ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2126/2016

Decizia nr. 2126/2016

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 248/CA/2014 - P.I. din 15 decembrie 2014, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta Întreprindere Individuală A. în contradictoriu cu pârâții Oficiul Județean pentru Finanțarea Investițiilor Rurale Satu Mare și Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Împotriva Sentinței civile nr. 248/CA/2014 - P.I. din 15 decembrie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta Întreprinderea Individuală A.

Sub un prim aspect, a reiterat recurenta reclamantă excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Oradea în soluționarea cauzei, arătând că, potrivit concluziilor adoptate la întâlnirea de practică neunitară de la Suceava, din perioada 23 - 24 octombrie 2014, în interpretarea prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, actele emise de o autoritate publică locală sunt de competența în primă instanță a tribunalelor, în speță fiind competent Tribunalul Bihor.

În privința soluției pronunțate de prima instanță asupra fondului cauzei, a invocat recurenta reclamantă greșita interpretare și aplicare a normelor de drept material, susținând că hotărârea este nelegală din această perspectivă.

Un prim aspect în referire la nelegalitatea soluției pronunțate este definiția noțiunii de neregulă, astfel cum apare aceasta în prevederile O.U.G. nr. 66/2011, act normativ care a intrat în vigoare ulterior semnării contractului de finanțare analizat în cauză.

Un alt aspect vizează faptul că beneficiarul proiectului derulat cu finanțare nerambursabilă a mai fost supus anterior controlului ex-post unui alt control în cadrul căruia s-a reținut că nu se confirmă suspiciunea de neregulă privind crearea în mod artificial de condiții necesare pentru a beneficia de finanțare în cadrul măsurii 312.

A susținut recurenta reclamantă că se încadrează, în calitate de persoană fizică, în categoria microîntreprinderilor, în raport de numărul de salariați, cifra de afaceri anuală sau valoarea activelor totale, conform definiției acestei noțiuni, prevăzute în art. 4 din Legea nr. 346/2004.

Față de constatările organismului de control și cele ale primei instanțe, recurenta reclamantă a opinat că nu se încadrează în categoria „întreprinderilor legate”, nefiind suficient ca două întreprinderi să desfășoare activitate pe aceeași piață relevantă sau pe piețe adiacente, fiind necesar să existe și alte elemente care să conducă la o astfel de concluzie, apreciind o astfel de încadrare ca fiind eronată, în raport de dispozițiile art. 44 din Legea nr. 346/2004.

Susține recurenta că prima instanță s-a aflat într-o evidentă eroare atunci când a susținut că există același asociat la cele două entități juridice verificate, întreprinderea individuală A. neavând asociat, conform datelor de la dosar.

A mai arătat recurenta că un prim control s-a efectuat încrucișat la un număr de 7 beneficiari, stabilindu-se că au fost respectate condițiile legale și cele din contractele de finanțare pentru toți acești beneficiari, pentru ca ulterior, în cadrul verificării documentare a acelorași beneficiari, să se rețină că „proiectul a suferit o modificare substanțială în perioada de monitorizare, prin crearea unui avantaj nejustificat societății B. SRL, investiția realizată de Întreprinderea Individuală A. devenind neeligibilă.

A contestat recurenta noțiunea de modificare substanțială a contractului, reținută asupra sa prin hotărârea atacată, în condițiile în care această concluzie a organului de control a exprimat o schimbare diametrală de optică față de controlul anterior, care s-a derulat asupra acelorași beneficiari, iar raporturile comerciale derulate între Întreprinderea Individuală A. și societatea B. SRL nu sunt de natură a atrage neeligibilitatea proiectului recurentei reclamante.

Un alt aspect invocat în calea recursului este cel referitor la îndeplinirea, în opinia recurentei, a obiectivelor specifice măsurii 312, precum și a obiectivelor operaționale, arătând încă o dată că pe toată durata de derulare a proiectului pentru care s-a semnat contractul de finanțare, acesta nu a suferit nicio modificare substanțială, fapt ce determină reformarea sentinței pronunțate cu aplicarea și interpretarea greșită a normelor de drept material.

