ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 182/2018

Decizia nr. 182/2018 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 151/CC din data de 17 august 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/59/2017, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a respins cererea formulată de petenta A., în contradictoriu cu intimații Municipiul Timișoara, prin primar, și Primarul municipiului Timișoara, privind strămutarea procesului civil ce formează obiectul Dosarului nr. x/30/2017 al Tribunalului Timiș. Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 11 septembrie 2017, a fost înregistrat recursul promovat de către petenta A. împotriva Sentinței civile nr. 151/CC din data de 17 august 2017, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Învestită cu soluționarea recursului, Înalta Curte a dispus în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (2) C. proc. civ., întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. Prin raportul întocmit în cauză s-a reținut că hotărârea judecătorească atacată nu este supusă recursului, calea de atac fiind declarată împotriva unei hotărâri definitive. Constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., completul de filtru, a dispus comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Recurenta-reclamantă a apreciat că este admisibilă calea de atac, hotărârea curții de apel fiind supusă recursului.

Analizând recursul în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 499 teza finală, potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele: Prin sentința atacată cu recurs a fost respinsă cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 4 august 2017, prin care petenta A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. x/30/2017 aflat pe rolul Tribunalului Timiș. Dispozițiile art. 144 alin. (2) C. proc. civ. stipulează în mod expres că hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare și este definitivă.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului. Totodată, în conformitate cu prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului. Din interpretarea dispozițiilor legale mai sus-menționate, rezultă că hotărârile judecătorești pronunțate în soluționarea cererilor de strămutare nu sunt supuse căii de atac a recursului, fiind hotărâri definitive. Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac statuate de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

De asemenea, prin dispozițiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părților îndeplinirea actelor de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător. Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii. În raport de dispozițiile legale anterior menționate, se constată că recursul declarat de recurenta-petentă A. este inadmisibil, hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în soluționarea cererii de strămutare fiind definitivă și nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs. Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat petenta A. împotriva Sentinței civile nr. 151/CC din data de 17 august 2017, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta A. împotriva Sentinței civile nr. 151/CC din data de 17 august 2017, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 ianuarie 2018. Procesat de GGC - GV