ÎCCJ, decizie (scj.ro #84220)

Înlocuirea arestării preventive. Obligarea de a nu părăsi țara. Temeiurile înlocuirii Cuprins pe materii : Drept procesual penal. Partea generală. Măsurile preventive și alte măsuri procesuale. Măsurile preventive. Arestarea preventivă. Obligarea de a nu părăsi țara Indice alfabetic : Drept procesual penal - arestarea preventivă - obligarea de a nu părăsi țara - înlocuirea arestării preventive C. proc. pen ., art. 139 alin. (1) și alin. (3 5 ), art. 140, art. 145 1 Potrivit art. 139 alin. (1) și alin. (3 5 ) C. proc. pen., măsura arestării preventive se înlocuiește cu măsura preventivă privind obligarea de a nu părăsi localitatea sau obligarea de a nu părăsi țara, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive.

Prin urmare, durata arestării preventive nu constituie un temei al înlocuirii acestei măsuri preventive, dacă se constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, această durată având relevanță, conform art. 140 C. proc. pen., numai sub aspectul încetării de drept a măsurii arestării preventive. I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 234 din 13 ianuarie 2006 Prin încheierea din 5 ianuarie 2006, Curtea de Apel Iași a dispus, în baza art. 139 alin. (1) și alin. (3 5 ) raportat la art. 136 alin. (1) C. proc. pen., înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților A.M. și S.I. cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței, prevăzută în art. 145 1 C. proc.

pen. Instanța de apel a motivat înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței, argumentând că tulburarea socială rezultată din gravitatea presupuselor fapte s-a diminuat treptat prin trecerea perioadei semnificative de timp în care inculpații au fost arestați preventiv (3 ani și 8 luni și 3 ani și 4 luni). Recursul declarat de procuror este fondat. Potrivit art. 139 alin. (1) C. proc. pen., măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii. Conform art. 139 alin. (3 5 ) din același cod, măsura arestării preventive poate fi înlocuită cu una dintre măsurile prevăzute în art. 136 alin. (1) lit. b) și c). Durata arestării preventive nu este un temei al înlocuirii măsurii preventive, aceasta având relevanță numai sub aspectul prevăzut în art. 140 C. proc.

pen., referitor la încetarea de drept a măsurilor preventive, text care nu are incidență în cauză. Dispozițiile art. 139 alin. (1) C. proc. pen. prevăd posibilitatea înlocuirii unei măsuri preventive cu altă măsură când s-au schimbat temeiurile ce au determinat luarea măsurii. Or, temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților nu s-au schimbat, ci au fost confirmate, inculpatul A.M. fiind condamnat în primă instanță la pedeapsa de 10 ani închisoare, iar inculpatul S.I., la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de trafic de persoane și proxenetism. Chiar dacă sentința nu a rămas încă definitivă, menținerea arestării preventive a inculpaților este justificată, aceștia fiind trimiși în judecată pentru infracțiuni pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare și existând probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol pentru ordinea publică.

Contrar prevederilor art. 300 2 și art. 160 b alin. (3) C. proc. pen. aplicabile în cauză, instanța a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților, deși nu există motive de înlocuire cu altă măsură preventivă, în sensul cerut de prevederile art. 139 și art. 145 1 din același cod. Constatându-se că sunt întrunite cerințele art. 300 2 și art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., recursul procurorului a fost admis, încheierea atacată a fost casată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive a fost respinsă și s-a dispus menținerea arestării preventive a inculpaților.