3.Apărările intimatelor

Prin întâmpinarea de la filele 22 - 41 intimata Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (în continuare AFIR) a solicitat respingerea recursului ca nefondat, invocând situația de fapt, astfel cum a fost aceasta reținută prin procesul-verbal de constatare a neregulii și de stabilire a creanței bugetare nr. 28704 din 10 septembrie 2013 și reluată în cuprinsul întâmpinării depuse la dosarul de fond.

4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 18 noiembrie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin Încheierea din camera de consiliu de la 16 martie 2016, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește cerințele de admisibilitate și, pe cale de consecință, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată pe fond la data de 22 iunie 2016.

4.2 Cu privire la fondul recursului. Soluția instanței de recurs.

Examinând recursul prin prisma criticilor invocate și a motivului de casare indicat, Înalta Curte reține caracterul său nefondat, pentru următoarele considerente:

4.2.1 Argumentele de fapt și de drept relevante

Cu titlul preliminar, reține Înalta Curte că motivele de recurs ce vor fi analizate sunt cel cuprinse în petiția de recurs, cu privire la care s-a întocmit și raportul în procedura de filtru, iar dezvoltarea acestor motive prin concluziile scrise depuse la dosar va fi valorificată doar în măsura în care argumentele expuse nu exced motivelor formulate în termenul legal de către recurenta reclamantă.

Asupra necompetenței materiale a primei instanțe, reține Înalta Curte că, în raport de prevederile art. 130 alin. (2) Noul C. proc. civ., „necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.”

La primul termen de judecată, stabilit la data de 18 septembrie 2014, cu părțile legal citate, judecătorul cauzei și-a verificat din oficiu competența, reținând cauza spre soluționare, până la acel moment nefiind invocată excepția necompetenței materiale a instanței sesizate.

Neinvocarea acestei excepții până la termenul procedural stabilit prin dispozițiile art. 130 Noul C. proc. civ. determină imposibilitatea de invocare pentru prima dată în calea de atac a recursului, fapt pentru care se reține că prima instanță, verificându-și competența în raport de prevederile art. 131 alin. (1) Noul C. proc. civ., a pronunțat o încheiere interlocutorie pentru care norma procedurală nu prevede o cale de atac, așa cum se prevede în ipoteza reglementată de art. 132 alin. (2) Noul C. proc. civ..

Asupra criticilor care vizează fondul soluției pronunțate de prima instanță, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 Noul C. proc. civ.:

Recurenta-reclamantă Întreprinderea Individuală A. a semnat cu autoritatea contractantă APDRP (în prezenta AFIR) contractul de finanțare nerambursabilă din 113 aprilie 2011, având ca obiect „achiziție de utilaje și echipamente pentru pregătirea terenului”, proiectul fiind declarat neeligibil în urma controlului ex-post derulat în perioada ianuarie - martie 2013.

Sub un prim aspect, a invocat recurenta greșita aplicare de către organul de control și de prima instanță a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, în condițiile în care acest text de lege nu era în vigoare la data semnării contractului de finanțare, iar definiția „neregulii”, astfel cum apare în O.U.G. nr. 66/2011, nu este incidentă în cauză.

Un astfel de motiv, invocat pentru prima dată în recurs, fără să fi fost anterior inserat în contestația administrativă și în cererea de chemare în judecată, nu poate fi analizat direct în calea controlului judiciar.

Criticile de nelegalitate asupra unui act administrativ fiscal trebuie să fie formulate de la momentul exercitării contestației administrative, pentru a da posibilitatea efectivă de control asupra legalității acelui act în toate gradele de jurisdicție.

Or, solicitarea de a fi examinată o hotărâre de primă instanță sub aspectul legalității și temeiniciei acesteia, prin raportare la analiza unor motive ce nu au fost avute în vedere de prima instanță, nefiind arătate prin acțiunea judiciară dedusă soluționării, duce la o imposibilitate de examinare în calea de atac a respectivelor motive formulate pentru prima dată în recurs.

Sub un alt aspect, a criticat recurenta greșita reținerea de către prima instanță a existenței unei modificări substanțiale a contractului, prin modificarea statutului său din întreprindere individuală, în întreprindere legată, fapt ce a determinat declararea ca neeligibilă a sumei de 721.121,10 RON.

