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București în Dosarul nr. x/2018, pentru recuperarea sumei de 14.700,63 RON, reprezentând cheltuieli de întreținere, a sumei de 330,32 RON, reprezentând fond de reparații aferent perioadei februarie 2014 - septembrie 2017, a sumei de 9.716,77 RON, reprezentând penalizări de întârziere calculate până la data de 20.11.2017, a sumelor reprezentând penalități de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere calculate începând cu data de 21.11.2017 până la data achitării debitului principal, și anume suma de 15.030,95 RON reprezentând cheltuieli de întreținere și fond de reparații, fără a depăși cuantumul debitului principal și a cheltuielilor de executare silită, la care se adaugă cheltuielile de executare silită ocazionate cu efectuarea executării.
Prin încheierea din data de 19.02.2019, pronunțată de Judecătoria Vaslui în Dosarul nr. x/2019, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București, ca instanță pe raza căreia domiciliază, în fapt, debitoarea B.
Prin Sentința civilă nr. 1883 din 14.03.2019, pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 6 București și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui. Constatând ivit conflictul negativ de competență, s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
În considerentele hotărârii s-a reținut că, potrivit art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
În privința dovezii domiciliului, instanța a reținut că, pentru stabilirea competenței în prezenta cauză, relevanță prezintă domiciliul debitorului, iar nu locuința în fapt a acestuia.
Astfel, a arătat Judecătoria Sectorului 6 București, având în vedere că cererea de executare silită a fost depusă la organul de executare silită la data de 29.01.2019, dată la care debitoarea B. avea domiciliul în municipiul Vaslui, instanța de executare competentă teritorial să soluționeze prezenta cerere de încuviințare a executării silite este Judecătoria Vaslui.
Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vaslui la data de 08.02.2019, sub nr. x/2019, Biroul executorilor judecătorești asociați "A." a solicitat încuviințarea executării silite a debitoarei B., în temeiul titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 4491 din 13.06.2018, pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București în Dosarul nr. x/2018.
Din această perspectivă, Înalta Curte reține că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora: "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor".
Alin. (3) al aceluiași text legal prevede că "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite (...)". Din perspectiva textelor de lege sus-menționate, competența de soluționare a unei cereri privind încuviințarea executării silite, cum este cazul în speța de față, aparține judecătoriei în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.
Or, față de dispozițiile legale sus evocate, Înalta Curte constată că, la data sesizării organului de executare, debitoarea B., împotriva căreia se solicită încuviințarea executării silite, avea domiciliul în municipiul Vaslui, fapt ce rezultă din înscrisul aflat la Dosarul nr. x/2019 al Judecătoriei Vaslui (procesul-verbal din 18.02.2019, întocmit de grefierul autorizat cu accesul în sistemul electronic "D.E.P.A.B.D").
Așa fiind, constatând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de petentul Biroul executorilor judecătorești asociați "A.", în contradictoriu cu creditoarea Asociația de proprietari bloc A27 și debitoarea B., în favoarea Judecătoriei Vaslui.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 aprilie 2019.