ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3115/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgoviște, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, Direcția de Control și Verificare Utilizare Fonduri Comunitare, a solicitat anularea Deciziei emise de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, Direcția de Control și Verificare Utilizare Fonduri Comunitare, privind soluționarea pe fond a contestației formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. CA59428/05.08.2011 privind Proiectul SMIS 4037 "Consolidare, reabilitare și modernizare Colegiul Național Constantin Carabella Corp A+B Târgoviște".

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 69 din 31 martie 2014, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgoviște, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, succesor în drepturile și obligațiile fostului Minister al Dezvoltării Regionale și Turismului, Direcția de Control și Verificare Utilizare Fonduri Comunitare și a dispus anularea deciziei atacate nr. 44 din 25 iunie 2013 și a procesului verbal de constatare a neregulilor nr. CA59428 din 5 august 2011.

Totodată, a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă prin întâmpinare și ca rămas fără obiect capătul accesoriu al acțiunii cu privire la suspendarea executării actului administrativ fiscal atacat, respectiv procesul verbal de constatare nereguli nr. CA59428/5.08.2011.

Cererea de recurs

Împotriva sentinței civile nr. 69 din 31 martie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, criticând-o pentru nelegalitate, prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

În motivarea recursului declarat, recurenta a susținut, în esență, că instanța de fond a reținut, în mod greșit, că în actul de control contestat nu s-a consemnat impactul financiar al neregulii constatate, care nu a fost fundamentată legal, fiind susținută de termeni echivoci și interpretări personale, dublate de un exces de zel nejustificat.

Arată recurentul că au fost încălcate dispozițiile art. 95 din H.G. nr. 925/2006, care prevedeau în mod expres că atunci când, pe parcursul îndeplinirii contractului se constată faptul că, anumite elemente ale propunerii tehnice sunt inferioare sau nu corespund cerințelor prevăzute în caietul de sarcini, prevalează prevederilor caietului de sarcini.

În cauză este evident însă că schimbarea de soluție tehnică privind lucrările efectuate prin înlocuirea unor materiale de calitate superioară (lemn de stejar) cu altele de calitate inferioară (parchet laminat sau lemn de rășinoase), presupune anumite diferențe de prețuri, însă în cadrul dispozițiilor dirigintelui de șantier nu se menționează nimic de ajustarea prețului, fiind specificat numai "cu încadrarea în prețurile ofertate".

Procedura derulată în recurs

Raportul asupra admisibilității recursului întocmit în cauză potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (1)-(3) C. proc. civ. a fost comunicat părților în baza Încheierii din data de 23.06.2015.

Prin Încheierea din data de 25.09.2015, completul-filtru a admis în principiu și a fixat termen pentru judecarea acestuia cu dezbateri contradictorii, potrivit art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de casare, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Intimatul-reclamant a supus controlului instanței de contencios administrativ, pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, Decizia nr. 44/25.06.2013, prin care Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului a respins contestația formulată împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. CA59428/5.08.2011 privind contractul de finanțare nr. 523/3.09.2009 cod SMIS 4037 - "Consolidare, reabilitare și modernizare Colegiul Național Constantin Carabella Corp A+B Târgoviște", ca neîntemeiată.

Prin nota de constatare menționată s-a constatat faptul că au fost încălcate prevederile art. 9.6. alin. (1) din Contractul de lucrări nr. 7881/23.03.2010, coroborate cu art. 95 din H.G. nr. 925/2006 și, în consecință, lucrările efectuate și decontate cât și materialele folosite, nefiind conforme cu cele solicitate prin caietul de sarcini și proiectul tehnic, cheltuielile datorate pentru aceste categorii de lucrări și materiale în sumă de 1.264.652,25 lei, la care se adaugă TVA în valoare de 309.710,76 lei, sunt neeligibile.

În fapt, s-a reținut că ulterior adjudecării contractului de lucrări, autoritatea contractantă a acceptat modificarea soluției tehnice prin schimbarea unor materiale, motivarea acestui fapt fiind dată de corelarea cerințelor memoriului tehnic cu articolele din deviz. Modificarea soluției tehnice printr-o serie de note tehnice (din 25.06.2010, 14.07.2010 și 21.07.2010) a condus la executarea unor lucrări și achiziționarea unor materiale care nu au fost ofertate inițial și care au determinat apariția de de noi articole de deviz.

