ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2251/2016

Decizia nr. 2251/2016 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin contestația în anulare înregistrată la data de 17 octombrie 2016 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, contestatorul A. a solicitat anularea încheierii nr. 1872 din 11 octombrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, arătând că prin încheierea atacată, în mod greșit s-a anulat ca netimbrată, acțiunea acestuia. Contestatorul fără a indica temeiul legal arată că a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru prin faxul din 10 octombrie 2016 și solicită rejudecarea cererii de strămutare. Examinând contestația în anulare, Înalta Curte constată următoarele: Contestația în anulare nu poate fi exercitată decât în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege și nu pentru motive de netemeinicie.

Ea este menită să sancționeze săvârșirea unor importante neregularitâți procedurale, de natură a nesocoti principiul dreptului la apărare sau al contradictorialității. Prealabil oricăror aspecte legate de cerere, având în vedere că prezenta contestație nu este încadrată în drept și este promovată împotriva unei hotărâri prin care s-a soluționat o cerere de strămutare, care, conform dispozițiilor art. 144 alin. (2) Noul C. proc. civ. „se dă fără motivare și este definitivă", Înalta Curte constată că dispozițiile legale aplicabile în cauză sunt cele ale art. 503 alin. (1) Noul C. proc. civ. care reglementează contestația în anulare de drept comun. Aceasta întrucât contestația în anulare de drept comun poate fi exercitată împotriva oricărei hotărâri judecătorești rămase definitive (cum este cazul încheierii având ca obiect strămutare), spre deosebire de contestația în anulare specială, reglementată de dispozițiile art. 503 alin. (2) Noul C. proc.

civ., care poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor pronunțate în recurs și contra celor pronunțate de instanțele de apel, dacă acestea din urmă, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs. Astfel, potrivit art. 503 alin. (1) Noul C. proc. civ. „Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecată". Rezultă că motivele contestației obișnuite au caracter limitativ și de strictă interpretare, vizând chestiuni strict procedurale, pe această cale neputând fi puse în discuție probleme legate de săvârșirea unor greșeli, oricare ar fi natura lor.

Se constată că prin încheierea de ședință nr. 1872 din camera de consiliu de la 11 octombrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, având ca obiect strămutare, încheiere atacată cu prezenta contestație, s-a anulat ca netimbrată cererea formulată de petentul A. privind strămutarea Dosarelor nr. x/90/2014 și nr. z/46/2014 ambele ale Curții de Apel Pitești. Prin cererea formulată, contestatorul se declară nemulțumit de soluția adoptată prin respectiva încheiere, arătând că prin anularea cererii de strămutare a fost nedreptățit, iar soluția este nelegală. Înalta Curte constată că aspectele deduse judecății prin intermediul prezentei căi extraordinare de atac nu se circumscriu dispozițiilor art. 503 alin. (1) Noul C. proc.

civ., respectiv, contestatorul nu invocă chestiuni de ordin procedural privind neregularitatea citării, așa cum prevede textul menționat. De altfel, separat de acest aspect și fără a constitui un caz de exercitare a contestației în anulare, nu se poate reține nici faptul că instanța nu a ținut cont de faxul depus la data de 10 octombrie 2016, întrucât așa cum s-a constatat cu ocazia soluționării cererii de strămutare, acesta privește copia unei chitanțe emisă la 4 februarie 2015, iar cererea de strămutare a fost introdusă inițial la data de 19 august 2016 pe rolul Curții de Apel Pitești și apoi înaintată spre competentă soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție primind înregistrarea la 23 august 2016. Față de aceste considerente, Înalta Curte va constata că cererea formulată de petentul A. nu poate fi primită motiv pentru care o va respinge ca atare.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de petentul A. împotriva încheierii nr. 1872 din 11 octombrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2016.