ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1075/2016

Decizia nr. 1075/2016 Asupra cauzei de față, constată următoarele; Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, la 15 mai 2015, petenta A., prin președinte fondator B., a solicitat strămutarea judecării Dosarului nr. x/300/2015 al Judecătoriei sectorului 2 București. Pentru soluționarea cererii de strămutare, petentei i s-a pus în vedere sa facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei, conform art. 9 lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013. Petenta, a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar, cerere care, prin încheierea din 22 iulie 2015, a fost respinsă.

Petenta a formulat cerere de recuzare a completului învestit cu judecarea cererii de strămutare, iar la termenul din 22 septembrie 2015, fixat pentru judecarea cererii de recuzare, petenta a depus o nouă cerere de recuzare a completului învestit cu judecarea cererii de recuzare a completului inițial, cauza fiind înaintată, spre soluționare, completului imediat următor care judecă în aceeași materie, complet care, la rândul său fiind recuzat, a înaintat cauza completului cu numărul imediat următor. în toate cererile de recuzare, petenta a formulat cereri de ajutor public judiciar și cereri de reexaminare a taxei judiciare de timbra stabilită în vederea soluționării cererilor de recuzare, toate fund soluționate în sensul respingerii lor ca neîntemeiate.

Cererile de recuzare formulate succesiv de către petentă au fost soluționate, prin încheierile din 28 septembrie 2016, 27 octombrie 2016 și 16 noiembrie 2016, in sensul anulării acestora ca netimbrate. La data de 3 decembrie 2015, petenta a depus la dosar o contestație privind tergiversarea procesului. Prin încheierea din data de 5 ianuarie 2016, instanța a respins contestația ca neîntemeiată și a trimis dosarul completului imediat următor, care judecă în. aceeași materie, în vederea soluționării cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru aferentă cererii de strămutare. Prin încheierea din 11 ianuarie 2016, cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru aferente cererii de strămutare a fost respinsă ca nefondată.

Împotriva tuturor încheierilor sus-menționate, petenta A., prin președinte fondator B., a formulat recurs, susținând că toate hotărârile pronunțate în Dosarul nr. x/2/2015/al al Curții de Apel București sunt netemeinice și nelegale pentru motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., raportat la art. 1 - 56 din Constituția Românie, art. 1-59 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 1-30 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 1, 2, 5, 6 și 11 din Convenția Internațională pentru Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare. În temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport reținându-se că cererea de recurs, semnata de domnul B., în calitate de membru fondator al A., nu este însoțită de dovada calității de reprezentant injustiție a semnatarului cererii.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ. a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat părților în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același cod. După primirea raportului, recurenta A., prin președinte fondator B., a depus la dosar un memoriu, fără a depune și dovada calității de reprezentant al recurentei. Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac, la data de 13 mai 2016, fără citarea părților. Analizând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc.

civ., în raport de excepția lipsei calității de reprezentant în justiție a domnului B., pentru recurenta A., Înalta Curte constată următoarele: Prin raportul întocmit în cauză, s-a reținut că cererea de recurs nu este însoțită de dovada calității de reprezentant în justiție a domnului B., care a declarat recurs în numele A. După primirea raportului, domnul B. a depus Ia dosar, în numele recurentei, un memoriu, neînsoțit de dovada calității acestuia de reprezentant în justiție ai a recurentei.

Legat de aspectul lipsei dovezii calității de reprezentant în justiție a domnului B. pentru A., este de reținut că, la data de 5 februarie 2016, când acesta a fost prezent în instanță, pentru a reprezenta pe recurentă din cauza de față într-un alt dosar, instanța i-a pus în vedere ca în toate dosarele în care a formulat cereri în numele acestei asociații, aflare pe rolul completului 7, să depună dovada calității de reprezentant și un exemplar de pe statutul asociației, însă acesta nu s-a conformat obligației dispuse de instanță. În exercitarea rolului său activ, Înalta Curte a solicitat Judecătoriei sectorului 4 București copia sentinței nr. 565 din 19 septembrie 1991, prin care s-a acordat personalitate juridică A., a statutului acesteia, precum și relații cu privire la situația actuală a recurentei.

Din. înscrisurile comunicate instanței de către Judecătoria sectorului 4 București, rezulta că prin sentința nr. 565 din 19 septembrie 1991 a Judecătoriei sectorului 1 București i-a fost acordată recurentei personalitate juridică, în baza prevederilor art. 32 din Decretul nr. 31/1954 și ale art. 84 și următoarelor din Legea nr. 21/1924, potrivit celor înscrise în Statutul A. din România semnat de membrii fondatori, printre care se numără și B. Potrivit prevederilor art. 8 din statut, după acordarea personalității juridice, urma a fi convocată Adunarea generală a asociației „pentru a se finaliza statutul și a se stabili (...) alegerea consiliului de conducere, organizarea acestuia. alegerea comitetului de conducere operativ" etc, operațiuni care, potrivit înscrisurilor transmise de Judecătoria sectorului 4 București, nu au mai avut loc.

Art. 151 alin. (5) C. proc. civ. prevede, în cazul cererii formulate prin reprezentant, că organul de conducere sau, după caz, reprezentantul desemnat al unei asociații, societăți ori altei entități fără personalitate juridică. înființată potrivit legii, va anexa, în copie legalizată, extrasul din actul care atestă dreptul său de reprezentare în justiție. Potrivit dispozițiilor art. 82 alin. (1) C. proc. civ. „Când instanța constată lipsa dovezii calității de reprezentant a celui care a acționat în numele părții, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Dacă acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată". În cauză, constatând că semnatarul cererii de recurs nu s-a conformai dispozițiilor instanței și nu a remediat lipsurile legate de calitatea sa de reprezentant în justiție a recurentei A., Înalta Curte va admite excepția lipsei calității de reprezentant și, cu aplicarea dispozițiilor art. 82 alin. (1) C. proc.

civ., va anula recursul recurentei ca fiind formulat de o persoană fără calitatea de reprezentant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMEUE LEGII

D E C I D E Admite excepția lipsei calității de reprezentant al recurentei. Anulează recursul formulat, în numele petentei A. de B., împotriva tuturor hotărârilor pronunțate în Dosarul nr. x/2/2015 al Curții de Apel București, secția a III-a civilă, ca fiind formulat de o persoană fără calitatea de reprezentant. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 mai 2016.