ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 254/2018
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 254/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Decizia nr.
254/2018
Deliberând
asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Încheierea din camera de consiliu
din data de 17 mai 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2017, Curtea
de Apel Timișoara, secția I civilă, a suspendat judecata cererii
de strămutare a Dosarului nr. x/325/2015 al Tribunalului Timiș,
secția I civilă, formulată de petenta A., în baza
dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., și a stabilit
termen pentru verificarea dosarului suspendat la 2 noiembrie 2017.
În
cauză, recurenta A. a declarat recurs la data de 28 august 2017,
înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție
la 1 septembrie 2017, sub același număr de dosar, invocând
dispozițiile art. 483 alin. (3) și alin. (4) C. proc. civ.
Prin raportul
întocmit la data de 19 octombrie 2017 s-a reținut că cererea de
recurs nu respectă condițiile de formă prevăzute de art.
486 alin. (1) lit. c) și d) C. proc. civ., referitoare la indicarea
hotărârii care se atacă și la dezvoltarea motivelor de
nelegalitate, prevăzute de art. 486 alin. (3) din același act
normativ sub sancțiunea nulității.
Față
de prevederile art. 248 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C.
proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din același act
normativ, Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate excepția
nulității recursului, din perspectiva dispozițiilor art. 486 alin.
(3) C. proc. civ.:
Potrivit
dispozițiilor art. 486 alin. (1) C. proc. civ., "cererea de recurs va
cuprinde următoarele mențiuni: c) indicarea hotărârii care se
atacă și d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază
recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea ca motivele
vor fi depuse printr-un memoriu separat".
Alin. (3) al
aceluiași articol stipulează în sensul că mențiunile
prevăzute la alin. (1) lit. c) și d) sunt prevăzute sub
sancțiunea nulității.
Conform
prevederilor art. 488 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere
numai pentru motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute la pct. 1 - 8
în acest articol.
Dispozițiile
art. 487 alin. (1) C. proc. civ. stipulează în sensul că
"recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în
afară de cazurile prevăzute de art. 470 alin. (5), aplicabile și
în recurs".
Art. 489
alin. (2) C. proc. civ. prevede că sancțiunea nulității
recursului intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează
în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același act normativ.
Din perspectiva
celor expuse, în ceea ce privește cererea de recurs dedusă
judecății în prezenta cauză, Înalta Curte constată că
aceasta nu poartă, în cuprinsul său, mențiunea hotărârii
atacate și nici argumentele în drept ale vreunei critici de nelegalitate, astfel
cum stipulează, în mod imperativ, dispozițiile art. 486 alin. (1)
lit. c) și d) C. proc. civ.
Prin cererea
de recurs, recurenta A. a invocat încălcarea de către Tribunalul
Timiș și Curtea de Apel Timișoara a prevederilor art. 41, art.
42 și art. 43 alin. (2) C. proc. civ., fără a indica
hotărârea împotriva căreia a înțeles să exercite calea
extraordinară de atac a recursului și fără a dezvolta
motivele de nelegalitate prevăzute de cazurile de casare reglementate de
art. 488 C. proc. civ.
Or,
susținerile recurentei din cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă
o motivare a căii de atac exercitate, conform exigențelor
prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate
în sensul indicării, prin motivele de recurs, a unuia dintre motivele de
nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 din acest act normativ, iar
pe de altă parte, a argumentării juridice a acestuia, prin formularea
unor critici propriu-zise cu privire la judecata realizată de
instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din
perspectiva motivului de nelegalitate invocat.
A motiva
recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate
prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C.
proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul
formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de
instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din
perspectiva motivului de nelegalitate invocat de către recurent.
Pentru a
conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă
indicare a textului de lege, așa cum a procedat recurenta, invocând
dispozițiile art. 483 alin. (3) și alin. (4) C. proc. civ., întrucât
condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică
determinarea greșelilor imputate instanței, respectiv o minimă
argumentare a criticii în drept.
În acest
sens, Înalta Curte reține că dezvoltarea recursului trebuie să
cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu
claritate a acelor critici, care, circumscrise motivelor de recurs, sunt de
natură a învedera nelegalitatea hotărârii.
Cum
cerința indicării hotărârii care se atacă și motivarea
recursului sunt prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ. sub
sancțiunea nulității și având în vedere că, în
cauză, nu pot fi reținute nici motive de ordine publică, în
condițiile prevăzute de art. 489 alin. (3) din același act
normativ, Înalta Curte va anula recursul declarat în Dosarul nr. x/1/2017 al
Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, de către
recurenta A.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Anulează
recursul declarat în Dosarul nr. x/1/2017 al Curții de Apel
Timișoara, secția I civilă, de către recurenta A.
Decizia nu
este supusă niciunei căi de atac și se comunică
părților.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 26 ianuarie 2018.
Procesat de