ÎCCJ, decizie (scj.ro #85486)

Impozit pe profit.Facilități pentru persoanele juridice române care investesc din profit pentru realizarea de locuințe De facilitățile reglementate prin art.5 din Legea locuinței nr.114/1996 se beneficiază când se construiesc locuințe, iar nu când acestea se cumpără.

Secția de contencios administrativ – decizia nr.2708 din 26 septembrie 2002 Societatea comercială ”S” SA a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și cu Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat a județului Iași, anularea hotărârii nr.27/2000, a deciziei nr.643/2001 și a procesului-verbal nr.1705/2000 prin care a fost obligată să plătească la bugetul de stat, printre altele, o sumă reprezentând impozit pe profit cu majorările de întârziere aferente . In motivarea cererii reclamanta a arătat că organele de control financiar i-au stabilit în mod greșit obligații la profitul investit pentru cumpărarea de locuințe, dar beneficiază de scutire la plata impozitului conform Legii nr.114/1996.

Curtea de Apel Iași – Secția contencios administrativ, prin sentința nr.143/CA/din 9 octombrie 2001, a respins acțiunea ca neîntemeiată reținând, în esență, că obligațiile stabilite în sarcina reclamantei sunt fundamentate pe dispozițiile legale în materie. Impotriva acestei sentinței a declarat recurs societatea comercială. Recursul este nefondat. Potrivit dispozițiilor art.5 din Legea locuinței nr. 114/1996 „Persoanele juridice române care investesc din profit pentru realizarea de locuințe (...) beneficiază de scutirea de impozit pe profitul investit cu această destinație în anul fiscal respectiv”. Societatea comercială recurentă, în perioada decembrie 1997 – noiembrie 1999, a cumpărat trei apartamente, o casă și un spațiu compus din 7 camere, pentru sediu, utilizând sume din profit.

Deci facilitatea fiscală prevăzută de art.5 este oferită persoanelor juridice române care investesc din profit pentru realizarea de locuințe prin construire nu prin cumpărare, textul în discuție fiind cuprins în capitolul II al legii intitulat „Dezvoltarea construcției de locuințe”. In raport cu cele prezentate, Curtea constată că sentința atacată este legală și temeinică iar recursul nefondat, încât a fost respins.