ÎCCJ, decizie (scj.ro #85277)

Magistrat pensionar. Recalcularea pensiei de serviciu. Neincluderea adaosului la indemnizația de încadrare pentru vechimea în magistratură Index alfabetic : Magistrat Pensie de serviciu Adaos la indemnizația de încadrare Vechime în magistratură Legea nr. 50/1995 , art. 5 alin. 1 O.U.G. nr. 177/2002 , art. 17 Art.5 alin. (1) din Legea nr.50/1996 prevede că magistrații beneficiază de un spor de stabilitate în magistratură, calculat la salariul de bază, pentru o vechime de peste 20 de ani acest spor fiind de 20%. Prin art.7 din O.U.G. nr.177/2002 s-a prevăzut dreptul la recalcularea pensiei de serviciu pentru magistrații pensionari prin luarea în considerare și a majorării indemnizației cu 20% pentru vechimea în magistratură de peste 20 de ani . I.C.C.J., secția de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 8728 din 3 decembrie 2004 Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ la 10 decembrie 2001, reclamantul P.C.

a chemat în judecată Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale solicitând obligarea acesteia să nu-i impoziteze de două ori pensia de serviciu, să-i actualizeze pensia de serviciu în conformitate cu prevederile art. 103 alin. (5) din Legea nr.92/1992 și să-i plătească diferențele cuvenite cu începere de la 1 iulie 2000, actualizate cu coeficientul de inflație. În cauză a fost introdusă și Casa de Pensii a municipiului București, cea care are atribuții în calcularea pensiei și în restituirea sumelor pretins reținute ilegal. Urmare decesului reclamantului P.C., în cauză au fost introduși moștenitorii acestuia P.M., soție supraviețuitoare, P.M.L., fiică și P.L., fiu, care au continuat procesul.

Prin sentința civilă nr.1552 din 8 octombrie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtele să recalculeze pensia de serviciu a reclamantului prin luarea în considerare și a adaosului (majorării) de 20% pentru vechimea în magistratură de peste 20 de ani, pentru perioada 1 noiembrie 2000 - 13 martie 2003. A obligat pârâtele să plătească moștenitorilor reclamantului defunct diferențele de pensie ce i se cuvin pentru perioada 1 noiembrie 2000-13 martie 2003, la care să se adauge indicele de inflație intervenit în această perioadă, raportat la fiecare lună. A respins capătul de cerere privitor la neimpozitarea de două ori a pensiei de serviciu, ca neîntemeiat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că P.C. a avut vechime de peste 20 de ani în funcția de procuror, astfel că trebuie să se aibă în vedere la stabilirea pensiei și adaosul de 20% reprezentând sporul de stabilitate în magistratură. Împotriva sentinței susmenționate au declarat recurs atât moștenitorii reclamantului, respectiv P.M., P.M.L. și P.L. cât și pârâtele Casa de Pensii a municipiului București și Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale. P.M., P.M.L. și P.L. au susținut, în esență, că hotărârea pronunțată este netemeinică și nelegală în ce privește cel de-al doilea capăt de cerere referitor la neimpozitarea de două ori a pensiei.

În recursurile lor, instituțiile pârâte au susținut că pensia de urmaș nu se actualizează odată cu modificarea salariilor de bază ale magistraților, iar Casa de Pensii a municipiului București a susținut că nu are atribuții în stabilirea venitului net și nici în actualizarea pensiei de serviciu. Recursurile sunt nefondate. Se reține că prin O.G. nr.73/1999 privind impozitul pe venit s-a dispus că și pensiile de la un anumit cuantum să fie impozitate, indiferent de domeniul în care au lucrat pensionarii anterior pensionării. Până în anul 1991 salariile se aveau în vedere ca fiind nete, deoarece impozitarea se făcea asupra întregului fond de salarii al unei unități, nu pentru fiecare salariat în parte.

Din 1991 și până în prezent în evidențe apare salariul brut și salariul net, cel net reprezentând diferența dintre salariul brut și impozitul pe salariu. Astfel, la calculul pensiei tuturor pensionarilor s-a avut în vedere, în funcție de perioada luată ca bază de calcul, salariul tarifar (care în realitate era salariul net) până în anul 1991 și salariul net după aceea, nu numai în ce privește magistrații pensionați. Conform prevederilor art. 103 alin. (5) din Legea nr.92/1992 pensiile magistraților se actualizează în raport cu nivelul salariilor de bază ale magistraților în activitate. Art.5 alin. (1) din Legea nr.50/1996 prevede că magistrații beneficiază de un spor de stabilitate în magistratură, calculat la salariul de bază, pentru o vechime de peste 20 de ani acest spor fiind de 20%.

Prin art.7 din O.U.G. nr.177/2002 s-a prevăzut dreptul la recalcularea pensiei de serviciu pentru magistrații pensionari prin luarea în considerare și a majorării indemnizației cu 20% pentru vechimea în magistratură de peste 20 de ani. Deoarece nejustificat nu i s-a luat în calculul pensiei reclamantului și adaosul de 20%, în mod întemeiat s-a dispus obligarea pârâtelor să-i calculeze pensia ce i se cuvenea, având în vedere și acest spor și să plătească moștenitorilor reclamantului diferențele ce i se cuveneau, la care să se calculeze indicele de inflație intervenit în această perioadă de timp. Întrucât motivele de recurs formulate în cauză nu sunt de natură să ducă la casarea hotărârii atacate, sentința instanței de fond fiind legală și temeinică, toate cele trei recursuri declarate au fost respinse ca nefondate.