Înalta Curte constată că, potrivit prevederilor art. 3 din Anexa 1 la Contractul de finanțare din 13 aprilie 2011, ”beneficiarul se obligă să respecte pe toată durata contractului criteriile de eligibilitate și de selecție înscrise în cererea de finanțare.

De asemenea, pe perioada de valabilitate a contractului de finanțare, Beneficiarul se obligă să nu modifice substanțial proiectul. Modificările substanțiale sunt acelea care afectează condițiile de implementare, respectiv de punere în aplicare a proiectului sau creează un avantaj nejustificat unei întreprinderi sau unei colectivități publice; modificări care pot rezulta dintr-o schimbare în natura proprietății, a amplasamentului, a unor elemente inițiale caracteristice proiectului, încetarea sau delocalizarea activității pentru care s-a acordat ajutorul financiar nerambursabil, etc.”

Ceea ce a declanșat controlul privind suspiciunea de condiții artificiale a fost modificarea survenită după semnarea contractului de finanțare, cu privire la crearea unui avantaj nejustificat pentru firma B. SRL, reținându-se, atât în cuprinsul actelor administrativ fiscale contestate, cât și în sentința primei instanțe, că recurenta reclamantă a încălcat criteriul de eligibilitate privind statutul său de microîntreprindere (întreprindere individuală).

Declanșarea controlului ex-post ulterior decontării tuturor tranșelor de plată a avut ca obiectiv verificarea întregii documentații care a stat la baza semnării contractului de finanțare, la care s-au adăugat informațiile suplimentare rezultate din controalele anterioare și din modificările survenite în perioada de implementare a proiectului, autoritatea contractantă acționând în cadrul legal care îi conferea dreptul de a exercita un astfel de control.

Clauzele contractului de finanțare semnat de părțile litigante conferă dreptul autorității contractante să monitorizeze proiectul pe o durată de 5 ani de la finalizarea acestuia și să recupereze sprijinul acordat, în situația identificării unor nereguli (art. 3 alin. (1) din Anexa 1 la Contractul de finanțare, art. 5 alin. (2) din Contractul de finanțare), art. 5 alin. (3) din Regulamentul CE nr. 65/2011, art. 9 alin. (1) lit. a) din Regulamentul CE nr. 1698/2005.

În esență, stabilirea existenței unor condiții artificiale pentru ajutorul de minimis solicitat de recurenta Întreprinderea Individuală A. s-a fundamentat pe schimbarea statutului său din întreprindere (în sens larg) autonomă într-o întreprindere legată.

În deplin acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte reține că Întreprinderea Individuală A. se află într-un raport juridic de tip „întreprindere legată” cu societatea B. SRL, fiind identificat un grup de 7 firme care prezintă legături de tip „întreprindere legată”, aspecte care rezultă atât din elementul obiectiv analizat prin prisma scopului instituit în cadrul Măsurii 312 - ”sprijin pentru crearea și dezvoltarea de microîntreprinderi”, cât și din condițiile subiective ce au fost identificate în procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 28704/10 septembrie 2013.

Potrivit prevederilor art. 44 din Legea nr. 346/2004, „(1) Întreprinderile legate sunt întreprinderile între care există oricare dintre următoarele raporturi:

a) o întreprindere deține majoritatea drepturilor de vot ale acționarilor sau ale asociaților celeilalte întreprinderi;

b) o întreprindere are dreptul de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor consiliului de administrație, de conducere ori de supraveghere a celeilalte întreprinderi;

c) o întreprindere are dreptul de a exercita o influență dominantă asupra celeilalte întreprinderi, în temeiul unui contract încheiat cu această întreprindere sau al unei clauze din statutul acesteia;

d) o întreprindere este acționară sau asociată a celeilalte întreprinderi și deține singură, în baza unui acord cu alți acționari ori asociați ai acelei întreprinderi, majoritatea drepturilor de vot ale acționarilor sau asociaților întreprinderii respective.