S-a mai reținut prin procesul-verbal atacat că schimbarea soluției tehnice privind lucrările efectuate, prin schimbarea unor materiale de calitate superioară (lemn de stejar), cu unele de calitate inferioară (parchet laminat sau lemn de rășinoase), ar fi trebuit să atragă anumite diferențe de preț, însă în cadrul dispozițiilor dirigintelui de șantier nu se menționează nimic despre ajustarea prețului, fiind specificat - "cu încadrarea în prețurile ofertate".

Curtea de apel a admis în parte acțiunea și a anulat actele administrative atacate reținând că, în mod greșit organele de control au declarat neeligibilă cheltuiala respectivă, în art. 2 lit. j) din O.U.G. nr. 66/2011, legiuitorul a definit noțiunea de creanțe bugetare rezultate din nereguli ca fiind sumele de recuperat, urmare a constatării unei nereguli în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/ sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, în contradicție cu dispozițiile legale aplicabile, mai ales că respectiva sumă nu reprezintă o creanță rezultată din nereguli în sensul dispozițiilor reglementărilor sus-amintite.

Reclamantul a susținut în esență că pârâtul în mod greșit a reținut în sarcina sa efectuarea unor cheltuieli neeligibile și prejudicierea bugetului Uniunii Europene, susțineri împărtășite și de către judecătorul fondului.

Această susținere nu poate fi primită.

În primul rând, Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2003, prejudiciul constă tocmai în efectuarea unei cheltuieli neeligibile, acest fapt fiind de natură a prejudicia bugetul general al Uniunii Europene sau cel național.

În al doilea rând, cheltuiala neeligibilă în cazul reclamantei este determinată de faptul că lucrările efectuate și decontate cât și materialele folosite nu sunt conforme cu cele solicitate prin caietul de sarcini și proiectul tehnic.

Astfel, concluzia instanței de fond în sensul că "echipa de control nu a reținut că neregula este o abatere, iar consecința acesteia ar fi producerea unui prejudiciu sau posibilitatea creării unui prejudiciu în gestionarea fondurilor europene printr-o sumă plătită necuvenit", nu este împărtășită de instanța de control judiciar.

De altfel, lipsa prejudiciului este și singurul considerent care a condus la admiterea acțiunii și anularea actelor administrative atacate, fără însă ca judecătorul fondului să analizeze neregulile cuprinse în sesizarea Direcției Generale AMPOR - Verificare Conformitate Programe și Gestionare Nereguli nr. VT-55327/20.07.2011, cu privire la dosarul de achiziție de lucrări a Contractului nr. 7881/ 23.03.2010 încheiat cu S.C. A. SRL.

Potrivit unei jurisprudențe constante a C.J.U.E. (Hotărârea din 15.09.2005, Islanda/Comisia, C-199/03, pct. 31; Hotărârea din 21.12.2011, Chambre de Commerce et d’Industrie de l’Indre, C-465/10, pct. 47), inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta grav interesele financiare ale Uniunii Statelor membre, cu obligația să ia măsurile necesare pentru verificarea faptului că acțiunile finanțate din fondurile publice cu contribuția Uniunii Europene, au fost desfășurate corect, pentru prevenirea neregulilor și pentru recuperarea fondurilor pierdute ca urmare a unui abuz sau a unei neglijențe (hotărârea din 13 martie 2009, Vereniging și alții, C-383/06-C 385/06, pct. 37).

Prin urmare, producerea unei nereguli în utilizarea fondurilor europene acționează cu prioritate clauza de salvgardare a bugetului U.E., fără a fi necesară existența unui prejudiciu concret asupra acestui buget, Curtea de Justiție a Uniunii Europene statuând constant că săvârșirea unor nereguli, abateri, fraude produce automat un prejudiciu bugetului european.

Astfel, soluția de admitere a acțiunii exclusiv în considerarea inexistenței prejudiciului, fără o cercetare aprofundată a tuturor cererilor și apărărilor părților sub aspectul existenței abaterii reținute prin Nota de constatare a neregulilor nr. CA59428/05.08.2011, echivalează cu necercetarea fondului cauzei și determină imposibilitatea instanței de recurs să exercite controlul judiciar asupra sentinței atacate.

Pentru considerentele expuse, se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 497 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice împotriva sentinței nr. 69 din 31 martie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 noiembrie 2016.