ÎCCJ, decizie (scj.ro #85016)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #85016) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Funcționar public. Pensionare. Data încetării
raporturilor de serviciu.
Codul Muncii,
art
. 56
lit
. d)
Legea
nr
. 188/1999,
art
. 84 alin. (1)
lit.d
)
Legea
nr
. 19/2000
Potrivit dispozițiilor
art
. 84 alin. (2)
lit
. d) din Legea nr.188/1999, privind Statutul
funcționarilor publici, raportul de serviciu al funcționarului public încetează
la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului
minim de cotizare pentru pensionare sau, după caz, la data comunicării deciziei
de pensionare pentru limită de vârstă ori invaliditate, potrivit legii.
În lipsa unei
cereri privind menținerea în funcție și după împlinirea vârstei legale de
pensionare, respectiv până la data primirii deciziei de pensionare, raporturile
de serviciu ale unui funcționar public încetează pe data împlinirii vârstei
standard de pensionare iar nu la data emiterii deciziei de pensionare.
Î.C.C.J., Secția de
contencios administrativ și fiscal,
Decizia
nr
. 1848 din 29 martie
2007
Notă: Instanța a avut în vedere dispozițiile Legii
nr
. 188/1999 privind statutul funcționarului public, în
forma republicată în
M.Of
.
nr
.
251 din 22/03/2004, cu modificările și completările ulterioare. Legea
nr
. 188/1999 a fost republicată în
M.Of
.
nr
. 365 din 29/05/2007, articolele căpătând o nouă
numerotare.
Prin acțiunea înregistrată la 18 iunie 2006 reclamatul PC a
solicitat anularea prevederilor Notei
nr
. 470145 din
20 ianuarie 2006 a Direcției generale a politicilor și resurselor umane din
cadrul Ministerului Finanțelor Publice, notă aprobată de ministrul finanțelor
publice și a ordinului
nr
. 468/2006 emis de
președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală (A.N.A.F.),
anularea înscrisului din carnetul de muncă privind data și baza legală a
încetării raportului de serviciu și obligarea angajatorului la plata unor
drepturi
salariale
în sumă de 1845 RON, daune morale
în sumă de 4200 RON lunar până la comunicarea deciziei de pensionare și
despăgubiri determinate de lipsa calității de asigurat în sistemul asigurărilor
de sănătate.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că la 22 iunie 2006 a depus o cerere în
vederea întocmirii dosarului de pensionare și că prin adresa
nr
. 468 din 30 iunie 2006 i s-a comunicat că îi
încetează raporturile de serviciu, conform
art
. 84
alin. (1)
lit
. a) și alin. (2)
lit
.
d) din Legea
nr
. 188/1999, începând cu data de 22
iulie 2006, cu toate că a cerut să-i înceteze raporturile de serviciu cu data
comunicării deciziei de pensionare pentru limită de vârstă, iar nu la data
împlinirii vârstei standard de pensionare.
Mai arată că în conformitate cu prevederile
art
. 41
alin. (6) din Legea
nr
. 19/2000 nu se putea
dispune încetarea raporturilor de serviciu decât după primirea deciziei
de admitere a cererii de pensionare și că nu a făcut cerere de continuare a
activității.
Menționează că eronat s-a făcut diferențiere în cuprinsul notei
contestate între data încetării raportului de muncă a personalului
contractual și cea pentru funcționarii publici, cu toate că prin O.UG.
nr
. 39/2005 prevederile
art
. 84
alin. (2)
lit
. d) din Legea
nr
.
188/1999 au fost puse de acord cu dispozițiile corespunzătoare din Codul muncii
și că angajatorul era obligat să depună la casa teritorială de pensii
cererea de pensionare împreună cu actele doveditoare în termen de 90 de zile de
la data îndeplinirii condițiilor de pensionare.
Prin cererea intitulată „Precizări la cererea de chemare în judecată”
reclamantul menționează că din eroare în cererea inițială a solicitat
daune morale în loc de daune interese în sumă de 4200 RON lunar, astfel că își
modifică acțiunea în acest sens.
Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,
prin sentința civilă
nr
. 3095 din 22 noiembrie 2006 a
respins acțiunea precizată ca neîntemeiată, reținând că raporturile de serviciu
ale reclamantului au încetat de drept la data îndeplinirii cumulative a
condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de
cotizare pentru pensionare și că nota contestată s-a emis cu respectarea
întocmai a dispozițiilor legale aplicabile.
Reține și că reclamantul trebuia să depună cererea de pensionare și actele
doveditoare la casa teritorială de pensii și cum acesta nu a solicitat
angajatorului aprobarea pentru continuarea activității până la emiterea
deciziei de pensionare, corect s-a constatat încetarea de drept a raportului de
serviciu la data îndeplinirii condițiilor cumulative de pensionare pentru
limită de vârstă.
Reclamantul a declarat recurs susținând că instanța a ignorat materialul
probator aflat la dosar, ca și susținerile sale, dând credit susținerilor și probelor
trunchiate depuse de pârâți și omițând să arate dispozițiile legale încălcate
de către aceștia, prin care i s-a refuzat acordarea drepturilor ce i se cuvin .
Consideră că raporturile de serviciu puteau înceta numai la data comunicării deciziei
de pensionare, așa cum rezultă din dispozițiile
art
.
56
lit
. d) din Codul Muncii,
art
.