(2) Se prezumă că nu există o influență dominantă dacă investitorii prevăzuți la alin. (3) al art. 42 nu sunt implicați direct sau indirect în conducerea întreprinderii respective, fără ca drepturile pe care le dețin în calitatea lor de acționar sau asociat să fie prejudiciate.

(3) Sunt considerate întreprinderi legate și întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise la alin. (1), prin intermediul uneia ori mai multor întreprinderi sau prin oricare dintre investitorii prevăzuți la alin. (3) al art. 42.

(4) Întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise mai sus, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acționează de comun acord, sunt, de asemenea, considerate întreprinderi legate, dacă își desfășoară activitatea sau o parte din activitate pe aceeași piață relevantă ori pe piețe adiacente.

(5) O piață adiacentă, în sensul prezentei legi, este acea piață a unui produs sau a unui serviciu situată direct în amonte ori în aval pe piața în cauză.”

Prezintă relevanță în cauza de față prevederile art. 44 alin. (4) și alin. (5) din Legea nr. 346/2004, ce au determinat reținerea de către prima instanță a legalității actelor administrativ fiscale contestate de Întreprinderea Individuală A.

Într-o scurtă inventariere a legăturilor existente între cele două societăți verificate, se reține că:

- principalul client al Întreprinderii Individuale A. este SC B. SRL;

- recurenta mai are contracte în cadrul proiectului doar cu firme din grupul B. (de exemplu, cu SC C. SRL);

- A. a înregistrat în registrul jurnal de încasări și plăți încasări din prestări servicii în perioada 02 martie 2011 - 27 decembrie 2011, înainte de achiziționarea utilajelor prin proiect, justificând că a utilizat utilaje aflate în folosința gratuită;

- Întreprinderea Individuală A. are obiectul principal de activitate „Lucrări de pregătire a terenului - Cod CAEN 4312”, la fel cu celelalte șase firme ce au fost verificate de A.F.I.R. ( SC B. SRL, SC C. SRL, D. Întreprindere Individuală, E. Întreprindere Individuală, F. Întreprindere Individuală, G. Întreprindere Individuală);

- A. I.I. are sediul social în sat Luncasprie nr. 33, comuna Dobrești, județul Bihor, potrivit contractului de comodat încheiat la 9 iulie 2010 cu F. și E., la fel cu celelalte 6 firme;

- din extrasele de cont prezentate de A. Întreprindere Individuală a rezultat că din conturile sale au retras bani aceleași trei persoane ca și în cazul celor 6 beneficiari verificați, respectiv: H., I. și J., în baza unor contracte de mandat care nu au fost prezentate organelor de control. Este de reținut că cele trei persoane împuternicite pentru retragerea sumelor de bani figurează ca salariați angajați la SC B. Construcții SRL;

- A. a făcut parte din comisia de evaluare constituită pentru firmele Întreprindere Individuală E., Întreprindere Individuală G., Întreprindere Individuală D.;

- În Contractul de credit pentru investiții nr. 148/2011 încheiat cu banca K., SC B. SRL are calitatea de „codebitor/garant”;

- Numitul D. a avut calitatea de salariat la SC B. SRL, în perioada 28 februarie 2007 -25 ianuarie 2011.

Interpretarea conferită de jurisprudența CJUE asupra prevederilor art. 3 alin. (3) paragraful 4 din Recomandarea 2003/361/CE ( reluată în dreptul intern în cuprinsul prevederilor art. 44 alin. (4) din Legea nr. 346/2004), prin hotărârea din 27 februarie 2014 pronunțată în cauza C -110/13 HaTe Fo GMBH, este cea potrivit căreia „unele întreprinderi pot fi considerate „afiliate”, în sensul acestui articol, atunci când rezultă din analiza raporturilor atât juridice, cât și economice stabilite între întreprinderi că ele constituie, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acționează în mod concertat, o entitate economică unică, chiar și atunci când între acestea nu există în mod formal una dintre relațiile avute în vedere la art. 3 alin. (3) primul paragraf din această anexă.

