ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 120/2017
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 120/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr. 120/2017
Asupra cauzei
de față, constată următoarele:
La data de 16 august 2016 s-a
înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a
civilă, cererea formulată de A., respectiv B., privind
strămutarea Dosarului nr. x/301/2015 al Judecătoriei sectorului 3
București.
Petentul a
fost citat cu mențiunea achitării timbrajului în cuantum de 100 lei,
aferent cererii de strămutare, iar la data de 05 septembrie 2016, acesta a
depus o cerere prin care a învederat instanței că este scutit de la
plata taxei judiciare de timbru, în subsidiar solicitând acordarea ajutorului
public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei de timbru.
La termenul
din 22 septembrie 2016, Curtea de Apel București a calificat cererea
formulată de petent ca fiind cerere de reexaminare împotriva modului de
stabilire a taxei judiciare de timbru și, constatând că aceasta se
judecă de către un alt complet, a dispus înaintarea cererii de
reexaminare a cuantumului taxei de timbru la Serviciul Registratură,
pentru înregistrare, acordând termen pentru continuarea judecății la
data de 20 octombrie 2016.
La data de 18
octombrie 2016, petenta A. a declarat recurs împotriva „tuturor
hotărârilor pronunțate în Dosarul” nr. x/1/2015 al Curții de
Apel București, secția a IV-a civilă, dosarul fiind înregistrat
pe rolul instanței supreme sub nr. x/1/2015/a5.
La data de 03
noiembrie 2016 a fost întocmit raportul asupra admisibilității în
principiu a recursului, iar prin rezoluția din 17 noiembrie 2016
instanța a dispus comunicarea raportului către părțile în
litigiu.
Conform
dovezilor aflate la filele 17 și 18 din dosar, raportul a fost comunicat
părților litigante, iar acestea nu au înțeles să formuleze
puncte de vedere.
Luând în
examinare recursul, Înalta Curte urmează să îl respingă, ca
inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Deși
recurenta a declarat, la data de 18 octombrie 2016, prezentul recurs împotriva „tuturor
hotărârilor pronunțate în Dosarul nr. x/1/2015 al Curții de Apel
București, secția a IV-a civilă, din dosarul atașat
rezultă că, până la momentul formulării prezentei căi
de atac, în dosarul menționat s-a pronunțat doar încheierea din 22
septembrie 2016 prin care instanța a dispus înaintarea cererii de
reexaminare a cuantumului taxei de timbru la serviciul Registratură,
pentru înregistrare, fiind acordat termen pentru continuarea
judecății la 20 octombrie 2016.
Prin urmare,
instanța supremă constată că hotărârea
judecătorească recurată este încheierea camerei de consiliu din
22 septembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă,
o încheiere premergătoare pronunțată în cadrul
soluționării unui incident procedural, respectiv într-o cerere de
strămutare.
Potrivit
dispozițiilor art. 466 alin. (4) C. proc. civ., împotriva încheierilor
premergătoare nu se pot ataca căile de atac decât odată cu
fondul, iar art. 483 C. proc. civ. stipulează care sunt hotărârile
judecătorești care pot face obiectul recursului.
Din
coroborarea dispozițiilor art. 466 cu cele ale art. 494 C. proc. civ.,
republicat, reiese că încheierea camerei de consiliu din 22 septembrie 2016
a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, nu este
supusă recursului.
De asemenea,
potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri
definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum
și cele neatacate cu recurs.
Legalitatea
căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească
nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.
Așa
fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot
folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau
retractarea unei hotărâri judecătorești.
Această
regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art.
129 din Constituția României arătând că mijloacele procesuale
prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt
cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută
în condițiile legii, cu respectarea acesteia.
Față
de natura litigiului pendinte, în raport de dispozițiile legale anterior
menționate, instanța constată că recursul este inadmisibil.
Având în
vedere textele legale invocate, precum și considerentele arătate mai
sus, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul
formulat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii de
ședință din data de 22 septembrie 2016, pronunțată de Curtea
de Apel București, secția a IV-a civilă.
Fără
nicio cale de atac.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 19 ianuarie 2017.