ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1800/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1800/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 1800/2016
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6701 din 19 mai 2014, Judecătoria sectorului 3 București a admis in parte cererea reclamantei-pârâte A. și, în parte, cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant B.; a constatat ca masa partajabilă rămasă de pe urma defunctului C. se compune din cota de 1/2 din dreptul de proprietate asupra apartamentului situat în București, sector 3, compus din 4 camere și dependințe, și din dreptul de concesiune asupra unui loc de veci, nesusceptibil de partaj succesoral; a constatat că reclamanta-pârâtă, în calitate de soție supraviețuitoare, are o cotă succesorală legală de 1/4 din moștenire și o cotă indiviză de 5/8 din dreptul de proprietate asupra apartamentului bun indiviz formată din cota succesorală legală de 1/4 din moștenirea lăsată de defunct și din cota sa de contribuție de 1/2 la dobândirea apartamentului în timpul căsătoriei cu defunctul, iar pârâtul reclamant, în calitate de descendent de gradul I, are o cotă succesorala de ¾ din masa succesorală și o cotă indiviză de 3/8 din dreptul de proprietate asupra apartamentului; valoarea totală a masei partajabile este de 433.882 RON/96.000 euro; s-a dispus ieșirea din indiviziune; a fost atribuit în lotul reclamantei pârâte apartamentul situat în București, sector 3, în valoare de 96.000 euro; a fost obligată reclamanta-pârâtă să plătească pârâtului-reclamant suma de 162.705,75 RON, sau echivalentul în euro la cursul B.N.R. de la data plății cu titlu de sultă; s-a stabilit un termen de plata a sultei de o lună de la data rămânerii definitive a sentinței.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta-pârâtă A., precum și pârâtul-reclamant B.
Prin decizia civilă nr. 304/A din 29 ianuarie 2015 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, a fost admisă excepția lipsei de interes în exercitarea apelului de către apelanta reclamantă-pârâtă A., cu consecința respingerii acestui apel ca lipsit de interes. În privința apelului declarat de apelantul pârât-reclamant, s-a dispus respingerea acestuia, ca nefondat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs ambele părți.
Prin decizia nr. 498 din 23 mai 2015, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de părți.
Împotriva acestei din urmă decizii, a declarat din nou recurs pârâtul-reclamant B., recurs care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/1/2016.
Înalta Curte, la termenul din 6 octombrie 2016, a invocat din oficiu excepția inadmisibilității recursului, pe care o va analiza cu prioritate, față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ. și pe care o va admite, pentru considerentele care succed:
Împotriva hotărârii judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.
Potrivit dispozițiilor art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. hotărârile date în recurs sunt irevocabile.
Față de aceste dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.
În speță, decizia atacată este o hotărâre pronunțată în soluționarea unui recurs, care este irevocabilă potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. civilă, astfel încât nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, pentru neîndeplinirea condiției prevăzută de art. 299 C. proc. civ.
Această concluzie derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac și cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac, iar recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.
Întrucât hotărârea ce face obiectul recursului cu care Înalta Curte a fost învestită este irevocabilă, conform art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., fiind pronunțată de o instanță de recurs, recursul declarat împotriva ei este inadmisibil, urmând a fi respins în consecință, în baza art. 312 alin. (1) raportat la art. 299 alin. (1) coroborat cu art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul-reclamant B. împotriva deciziei nr. 498 din 23 mai 2016 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2016.