ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 821/2020

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 68 din 28 iunie 2019, Tribunalul Timiș a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva încheierii din ședința publică din data de 25.04.2019, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr. x/2018.

De asemenea, prin aceeași decizie, tribunalul a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A..

Prin decizia nr. 435 din 22 august 2019, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 68 din 28 iunie 2019, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr. x/2019

Împotriva deciziei nr. 435 din 22 august 2019, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a I a civilă, a declarat recurs contestatorul A..

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 14 octombrie 2019 și repartizat aleatoriu spre soluționare completului de filtru CF x, care, prin rezoluția din 25 octombrie 2019, a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului

Prin raport s-a reținut că, în opinia raportorului, recursul este formulat împotriva unei hotărâri definitive, care nu are deschisă această cale de atac.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Recurentul nu a depus punct de vedere la raport.

Prioritar, Înalta Curte apreciază că se impune a se reține că admisibilitatea unui recurs, în condițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., presupune analiza de către completul de filtru a îndeplinirii cumulative a condițiilor de fond și de formă a cererii de recurs, stabilite sub sancțiunea nulității de prevederile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., care reglementează conținutul cererii de recurs, de dispozițiile art. 489 din C. proc. civ., care se referă la încadrarea criticilor în motivele de casare, expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., și de dispozițiile art. 485 din C. proc. civ., referitoare la termenul de exercitare a recursului, a legalității căii de atac exercitate și a îndeplinirii de către recurent a obligației legale de achitare a taxei judiciare de timbru.

La termenul din 01 aprilie 2020, completul de filtru a rămas în pronunțare asupra admisibilității în principiu a recursului, din perspectiva legalității de atac, chestiune ce se impune a fi analizată prioritar celorlalte condiții de admisibilitate.

Dispozițiile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că:

"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.

În speță, recurentul A. a formulat cerere de recurs împotriva deciziei civile nr. 435 din 22 august 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, prin care a fost respins, ca inadmisibil, recursul formulat de A. împotriva deciziei civile nr. 68/28.06.2019, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2019.

Potrivit principiului legalității căii de atac consacrat de art. 457 din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii.

Prin urmare, împotriva unei decizii definitive, pronunțate în soluționarea unui recurs, părțile nu mai au deschisă calea de atac a recursului, astfel că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii,.

Întrucât hotărârea atacată cu recurs în cauză a fost pronunțată în calea de atac a recursului și este definitivă, conform art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceasta nu este susceptibilă de a fi supusă recursului.

Pentru aceste considerente, cum recurentul A. a uzat de calea de atac a recursului, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 435 din data de 22 august 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 435 din data de 22 august 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, ca inadmisibil.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 aprilie 2020.