ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2069/2019

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 507 din 13 aprilie 2018, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I civilă, a fost respinsă acțiunea precizată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului Timișoara, Comisia instituită în baza Legii nr. 10/2001, Comisia locală de fond funciar Timișoara și Comisia județeană de fond funciar Timiș, ca neîntemeiată.

Prin Decizia nr. 216 din 12 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a fost respins apelul formulat de apelanta-reclamantă A. împotriva Sentinței civile nr. 507 din 13 aprilie 2018, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I civilă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A., solicitând admiterea căii de atac.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 14 februarie 2019 și repartizat aleatoriu spre soluționare completului de filtru CF x.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a căii de atac.

Prin raport s-a reținut că, în opinia raportorului, recursul este formulat împotriva unei hotărâri definitive, care nu are deschisă această cale de atac.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

La data de 22 iulie 2019, recurenta a depus punct de vedere la raport, prin care a solicitat admiterea recursului, așa cum a fost formulat.

Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția inadmisibilității recursului reținută prin raport, Înalta Curte constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 29 iunie 2017, dată la care erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția I civilă, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu Primarul municipiului Timișoara și Comisia instituită în baza Legii nr. 10/2001 Timișoara, emiterea deciziei de restituire în natură sau în echivalent bănesc pentru terenul în suprafață de 723 mp, situat în strada x, nr. 69, Timișoara.

În fapt, a arătat că această suprafață a fost preluată abuziv în baza Legii nr. 58/1974. Soțul reclamantei, B., a depus cerere pentru restituirea acestui teren în baza Legii nr. 1/2000, cerere înregistrată sub nr. x/16.08.2007, dar i s-a refuzat restituirea sau acordarea de despăgubiri.

Ulterior sesizării instanței prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a înțeles să cheme în judecată, în calitate de pârâte, și Comisia locală de fond funciar Timișoara și Comisia județeană de fond funciar Timiș.

Prin Încheierea de ședință din 3 octombrie 2017, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I civilă, instanța a constatat că este competentă general, material și teritorial, în temeiul art. 95 C. proc. civ. coroborat cu art. 35 din Legea nr. 165/2013.

Legea nr. 165/2013, în temeiul căreia a fost soluționată prezenta acțiune, prevede, în art. 34, faptul că dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.

Art. 35 prevede că:

"(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă, a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi. (4) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului. (5) Cererile sau acțiunile în justiție formulate în temeiul alin. (1) și (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru.".

Reiese, așadar, că potrivit art. 35 din Legea nr. 165/2013, hotărârea tribunalului este supusă apelului, a cărui soluționare intră în competența curții de apel.

Dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor menționate, rezultă că singura cale de atac împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal în materia Legii nr. 165/2013 este apelul.

Conform principiului legalității, consacrat de art. 457 C. proc. civ., o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Pentru argumentele expuse, Înalta Curte reține că, din coroborarea dispozițiilor art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013 cu cele ale art. 483 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. și ale art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., Decizia nr. 216 din 12 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, nu este susceptibilă de recurs, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei civile nr. 216 din data de 12 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei civile nr. 216 din data de 12 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, ca inadmisibil.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 noiembrie 2019.

GGC - CL