84 alin. (1)
lit
. d) din Legea
nr
.
188/1999 și din punctele de vedere ale Ministerului Muncii, Solidarității
Sociale și Familiei (MMSSF), Agenției Naționale a Funcționarilor Publici (ANFP)
și Casei Naționale de Pensii, care nu au fost menționate în sentință.
Arată că instanța a reținut eronat că n-ar fi cerut continuarea
raporturilor de serviciu până la comunicarea deciziei de pensionare, cu toate că
la data de 10 iulie 2006 a depus cereri, la ambii pârâți, prin care a solicitat
menținerea sa la serviciu până când va primi decizia de pensionare.
Recursul este
nefondat
.
Prin ordinul
nr
. 468 din 22 iunie 2006 al
președintelui ANAF s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu ale
recurentului, având calitatea de consilier clasa I, gradul profesional
superior, treapta 1 la Direcția de metodologie și proceduri pentru
inspecția fiscală, începând cu data de 22 iulie 2006, conform
art
. 84 alin. (1)
lit
. a) și
alin. (2)
lit
. d) din Legea
nr
.
188/1999, republicată, cu modificările ulterioare.
Se reține că recurentul îndeplinește condițiile privind vârsta standard de
pensionare și stagiul minim de cotizare și că la emiterea ordinului s-au avut
în vedere prevederile Legii
nr
. 188/1999 și ale Legii
nr
. 19/2000, precum și nota
nr
.
470145/2006 a Direcției generale a politicilor și resurselor umane aprobată de
ministrul finanțelor publice.
În cuprinsul notei
nr
. 70145/2006 s-a prevăzut,
pentru funcționarii publici, întocmirea formalităților de pensionare pentru
limită de vârstă în condițiile stabilite de Legea
nr
.
19/2000 și încetarea raporturilor de serviciu la data îndeplinirii cumulative a
condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru
pensionare conform
art
. 84 alin. (1)
lit
. d) din Legea
nr
. 188/1999,
urmând a fi anunțată fiecare persoană care îndeplinește condițiile de
pensionare, cu o lună înaintea îndeplinirii acestor condiții, pentru depunerea
dosarului la casa de pensii și să facă dovada depunerii acestuia.
Recurentul a depus la ANAF cererea din 22 iunie 2006, prin care solicita
întocmirea dosarului în vederea pensionării sale pentru limită de vârstă,
cu mențiunea că îndeplinește condițiile legale de pensionare la data de 22
iulie 2006.
Acesta susține că a solicitat să fie menținut în funcție până la data primirii
deciziei de pensionare, dar cererile respective le-a depus abia la
data de 10 iulie 2006, la mai multe zile după emiterea ordinului prin care s-a
dispus încetarea raporturilor de serviciu.
Cum prin cererea de pensionare sau ulterior, dar până la emiterea
ordinului, nu a cerut și menținerea sa în funcție până la data primirii
deciziei de pensionare, ci a menționat că îndeplinește condițiile de pensionare
la data de 22 iulie 2006, președintele ANAF a procedat corect prin
stabilirea încetării raporturilor de serviciu la data îndeplinirii condițiilor
legale de pensionare pentru limită de vârstă.
Art
. 41 alin. (5) din Legea
nr
.
19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de
asigurări sociale prevede că asigurații care îndeplinesc condițiile stabilite
de lege pentru obținerea unei pensii pentru limită de vârstă își pot continua
activitatea numai cu acordul angajatorului, acord care nu s-a dat
în ce-l privește pe recurent și pentru că acesta nu a solicitat, anterior
emiterii ordinului, menținerea în funcție și după împlinirea vârstei legale de
pensionare, respectiv până la data primirii deciziei de pensionare.
Art
. 84 alin. (2)
lit
. d)
din Legea
nr
. 188/199 privind Statutul funcționarilor
publici, așa cum s-a modificat prin O.U.G.
nr
.
39/205, în vigoare la data emiterii ordinului contestat, a prevăzut că
„Raportul de serviciu încetează de drept la data îndeplinirii cumulative
a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru
pensionare sau, după caz, la data comunicării deciziei de pensionare pentru
limită de vârstă ori invaliditate a funcționarului public, potrivit
legii”. Aceste dispoziții sunt identice cu cele prevăzute de
art
. 56
lit
. d) din Legea
nr
. 53/2003 – Codul Muncii.
Corect a reținut instanța de fond că recurentului îi sunt aplicabile
dispozițiile primei părți a textului de lege menționat și anume
acelea prin care raportul de serviciu încetează de drept la data îndeplinirii
cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare
pentru pensionare.
Așa cum s-a prevăzut în nota contestată și cum i s-a adus la cunoștință
recurentului, era stabilit ca acesta să depună la casa teritorială de
pensii de la domiciliul său cererea de pensionare împreună cu documentația
întocmită de angajator, deoarece drepturile se acordă începând cu data de
întâi a lunii următoare celei în care s-a înregistrat cererea la casa
teritorială de pensii.
Deoarece nu s-a făcut dovada de către recurent că unitatea la care
era încadrat ar fi întârziat cu întocmirea documentelor ce cădeau în sarcina
acesteia, necesare în vederea emiterii deciziei de pensionare, nu se
poate dispune obligarea la plata drepturilor
salariale
și a altor drepturi pretinse prin cererea de chemare în judecată.
Recursul a fost respins