ÎCCJ, decizie (scj.ro #83405)

16.

Tribunalul Arbitral. Desființarea hotărârii arbitrale.

Motive. Caducitate.Lipsa unor mențiuni

Cuprins pe materii: Drept comercial. Arbitrajul. Hotărârea

arbitrală. Desființarea hotărârii arbitrale

Index alfabetic:

-

acțiune în anulare

-

hotărâre arbitrală

-

tribunal  arbitral

I. Cum niciuna din  părți nu a notificat celeilalte

și tribunalului intenția de a invoca caducitatea, anterior primului

termen  de înfățișare, recurenta nu mai poate invoca, ca

motive de anulare a hotărârii, depășirea termenului  de

soluționare a litigiului de către Tribunalul  Arbitral.

II. Dispozițiile art.361 C.proc.civ. prevăd  expres

mențiunile pe care trebuie să le cuprindă o hotărâre

arbitrală, printre care  nu se  regăsește  calea

de atac și termenul în care se poate exercita,ca în cazul unei

hotărâri  judecătorești , așa  încât  lipsa

lor din cuprinsul hotărârii  arbitrale  nu constituie  o

încălcare a art. 261  alin.(1) pct.7 și deci nici motivul

prevăzut  de art.364 lit.i C.proc.civ.

(Secția comercială, decizia nr.3711 din 16 noiembrie 2007)

Prin hotărârea nr.1 din 19 ianuarie 2007, Tribunalul Arbitral din cadrul

Camerei de Comerț și Industrie Oltenia a respins excepția

necompetenței materiale a Tribunalului  Arbitral, privind

capătul de cerere  având ca obiect  predarea imobilelor, a admis

excepția lipsei calității procesuale pasive a  pârâtului R.

V. și  a respins  cererea față de  acesta.

S-a admis  în parte  cererea de arbitrare precizată de SC D. SA,

cu sediul în Calafat, și SC M.B. SRL a fost obligată la

predarea  imobilelor, conform art.6.2 din contractul de închiriere nr.

1/2005, și a plății  contravalorii daunelor compensatorii (

contravaloarea lipsei de folosință a  imobilelor , impozitelor

și energiei electrice ).

Acțiunea în anulare, formulată de reclamanta SC  M. B. SRL

Calafat, împotriva hotărârii arbitrale, a fost respinsă,  prin

sentința nr.22 din 17 aprilie 2007 a Curții de Apel Craiova ,

Secția comercială.

S-a reținut, în considerentele hotărârii, că reclamanta nu a

făcut  dovada  încălcării dispozițiilor

art.364 lit.e),f) și  i) C. proc.

civ.

Reclamanta SC  M. B. SRL Calafat a declarat  recurs împotriva

sentinței, în temeiul art.304

1

și 304 pct.9 C. proc. civ.;

a  solicitat modificarea  hotărârii și, pe fond,

admiterea acțiunii în anulare a hotărârii arbitrale nr.1 din 19

ianuarie 2007 a Tribunalului  Arbitral și respingerea cererii

de  arbitrare formulată de SC D. SA Calafat,  ca nefondată.

În primul motiv de recurs, s-a susținut că au fost

încălcate  dispozițiile  art.364 alin.(1) lit.e)

C.proc.civ., în sensul că hotărârea a fost pronunțată

după expirarea termenului  arbitrajului, prevăzut de art.353

3

C. proc.civ., de 5 luni, respectiv cel mult 7 luni de la  data

introducerii cererii. Instanța a aplicat,  în mod greșit,

dispozițiile art.353

3

alin.(6) C.proc.civ., care prevăd

faptul că trecerea  acestui termen nu poate să  constituie

un motiv de  caducitate a arbitrajului, afară de cazul în care una

din părți a notificat celeilalte și tribunalului arbitral,

până la primul termen  de înfățișare, că

înțelege să invoce caducitatea și, în speță,o astfel

de cerere nu s-a  formulat.

