ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1084/2021

Ședința publică din data de 21 aprilie 2021 Analizând actele de la dosar și decizia atacată reține următoarele: Prin decizia nr. 1451/23.07.2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a anulat ca netimbrată cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și B. împotriva încheierii nr. 763/28.04.2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2020. Împotriva acestei decizii, A. și B. au formulat cerere de repunere pe rol, calificată de către instanță ca fiind o contestație în anulare, susținând în esență că cererea de revizuire a fost legal timbrată și că în mod eronat a fost anulată ca netimbrată. Înalta Curtea luat în examinare cu prioritate excepția inadmisibilității contestației în anulare, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc.

civ. coroborat cu art. 503 și art. 457 alin. (1) din același Cod, reținând următoarele: Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal. Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în noul C. proc. civ.

în art. 457. Obiectul contestației în anulare este reprezentat de decizia nr. 1451/23.07.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin care s-a anulat ca netimbrată cererea de revizuire formulată împotriva încheierii nr. 763/28.04.2020, pronunțate de aceeași instanță într-o cerere de strămutare, contestatorii invocând eroarea materială în condițiile în care au transmis instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, iar cererea le-a fost anulată ca netimbrată. Prin art. 503 alin. (2) C. proc. civ., legiuitorul a reglementat calea de atac extraordinară a contestației în anulare speciale numai pentru hotărârile instanței de recurs și, în condițiile prevăzute la art. 503 alin. (3), și pentru hotărârile instanței de apel, spre deosebire de calea de atac extraordinară a contestației în anulare obișnuite, de drept comun, care are ca obiect hotărârile definitive, potrivit art. 503 alin. (1) C. proc.

civ. Hotărârea atacată în speță cu contestație în anulare nu îndeplinește condiția prevăzută în mod imperativ de art. 503 alin. (2) C. proc. civ., de a fi pronunțată de o instanță de recurs, contestația în anulare promovată în cauză fiind, prin urmare, inadmisibilă. Erorile materiale invocate, ca temei al unei contestații în anulare, în vederea verificării unor situații în legătură cu aspectele formale ale judecății în recurs nu pot fi extinse și la cererea de revizuire promovată împotriva unei încheieri date într-o cerere de strămutare, contestația în anulare fiind, prin urmare, inadmisibilă. Așa fiind, întrucât hotărârea atacată nu poate forma obiect al contestației în anulare întemeiate pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorii A. și B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorii A. și B. împotriva deciziei nr. 1451/23.07.2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 aprilie 2021.