Se consideră că acționează în mod concertat în sensul art. 3 alin. (3) al patrulea paragraf din această anexă persoanele fizice care se coordonează pentru a exercita asupra deciziilor comerciale ale întreprinderilor în cauză o influență care exclude ca întreprinderile respective să poată fi considerate ca fiind independente una de cealaltă din punct de vedere economic. Îndeplinirea acestei condiții depinde de împrejurările cauzei și nu este în mod necesar subordonată existenței unor relații contractuale între aceste persoane și nici chiar constatării intenției lor de a eluda definiția microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici sau mijlocii în sensul acestei recomandări.”

Elementele identificate în procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare nr. 28704 din 10 septembrie 2013 reprezintă criterii suficiente pentru a aprecia că, prin intermediul unui grup de persoane, format din soții F. și E., s-au creat relații de afiliere în grupul celor 7 entități verificate, în vederea constituirii de avantaje nejustificate către SC B. SRL, în sensul prevăzut în Recomandarea 2003/361/CE și în art. 44 alin. (4) din Legea nr. 346/2004, dat fiind faptul că aceste persoane s-au coordonat în vederea luării deciziilor atât din punct de vedere juridic, cât și în plan economic, fără a se putea reține că recurenta a acționat într-o manieră independentă în cadrul proiectului aprobat spre finanțare.

Așadar, garantarea contractului de finanțare de către SC B. SRL, retragerea banilor din contul recurentei de către angajați ai SC B. SRL, desfășurarea activității specifice proiectului finanțat pentru Întreprinderea Individuală A. în favoarea SC B. SRL, folosirea spațiului aparținând soților Dume, participarea recurentei în comisii de evaluare pentru alți beneficiari de proiecte în cadrul Măsurii 312, care reprezintă un grup de rude ce au legătură cu SC B. SRL, toate acestea acreditează intenția creării unor condiții artificiale pentru obținerea ajutorului de minimis.

Totodată, Înalta Curte reține că cele 7 întreprinderi verificate, între care se numără și cea a recurentei reclamante, acționează pe aceeași piață relevantă, având același obiect de activitate, respectiv ”lucrări de pregătire a terenului - cod CAEN 4312”.

Aceste similitudini ale proiectelor verificate în controlul ex-post documentar, alături de celelalte elemente de natură subiectivă care au fost identificate în organizarea activității la beneficiarii de fonduri nerambursabile constituiți în grup afiliat cu SC B. SRL, creând legături de ordin juridic și economic care anihilează autonomia de voință a întreprinderilor individuale atrase în acest grup, sunt de natură a conduce la reținerea unei conduite asumate a beneficiarei A. Întreprindere Individuală, în scopul creării în mod artificial a unor condiții necesare pentru obținerea finanțării nerambursabile în cadrul Măsurii 312.

În raport și de soluția jurisprudențială dată de CJUE în cauza C- 434/12 Slancheva sila EOOD, se reține, din împrejurările concrete ale speței, că obiectivul măsurii 312, care viza dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităților non-agricole în scopul creșterii numărului de locuri de muncă și a veniturilor adiționale, nu a fost îndeplinit, proiectele cărora le-a lipsit caracterul autonom fiind derulate de societăți concentrate într-un grup afiliat, ce restrânge astfel sfera de adresabilitate către alte persoane.

Așadar, reține instanța de control judiciar că au devenit aplicabile prevederile art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011, de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005, privind punerea în aplicare a procedurilor de control și a ecocondiționalității în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală: ” fără a se aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți, în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.”

Pentru toate aceste considerente, se reține că sunt nefondate criticile aduse sentinței civile recurate, soluția pronunțată de prima instanță fiind una legală și temeinică.

4.2.2. Temeiul de drept al soluției pronunțate

În raport de prevederile art. 496 Noul C. proc. civ., raportat la motivul de casare reglementat de art. 488, pct. 8 Noul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de Întreprindere Individuală A. împotriva sentinței civile nr. 248/CA/2014 a Curții de Apel Oradea, pe care o va menține astfel cum a fost pronunțată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Întreprinderea Individuală A. împotriva Sentinței civile nr. 248/CA/2014 - P.I. din 15 decembrie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 iunie 2016.

Procesat de GGC - LM