ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 120/2017

Decizia nr. 120/2017 Asupra cauzei de față, constată următoarele: La data de 16 august 2016 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, cererea formulată de A., respectiv B., privind strămutarea Dosarului nr. x/301/2015 al Judecătoriei sectorului 3 București. Petentul a fost citat cu mențiunea achitării timbrajului în cuantum de 100 lei, aferent cererii de strămutare, iar la data de 05 septembrie 2016, acesta a depus o cerere prin care a învederat instanței că este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, în subsidiar solicitând acordarea ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei de timbru.

La termenul din 22 septembrie 2016, Curtea de Apel București a calificat cererea formulată de petent ca fiind cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru și, constatând că aceasta se judecă de către un alt complet, a dispus înaintarea cererii de reexaminare a cuantumului taxei de timbru la Serviciul Registratură, pentru înregistrare, acordând termen pentru continuarea judecății la data de 20 octombrie 2016. La data de 18 octombrie 2016, petenta A. a declarat recurs împotriva „tuturor hotărârilor pronunțate în Dosarul” nr. x/1/2015 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, dosarul fiind înregistrat pe rolul instanței supreme sub nr. x/1/2015/a5. La data de 03 noiembrie 2016 a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin rezoluția din 17 noiembrie 2016 instanța a dispus comunicarea raportului către părțile în litigiu.

Conform dovezilor aflate la filele 17 și 18 din dosar, raportul a fost comunicat părților litigante, iar acestea nu au înțeles să formuleze puncte de vedere.

Luând în examinare recursul, Înalta Curte urmează să îl respingă, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente: Deși recurenta a declarat, la data de 18 octombrie 2016, prezentul recurs împotriva „tuturor hotărârilor pronunțate în Dosarul nr. x/1/2015 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, din dosarul atașat rezultă că, până la momentul formulării prezentei căi de atac, în dosarul menționat s-a pronunțat doar încheierea din 22 septembrie 2016 prin care instanța a dispus înaintarea cererii de reexaminare a cuantumului taxei de timbru la serviciul Registratură, pentru înregistrare, fiind acordat termen pentru continuarea judecății la 20 octombrie 2016. Prin urmare, instanța supremă constată că hotărârea judecătorească recurată este încheierea camerei de consiliu din 22 septembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, o încheiere premergătoare pronunțată în cadrul soluționării unui incident procedural, respectiv într-o cerere de strămutare.

Potrivit dispozițiilor art. 466 alin. (4) C. proc. civ., împotriva încheierilor premergătoare nu se pot ataca căile de atac decât odată cu fondul, iar art. 483 C. proc. civ. stipulează care sunt hotărârile judecătorești care pot face obiectul recursului. Din coroborarea dispozițiilor art. 466 cu cele ale art. 494 C. proc. civ., republicat, reiese că încheierea camerei de consiliu din 22 septembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, nu este supusă recursului. De asemenea, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia. Față de natura litigiului pendinte, în raport de dispozițiile legale anterior menționate, instanța constată că recursul este inadmisibil. Având în vedere textele legale invocate, precum și considerentele arătate mai sus, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul formulat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii de ședință din data de 22 septembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. Fără nicio cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 ianuarie 2017.