ÎCCJ, decizie (scj.ro #84616)

Pericol social. Fals privind identitatea. Recidivă Fapta inculpatului care, după expulzarea din țara unde a executat o pedeapsă privativă de libertate, aflat în stare de recidivă în raport cu mai multe condamnări suferite în România, pentru care a fost dat în urmărire generală, își atribuie o falsă identitate în fața organelor poliției de frontieră, în scopul de a se sustrage de la executarea pedepselor și de a putea obține un nou pașaport pe numele său real, constituie o faptă care prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, prevederile art.18 1 C. pen. nefiind aplicabile. Secția penală, decizia nr. 2534 din 28 mai 2003 Inculpatul B.R. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea prevăzută în art. 293, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

S-a reținut că, la 23 octombrie 1999, fiind expulzat de autoritățile franceze, inculpatul s-a prezentat sub o identitate falsă în fața organelor de poliție de frontieră din aeroport, în scopul de a evita aplicarea unei interdicții. Judecătoria Bacău, prin sentința penală nr. 3467 din 14 noiembrie 2000, a achitat pe inculpat, în baza art. 11 pct. (2) lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) C. proc. pen., și i-a aplicat măsura administrativă a amenzii de un milion de lei. Tribunalul Bacău, prin decizia penală nr. 334 din 19 aprilie 2001 și Curtea de Apel Bacău, prin decizia penală nr. 494 din 20 septembrie 2001, au respins apelul și respectiv, recursul procurorului. Recursul în anulare declarat în cauză este fondat.

Fapta inculpatului, de a se prezenta sub o identitate falsă, săvârșită după expulzarea de către autoritățile franceze, ca urmare a executării unei pedepse privative de libertate aplicată în această țară, precum și după ce, în România, a fost dat în urmărire generală pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, nu poate fi considerată ca fiind vădit lipsită de importanță. Inculpatul a urmărit să se sustragă cercetării penale și să obțină un nou pașaport pentru a se întoarce în Franța; el a mai fost condamnat, între altele, pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală și de vătămare corporală gravă, fiind recidivist. În raport cu aceste date privind scopul săvârșirii faptei, persoana și conduita în trecut a inculpatului, instanțele, considerând că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și dispunând achitarea acestuia, deși nu erau îndeplinite condițiile prevăzute în art. 18 1 C. pen., au făcut o greșită aplicare a legii.

În consecință recursul în anulare a fost admis, s-au casat hotărârile atacate și inculpatul a fost condamnat conform art. 293 C. pen.