ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 52/2018

Decizia nr. 52/2018 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 25 aprilie 2016, sub nr. x/43/2016, pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, petentul A. a solicitat strămutarea Dosarului nr. x/258/2015 al Judecătoriei Miercurea Ciuc la o altă instanță, egală în grad, pentru motivele de bănuială legitimă formulate în respectiva cerere. Prin încheierea de ședință din 12 mai 2016, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, constatând că petentul nu a depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei și că nu s-a solicitat judecata în lipsă a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 411 pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei.

Împotriva acestei încheieri, la data de 11 noiembrie 2016, petentul A. a formulat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 140-147, 416-418, 483-502 C. proc. civ., arătând că dispozițiile art. 144 alin. (1) C. proc. civ. au fost interpretate greșit, în sensul că, deși legiuitorul a prevăzut judecarea cererii de strămutare cu citarea părților din proces, obligativitatea prezenței acestora nu mai este reglementată, situație față de care lipsa lor nu poate constitui un impediment în judecarea cererii. În acest context, recurentul-petent a arătat că soluția de suspendare a judecății este greșită și nelegală, impunându-se modificarea acesteia și repunerea cauzei pe rol în vederea judecații. Înalta Curte, înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data de 17 ianuarie 2017, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru C3, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția de la aceeași dată, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. În cauză nu s-au formulat puncte de vedere la raportul de admisibilitate. La data de 1 martie 2017 recursul a fost admis în principiu, acordându-se termen de judecată la 29 martie 2017, cu citarea părților. La data de 29 martie 2017 judecata recursului a fost suspendată pentru lipsa părților, potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. La data de 16 noiembrie 2017 cauza a fost repusă pe rol în vederea discutării perimării, fiind acordat termen de judecată la 17 ianuarie 2018, cu citarea părților.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele: Recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii de ședință din 12 mai 2016 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 17 noiembrie 2016 și a fost admis în principiu prin încheierea de ședință din 1 martie 2017, când s-a acordat termen pentru soluționarea cauzei la 29 martie 2017, cu citarea părților. Prin. încheierea de ședință din 29 martie 2017 judecata cauzei a fost suspendată, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., dată de la care niciuna din părți nu a mai efectuat vreun act de procedură, lăsând în nelucrare pricina care, din oficiu, a fost repusă pe rol în vederea discutării perimării conform art. 416 alin. (1) C. proc.

civ. la data de 16 noiembrie 2017, părțile fiind legal citate pentru termenul din 17 ianuarie 2018. Potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ., incident în cauză, „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni”. Perimării i s-a atribuit o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței părților vreme îndelungată în judecată.

Reglementată ca o excepție de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecată, excepția de perimare este peremptorie, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află și este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților, dar și în interesul unei bune administrări a actului de justiție. Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții, existând în acest sens o prezumție simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de lege. În speță, având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare de la data când a intervenit suspendarea, respectiv 29 martie 2017 și până la data repunerii pe rol din oficiu, și anume 16 noiembrie 2017, se datorează culpei părții și că niciuna din părți nu a întrerupt cursul suspendării, în baza art. 416 alin. (1) C. proc.

civ. a intervenit perimarea recursului. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va constata perimat recursul declarat, de petentul A. împotriva încheierii de ședință din 12 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de petentul A., cu domiciliul în Miercurea Ciuc, jud. Harghita, împotriva încheierii de ședință din 12 mai 2016 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, în contradictoriu cu intimatul B., cu domiciliul procesual ales la cabinet de avocat C., cu sediul în Miercurea Ciuc, jud. Harghita. Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare la completul de 5 judecători. Pronunțată azi, în ședință publică, 17 ianuarie 2018.