ÎCCJ, decizie (scj.ro #84220)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84220) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Înlocuirea arestării preventive. Obligarea de a nu părăsi țara.
Temeiurile înlocuirii
Cuprins
pe materii
: Drept procesual penal. Partea generală. Măsurile preventive și
alte măsuri procesuale. Măsurile preventive. Arestarea preventivă. Obligarea de
a nu părăsi țara
Indice
alfabetic
: Drept procesual penal
- arestarea preventivă
- obligarea de a nu părăsi țara
- înlocuirea arestării preventive
C. proc. pen
., art. 139 alin. (1) și
alin. (3
5
),
art. 140, art. 145
1
Potrivit
art. 139 alin. (1) și alin. (3
5
) C. proc. pen., măsura arestării preventive
se înlocuiește cu măsura preventivă privind obligarea de a nu părăsi
localitatea sau obligarea de a nu părăsi țara, când s-au schimbat temeiurile
care au determinat luarea măsurii arestării preventive. Prin urmare, durata
arestării preventive nu constituie un temei al înlocuirii acestei măsuri
preventive, dacă se constată că temeiurile care au determinat arestarea impun
în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică
privarea de libertate, această durată având relevanță, conform art. 140 C.
proc. pen., numai sub aspectul încetării de drept a măsurii arestării
preventive.
I.C.C.J., secția penală,
decizia nr. 234 din 13 ianuarie 2006
Prin încheierea din 5 ianuarie 2006, Curtea de Apel Iași a dispus, în baza art.
139 alin. (1) și alin. (3
5
) raportat la art. 136 alin. (1) C. proc.
pen., înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților A.M. și S.I. cu
măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței,
prevăzută în art. 145
1
C. proc. pen.
Instanța de apel a motivat înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea
de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței, argumentând că tulburarea
socială rezultată din gravitatea presupuselor fapte s-a diminuat treptat prin
trecerea perioadei semnificative de timp în care inculpații au fost arestați
preventiv (3 ani și 8 luni și 3 ani și 4 luni).
Recursul declarat de procuror este fondat.
Potrivit art. 139 alin. (1) C. proc. pen., măsura preventivă luată se
înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au
determinat luarea măsurii.
Conform art. 139 alin. (3
5
) din același cod, măsura arestării
preventive poate fi înlocuită cu una dintre măsurile prevăzute în art. 136
alin. (1) lit. b) și c).
Durata arestării preventive nu este un temei al înlocuirii măsurii preventive,
aceasta având relevanță numai sub aspectul prevăzut în art. 140 C. proc. pen.,
referitor la încetarea de drept a măsurilor preventive, text care nu are
incidență în cauză.
Dispozițiile art. 139 alin. (1) C. proc. pen. prevăd posibilitatea înlocuirii
unei măsuri preventive cu altă măsură când s-au schimbat temeiurile ce au
determinat luarea măsurii. Or, temeiurile care au determinat arestarea
preventivă a inculpaților nu s-au schimbat, ci au fost confirmate, inculpatul
A.M. fiind condamnat în primă instanță la pedeapsa de 10 ani închisoare, iar
inculpatul S.I., la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârșirea mai multor infracțiuni
de trafic de persoane și proxenetism.
Chiar dacă sentința nu a rămas încă definitivă, menținerea arestării preventive
a inculpaților este justificată, aceștia fiind trimiși în judecată pentru
infracțiuni pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare
și existând probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol pentru
ordinea publică.
Contrar prevederilor art. 300
2
și art. 160
b
alin. (3) C.
proc. pen. aplicabile în cauză, instanța a dispus înlocuirea măsurii arestării
preventive a inculpaților, deși nu există motive de înlocuire cu altă măsură
preventivă, în sensul cerut de prevederile art. 139 și art. 145
1
din
același cod.
Constatându-se că sunt întrunite cerințele art. 300
2
și art. 160
b
alin. (3) C. proc. pen., recursul procurorului a fost admis, încheierea atacată
a fost casată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive a fost
respinsă și s-a dispus menținerea arestării preventive a inculpaților.