ÎCCJ, decizie (scj.ro #85470)

Impozit

pe profit. Scutire de impozit reglementată prin Legea nr.12/1991. Condiția

activității de producție

La caracterizarea activității de producție, pentru a se beneficia de scutire de

impozit pe profit, conform art.5 lit.c din Legea nr.12/1991, se ține seama de

complexitatea operațiunilor, printre care și activitatea de prelucrare a

materiei prime, care este o activitate de producție

.

Decizia

nr.738 din 26 februarie 2002

Curtea de Apel Iași, prin sentința civilă nr.68/CA din 7 mai 2001, a admis

contestația Societății comerciale „A”, a anulat decizia nr.528 din 17 martie

1999 a Ministerului Finanțelor și nr.7 din 7 februarie 1997 a Direcției

Generale a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Iași precum și

procesul-verbal din 6 septembrie 1994 al Administrației Financiare Iași, prin

care  reclamanta a fost obligată la plata sumei de 112.126.843 lei impozit

pe profit și penalități, datorate la 30 iunie 1994.

Instanța de fond a reținut că reclamanta în perioada supusă controlului financiar

(14 octombrie 1993 – 6 septembrie 1994) a desfășurat activitate preponderent

industrială, prestările de servicii – care includeu  confecționarea

articolelor de piele și încălțăminte – deținând o pondere de 42,6 %,

activitatea de producție de mărfuri de 30,7 % iar cea de vânzări 23 %, așa

încât beneficia de scutirea de impozit prevăzută de art.5 lit.c din Legea

nr.12/1991.

Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice

Iași, a declarat recurs susținând că prin natura activității desfășurate,

reclamanta nu se putea încadra în capitolul producție, pentru a fi scutită de

impozitul  pe profit. Societatea comercială reclamantă cumpăra materia

primă, prin contractele de colaborare, pe care o prelucra și o vindea ca produs

finit, proporția acestei activități fiind de 30,7 %.

Recursul este nefondat.

Potrivit art.5 lit.c din Legea nr.12/1991, beneficiază de scutire de impozit pe

o perioadă de 1 an societățile comerciale a căror activitate este preponderent

de producție.

Caracterizarea activității de prestări de servicii, în forma desfășurată de

societatea reclamantă, ca fiind în afara sferei de producție este excesivă și

nu ține cont de complexitatea operațiunilor efectuate. Contractele prin care

reclamanta obținea materia primă, pentru a o revinde, nu reprezenta o simplă

operațiune speculativă de cumpărare și vânzare, între cele două activități,

interpunându-se cea de-a treia: prelucrarea. Activitatea de prelucrare,

presupune modificarea aspectului material, pentru a  obține produse

finite. Pe de altă parte, activitatea de producție de mărfuri, ca formă de

organizare a economiei sociale, în care producătorii specializați modifică

obiectele conform trebuinței oamenilor pentru satisfacerea nevoilor sociale,

determină implicit vânzarea-cumpărarea de produse pe piață.

Definițiile noțiunilor folosite, astfel cum ele sunt acceptate, în dicționarele

limbii române, conduc la concluzia că operațiunea de prelucrare este o

activitate de producție care nu se poate separa de vânzarea produselor astfel

obținute.

Așadar, preponderența activității reclamantei, în perioada supusă controlului,

era aceea de producție industrială în procent de 73,7 %, cum raportul de

expertiză o stabilește.

În consecință, Curtea a respins ca nefondat recursul.