ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1344/2018

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Sectorului 6 București, la data de 23 septembrie 2016, sub dosarul nr. x/2016, reclamantul I. I. A. în contradictoriu cu pârâtele B. și C. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor la plata sumei de 1500 RON din care s-a achitat suma de 1030 RON, debit principal, la plata penalităților de întârziere de 0,21% pe zi de întârziere calculate de la data de 30.12.2013 și până la achitarea efectivă a debitului, precum și la plata cheltuielilor de judecată de 50 RON taxă judiciară de timbru și 450 RON onorariu de avocat.

Prin sentința civilă nr. 10169 din 7 decembrie 2016, Judecătoria Sectorului 6 București a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zimnicea.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Zimnicea, sub dosarul nr. x/2016: Prin sentința nr. 88 din 31 ianuarie 2017, Judecătoria Zimnicea a admis excepției necompetenței teritoriale, invocată de reclamantul A., iar competența a fost declinată în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București. A fost constatat ivit conflictul negativ de competență, iar cauza trimisă Curții de Apel București.

Prin sentința civilă nr. 38 din 7 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2017, a fost stabilită competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.

Împotriva sentinței civile nr. 38 din 7 martie 2017 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă au declarat recurs pârâtele B. și C., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea deciziei atacate.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-reclamantul I. I. A. a invocat excepția inadmisibilității recursului, în raport cu art. 135 alin. (4) C. proc. civ. Totodată, s-a solicitat obligarea recurentelor-pârâte B. și C. la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 500 RON, potrivit chitanței din 18 iulie 2017, aflată la fila x. La dosarul cauzei nu a fost depus răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ. Prin încheierea din camera de consiliu din 16 ianuarie 2018, a fost analizat raportul întocmit în cauză și s-a dispus comunicarea acestuia potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. În cauză, nu au fost depuse puncte de vedere la raport. Ulterior, s-a stabilit termen de judecată la data de 24 aprilie 2018 pentru admisibilitatea în principiu a recursului.

Înalta Curte a luat în examinare excepția inadmisibilității recursului asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 și art. 493 alin. (5) C. proc. civ., reține următoarele: Dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ. stabilesc că "Instanța competentă să judece conflictul va hotărî, în camera de consiliu, fără citarea părților, printr-o hotărâre definitivă.". În accepțiunea conferită de legiuitor, conform dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. Deopotrivă, hotărârile definitive enumerate de art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv, cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive de la data pronunțării lor. În raport cu prevederile legale evocate, se constată că sentința nr. 38 din 7 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă nu este susceptibilă de recurs, nefiind o hotărâre pronunțată dintre cele enunțate de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., fiind inadmisibilă calea extraordinară de atac a recursului promovată de recurentele-pârâte B. și C.. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. Pentru considerentele expuse, în raport de faptul că decizia atacată în recursul pedinte este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de a fi cenzurată în calea de atac a recursului, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâtele B. și C. împotriva sentinței civile nr. 38 din 7 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă. În baza dispozițiilor art. 453 C. proc. civ., recurentele-pârâte B. și C. vor fi obligate către intimatul-reclamant Î.I. A. să achite suma de 500 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, potrivit chitanței nr. x din 18 iulie 2017, înscris aflat la dosar.