ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 554/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, sub dosar nr. x/2016, petenta SOCIETATEA A. a solicitat strămutarea judecării dosarelor nr. x/2015 și nr. y/2015 de la Judecătoria Făgăraș la o altă instanță egală în grad.

Prin rezoluția din 28.06.2016, instanța i-a pus în vedere petentei obligația timbrării cererii de strămutare cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON.

La data de 03.07.2016, petenta a expediat prin fax cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei de timbru pentru cererea de strămutare, care a fost înregistrată la data de 04.07.2016, sub dosar asociat nr. x/2016

În cuprinsul cererii de reexaminare, petenta a susținut că același complet de judecată a dispus în mod diferit cu privire la timbrarea cererii de strămutare, sens în care a considerat că trebuie sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept pentru a dispune cu privire la scutirea de la plata taxei de timbru a cererilor de strămutare formulate în materia fondului funciar.

Totodată, petenta, prin cererea de reexaminare, a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 9 lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013 raportat la art. 21 alin. (2) din Constituție, arătând că este un caz de discriminare care îngrădește accesul la justiție.

Prin încheierea din 19 iulie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a fost respinsă cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 519 C. proc. civ., formulată de petenta SOCIETATEA A..

A fost respinsă ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a art. 9 lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013 raportat la art. 21 alin. (2) din Constituție, invocată de petenta SOCIETATEA A..

A fost respinsă cererea de reexaminare formulată de SOCIETATEA A. împotriva modului de stabilire a taxei de timbru datorată pentru cererea de strămutare formulată în dosar nr. x/2016 al Curții de Apel Brașov.

Împotriva acestei încheieri, recurenta SOCIETATEA A. a declarat recurs, înregistrat la Curtea de Apel Brașov.

Autoarea căii de atac a susținut în memoriul de recurs că încheierea recurată a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, având în vedere că cererea de strămutare a fost anulată fără îndeplinirea procedurii prealabile de comunicare a soluției de respingere a cererii de reexaminare.

Mai susține recurenta că cererea de reexaminare și cererea de sesizare a Înaltei Curți au fost respinse fără îndeplinirea procedurii prealabile pronunțării Curții Constituționale asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

Aceste critici au fost subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Cu privire la critica adusă respingerii excepției de neconstituționalitate, recurenta apreciază că soluția instanței nu este motivată, sens în care invocă excepția neconstituționalității temeiului de drept al respingerii, față de dispozițiile art. 21 alin. (2) din Constituția României, menționând că motivele de recurs urmează a fi dezvoltate după comunicarea motivării.

Această critică a fost subsumată motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 17 ianuarie 2017 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părți, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților, care nu au depus puncte de vedere.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte reține că nu se impune sesizarea Curții Constituționale cu privire la "excepția neconstituționalității temeiului de drept al respingerii (ca inadmisibilă) față de art. 21 alin. (2) din Constituție" invocată prin cererea de recurs de SOCIETATEA A., având în vedere că recurenta nu formulează o veritabilă cerere privind sesizarea instanței de contencios constituțional în acord cu cerințele Legii nr. 47/1992, întrucât excepția invocată nu se îndreaptă împotriva unui text de lege presupus a fi neconstituțional, astfel cum impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, ci vizează motivarea instanței.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului în ceea ce privește soluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 9 lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013 și inadmisibilitatea recursului în ceea ce privește soluția dată cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru aferentă cererii de strămutare, soluționarea acestor aspecte făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a anula recursul, respectiv a-l respinge, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Analizând recursul declarat de recurenta SOCIETATEA A. împotriva încheierii din 19 iulie 2016, în cea ce privește soluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 9 lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013, sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 (1) lit. d) din C. proc. civ., Înalta Curte reține că:

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Alin. (3) al aceluiași articol stipulează că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e) precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii extraordinare de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Este de subliniat că recursul este un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs verificând dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenta aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Aceasta, întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, astfel că autorul acestuia trebuie să își exprime nemulțumirea în tiparele fixate de lege.

Se constată că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., este formal invocat și este străin de conținutul hotărârii recurate, câtă vreme în cauză nu a fost sesizată Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate.

În ceea ce privește critica adusă respingerii excepției de neconstituționalitate în sensul că soluția instanței nu este motivată, de asemenea, se constată că punctul 6 al art. 488 C. proc. civ. este formal invocat, deoarece din cuprinsul cererii de recurs nu poate fi identificată vreo critică concretă în legătură cu acest motiv de nelegalitate, recurenta nedezvoltând critici, conform rigorilor prevăzute de dispozițiile imperative ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În speță, reținând că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, Înalta Curte constată că recursul nu este motivat în raport cu cerințele art. 488 C. proc. civ., fiind aplicabilă sancțiunea nulității recursului în reglementarea art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Aceasta întrucât simpla nemulțumire a părții, cu privire la aspectele care au format convingerea instanței, fără precizarea relevanței pe care acestea le au față de fondul pricinii și fără a se dezvolta și arăta, în concret, în ce constau greșelile săvârșite de instanță și legea încălcată, nu pot face obiectul analizei instanței de recurs, recurenta neformulând veritabile critici de nelegalitate care să vizeze încheierea atacată și care să permită astfel exercitarea controlului de legalitate în această fază procesuală din perspectiva motivelor de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ., drept pentru care susținerile recurentei evidențiate în cererea de recurs nu pot fi reținute de către instanță ca și critici de nelegalitate.

În considerarea celor ce preced, văzând că recurenta nu s-a conformat obligației reglementată de dispozițiile art. 488 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul declarat împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la 19 iulie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, în dosarul nr. x/2016, în ceea ce privește soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate a art. 9 lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Cât privește recursul declarat împotriva încheierii din 19 iulie 2016 în partea referitoare la soluționarea cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru aferente cererii de strămutare, urmează a se avea în vedere următoarele dispoziții legale:

Art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, prevede la alin. (1) că "împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare…, iar la alin. (2) stipulează că "cererea se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părților, prin încheiere definitivă".

Potrivit art. 97 alin. (1) C. proc. civ. "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege ".

Conform art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive, orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs".

Potrivit principiului legalității căilor de atac consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei ".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Prin urmare, încheierea atacată în partea care privește soluționarea cererii de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la 19 iulie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, în dosarul nr. x/2016, în ceea ce privește soluția dată cererii de reexaminare a taxei de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta Societatea A. împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la 19 iulie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, în dosarul nr. x/2016, în ceea ce privește soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate a art. 9 lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de aceeași recurentă, împotriva aceleiași încheieri, în ceea ce privește soluția dată cererii de reexaminare a taxei de timbru.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 martie 2017.