ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 52/2018
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 52/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Decizia
nr. 52/2018
Asupra cauzei
de față, constată următoarele:
Prin cererea
înregistrată la data de 25 aprilie 2016, sub nr. x/43/2016, pe rolul Curții
de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, petentul A. a solicitat
strămutarea Dosarului nr. x/258/2015 al Judecătoriei Miercurea Ciuc
la o altă instanță, egală în grad, pentru motivele de
bănuială legitimă formulate în respectiva cerere.
Prin
încheierea de ședință din 12 mai 2016, Curtea de Apel Târgu
Mureș, secția I civilă, constatând că petentul nu a depus
la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de
100 lei și că nu s-a solicitat judecata în lipsă a dispus, în
temeiul dispozițiilor art. 411 pct. 2 C. proc. civ., suspendarea
judecării cauzei.
Împotriva
acestei încheieri, la data de 11 noiembrie 2016, petentul A. a formulat recurs
întemeiat pe dispozițiile art. 140-147, 416-418, 483-502 C. proc. civ.,
arătând că dispozițiile art. 144 alin. (1) C. proc. civ. au fost
interpretate greșit, în sensul că, deși legiuitorul a
prevăzut judecarea cererii de strămutare cu citarea
părților din proces, obligativitatea prezenței acestora nu mai
este reglementată, situație față de care lipsa lor nu poate
constitui un impediment în judecarea cererii.
În acest
context, recurentul-petent a arătat că soluția de suspendare a
judecății este greșită și nelegală, impunându-se
modificarea acesteia și repunerea cauzei pe rol în vederea judecații.
Înalta Curte,
înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data de 17 ianuarie 2017, la
întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a
recursului.
Completul de
filtru C3, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493
alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția de la aceeași
dată, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să
depună puncte de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C.
proc. civ.
În cauză
nu s-au formulat puncte de vedere la raportul de admisibilitate.
La data de 1
martie 2017 recursul a fost admis în principiu, acordându-se termen de
judecată la 29 martie 2017, cu citarea părților.
La data de 29
martie 2017 judecata recursului a fost suspendată pentru lipsa
părților, potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
La data de 16
noiembrie 2017 cauza a fost repusă pe rol în vederea discutării
perimării, fiind acordat termen de judecată la 17 ianuarie 2018, cu
citarea părților.
Analizând
cauza, Înalta Curte constată următoarele:
Recursul
formulat de petentul A. împotriva încheierii de ședință din 12
mai 2016 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, a
fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția I civilă, la data de 17 noiembrie 2016 și
a fost admis în principiu prin încheierea de ședință din 1
martie 2017, când s-a acordat termen pentru soluționarea cauzei la 29
martie 2017, cu citarea părților.
Prin.
încheierea de ședință din 29 martie 2017 judecata cauzei a fost
suspendată, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., dată
de la care niciuna din părți nu a mai efectuat vreun act de
procedură, lăsând în nelucrare pricina care, din oficiu, a fost
repusă pe rol în vederea discutării perimării conform art. 416
alin. (1) C. proc. civ. la data de 16 noiembrie 2017, părțile fiind
legal citate pentru termenul din 17 ianuarie 2018.
Potrivit art.
416 alin. (1) C. proc. civ., incident în cauză, „orice cerere de chemare
în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice
altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar
împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive
imputabile părții, timp de 6 luni”.
Perimării
i s-a atribuit o natură juridică mixtă, în sensul că
reprezintă atât o sancțiune procedurală pentru nerespectarea
termenului prevăzut de lege, cât și o prezumție de desistare,
dedusă din faptul nestăruinței părților vreme
îndelungată în judecată.
Reglementată
ca o excepție de procedură, în strânsă legătură cu
respectarea regulilor privind judecată, excepția de perimare este
peremptorie, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza
în care acesta se află și este absolută, întrucât este
reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul
părților, dar și în interesul unei bune administrări a
actului de justiție.
Pentru a
interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în
nelucrare a procesului se datorează culpei părții, existând în
acest sens o prezumție simplă de culpă, dedusă din lipsa de
stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de
lege.
În
speță, având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare de la
data când a intervenit suspendarea, respectiv 29 martie 2017 și până
la data repunerii pe rol din oficiu, și anume 16 noiembrie 2017, se
datorează culpei părții și că niciuna din
părți nu a întrerupt cursul suspendării, în baza art. 416 alin.
(1) C. proc. civ. a intervenit perimarea recursului.
Pentru aceste
considerente, Înalta Curte va constata perimat recursul declarat, de petentul A.
împotriva încheierii de ședință din 12 mai 2016 pronunțată
de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată
perimat recursul declarat de petentul A., cu domiciliul în Miercurea Ciuc, jud.
Harghita, împotriva încheierii de ședință din 12 mai 2016 a
Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, în
contradictoriu cu intimatul B., cu domiciliul procesual ales la cabinet de
avocat C., cu sediul în Miercurea Ciuc, jud. Harghita.
Cu drept de
recurs în termen de 5 zile de la pronunțare la completul de 5 judecători.
Pronunțată
azi, în ședință publică, 17 ianuarie 2018.