Recurenta a arătat că nu trebuie să se facă confuzie între

sancțiunea  nulității și cea a caducității,

că prima se aplică în cazul prevăzut de art.364 alin.(1) lit.e)

C.proc.civ., când pronunțarea hotărârii arbitrale  s-a

făcut peste termenul prevăzut de art.353

3

C.proc.civ., iar

cea de-a doua este  reglementată de art. 353

3

alin.(6) C. proc. civ. și are alte reguli de aplicare.

A susținut că, potrivit art. 353

3

alin.(6) C.proc.civ.,

caducitatea arbitrajului poate fi  constatată de Tribunalul Arbitral

, în timp ce dispozițiile art.364 alin. (1) lit.e) C. proc. civ. se

referă la   nulitatea hotărârii arbitrale, a

cărei constatare este de competența instanței

judecătorești .

Critica nu este întemeiată  în raport cu dispozițiile art.353

3

alin.(6) C. proc. civ., care  stabilesc  că trecerea

acestui termen nu poate să constituie  un motiv de caducitate  a

arbitrajului, afară de cazul în care  una dintre

părți a notificat celeilalte  părți și

Tribunalului Arbitral, până la primul termen de  judecată,

că  înțelege  să  invoce  caducitatea.

Cum,în speță, niciuna  din părți nu a notificat

celeilalte și tribunalului  intenția de a invoca caducitatea,

anterior primului termen  de înfățișare, recurenta nu mai

poate invoca, ca motiv de anulare a hotărârii, depășirea termenului

de soluționare a  litigiului de către Tribunalul Arbitral .

Susținerea recurentei că nu trebuie să se facă

confuzie între  sancțiunea  caducității și

cea  a nulității, că art.353

3

alin.(6) C. proc.

civ. se referă la caducitatea arbitrajului, ce poate fi constatată de

Tribunalul Arbitral , în timp ce art.364 alin.(1)  lit.e) C. proc. civ. se

referă la nulitatea hotărârii arbitrale, de competența

instanței judecătorești , este o simplă afirmație care

nu se regăsește în cuprinsul dispozițiilor legale

menționate, întrucât nu aceasta a fost voința  legiuitorului.

În cel de-al doilea motiv de recurs, s-a susținut că, în mod

greșit, instanța a reținut că nu ne aflăm în

situația prevăzută  de art.364 lit.f) C. proc. civ. cât

timp instanța arbitrală era obligată să se pronunțe

asupra cheltuielilor de  judecată,  cu atât mai mult, cu

cât  a admis  numai în parte cererea de arbitrare a

intimatei-reclamante.

Nici această critică nu este întemeiată, în raport  cu

dispozițiile art.362 alin.(1) C. proc. civ., care prevăd că

oricare dintre părți poate solicita completarea hotărârii,

dacă tribunalul arbitral a omis să se  pronunțe

asupra  unui capăt de cerere.

În ultimul motiv de  recurs, s-a susținut că au fost

încălcate  prevederile  art.364 alin.(1) lit.i) C.proc.civ.,

întrucât  hotărârea arbitrală  încalcă

dispozițiile imperative ale art.261 alin.(1) pct.7 C.proc.civ., prin

faptul că nu s-a menționat  în dispozitivul hotărârii

calea de atac și termenul de exercitare, fiind fără

relevanță că a atacat hotărârea în termenul  legal,

așa cum s-a reținut , în considerentele sentinței.

Nici această critică  nu este întemeiată.

Dispozițiile art.361 C. proc. civ. prevăd expres mențiunile pe

care  trebuie să le cuprindă o hotărâre arbitrală , printre

care nu se regăsește  calea de atac și termenul  în

care se poate exercita, ca în cazul unei hotărâri judecătorești.

Mai mult, recurenta a exercitat calea de atac a acțiunii în anulare în

termenul legal de o lună,  prevăzut de art.365  alin.(2) C.

proc. civ., deci, nu i s-a produs nici o vătămare, așa cum, în

mod corect, s-a reținut în considerentele  sentinței

pronunțată în acțiunea în anulare.

În consecință, potrivit art.312 alin.(1) C. proc. civ.,

recursul declarat de reclamanta  SC M.B. SRL Calafat  împotriva

sentinței nr.22 din 17 aprilie 2007 a Curții de Apel Craiova,

Secția Comercială, a fost respins, ca nefondat002E