ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 36/2018
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 36/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Decizia
nr. 36/2018
Asupra cauzei
de față, constată următoarele:
I. Cererea de
recurs
Prin cererea formulată la data de
23 august 2017, recurentul A. a declarat recurs împotriva încheierii de
ședință din data de 26 iulie 2017 a Curții de Apel
Timișoara, secția I civilă, încheiere prin care s-a dispus, în
temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării
cererii de strămutare a Dosarului nr. x/325/2016/a1 al Tribunalului
Timiș, secția I civilă, având ca obiect pretenții,
formulată de petent.
Recurentul a
arătat că solicită admiterea cererii de strămutare ce face
obiect al Dosarului nr. x/59/2017 al Curții de Apel Timișoara, secția
I civilă, pentru motive de rudenie și soluții abuzive
pronunțate în cauză, precum și trimiterea cauzei la Înalta Curte
de Casație și Justiție.
Dosarul a
fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția I civilă, la data de 28 august 2017 și
repartizat completului de filtru nr. 2.
Prin
rezoluția completului din data de 4 septembrie 2017, cererea de recurs a
fost comunicată către intimata-pârâtă Asociația de
proprietari din Timișoara, str. x, nr. 1, cu mențiunea de a depune
întâmpinare în termen de 30 zile de la comunicare, așa cum rezultă
din înscrisul aflat la dosarul acestei instanțe.
Intimata nu a
depus întâmpinare în termenul prevăzut de dispozițiile art XVII alin.
(3), coroborate cu cele ale art. XV alin. (4) din Legea nr. 2/2013.
Prin raportui
întocmit la data de 6 octombrie 2017, însușit prin rezoluția
completului din aceeași dată, ale cărui rețineri sunt avute
în vedere priun prezentul raport, s-a reținut că recursul este
admisibil, în principiu, instanța urmând a se pronunța, în
măsura în care taxa de timbru datorată în temeiul art. 25 alin. (1)
lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013 nu a fost integral achitată anticipat,
asupra aplicării în cauză a prevederilor art. 197 C. proc. civ.,
precum și asupra aplicării în cauză a sancțiunii
nulității, prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (3) C.
proc. civ., în măsura în care cererea de recurs nu cuprinde motivele de
nelegalitate și dezvoltarea lor.
Recursul a
fost comunicat părților, conform înscrisurilor aflate la dosarul
acestei instanțe, tară a fi depus punct de vedere la raport.
Prin
rezoluția completului din data de 4 decembrie 2017 s-a acordat termen, în
temeiul preverilor art. 493 C. proc. civ., în vederea pronunțării
asupra admisibilității în principiu a recursului.
Asupra
recursului promovat, Înalta Curte constată următoarele:
Prin cererea
formulată la data de 13 iulie 2017, pe rolul Curții de Apel
Timișoara, secția I civilă, petentul A. a solicitat
strămutarea Dosarului nr. x/325/2016/a1 al Tribunalului Timiș, secția
I civilă, având ca obiect pretenții.
Prin
încheierea de ședință din data de 26 iulie 2017 a Curții de
Apel Timișoara, secția l civilă, s-a dispus, în temeiul
dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea
judecării cererii de strămutare formulată de petentul A.
În
considerentele încheierii, s-a reținut faptul că niciuna dintre
părți, deși legal citată, nu s-a înfățișat
la strigarea pricinii, nu a justificat absența și nici nu a solicitat
judecarea cauzei în lipsă.
Împotriva
încheierii de ședință din data de 26 iulie 2017 a Curții de
Apel Timișoara, secția I civilă, a declarat recurs petentul A.
Recurentul a
arătat că solicită admiterea cererii de strămutare ce face
obiect al Dosarului nr. x/59/2017 al Curții de Apel Timișoara, secția
I civilă, pentru motive de rudenie și soluții abuzive
pronunțate în cauză, precum și trimiterea cauzei la Înalta Curte
de Casație și Justiție,
Se
constată că recurentul A. a declarat recurs împotriva încheierii de
ședință din data de 26 iulie 2017 a Curții de Apel
Timișoara, secția I civilă, încheiere prin care s-a dispus, în
temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării
cererii de strămutare a Dosarului nr. x/325/2016/a1 al Tribunalului Timiș,
secția I civilă, având ca obiect pretenții, formulată de
petent, recurs apreciat ca fiind admisibil, în temeiul dispozițiilor art.
414 C. proc. civ.
Totodată,
prin raportul întocmit în cauză, s-a reținut că nu s-a realizat
încadrarea motivelor formulate în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
Înalta Curte
reține că art. 493 alin. (5) C. proc. civ. stipulează că în
cazul în care completul este în unanimitate de acord că motivele de casare
invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la
art. 488 din cod, anulează recursul printr-o decizie motivată,
pronunțată fără citarea părților, care nu este
supusă niciunei căi de atac.
Or, în
speță, verificând cererea de recurs, se constată că nu s-a
realizat încadrarea motivelor formulate în cele prevăzute de art. 488 C.
proc. civ., recurentul limitându-se la a arăta că solicită
admiterea cererii de strămutare ce face obiect al Dosarului nr. x/59/2017
al Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, pentru motive
de rudenie și soluții abuzive pronunțate în cauză, precum
și trimiterea cauzei la Înalta Curte de Casație și
Justiție.
Se
reține, în aceste condiții, că recurentul nu a dedus
judecății critici care să se încadreze în motivele de casare
prevăzute limitativ la pct. 1-8 ale art. 488 C. proc. civ.
Prin urmare,
văzând dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. coroborate cu
cele ale art. 488 din cod și cum nu au fost identificate motive de ordine
publică, se va anula calea de atac exercitată în asemenea
condiții procedurale încât nu este posibilă examinarea sub vreun
aspect de nelegalitate a încheierii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează
recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii de ședință
din data de 26 iulie 2017 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.
Fără
cale de atac.
Pronunțată
în ședință publică astăzi, 16 ianuarie 2018.