ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1291/2018

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 6238 din 14 octombrie 2003 pronunțată în dosar nr. x/2003, Judecătoria Sectorului 1 București a admis acțiunea principală formulată de reclamanta pârâtă A., în contradictoriu cu pârâtul reclamant B., a admis în parte cererea reconvențională formulată de acesta din urmă, iar pe cale de consecință a dispus desfacerea căsătoriei încheiată de părți la data de 21.04.1994, din culpă comună, a dispus ca reclamanta să revină la numele avut anterior căsătoriei, acela de "X", dispunând, totodată, disjungerea capătului de cerere având ca obiect "partaj bunuri comune", solicitat în cadrul cererii reconvenționale formulate de pârâtul reclamant B.

Pentru soluționarea cererii de partaj bunuri comune formulată de pârâtul reclamant B., devenit reclamant după disjungere, a fost format dosarul nr. x/2003, înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, la data de 30 octombrie 2003.

La termenul de judecată din data de 22 decembrie 2004, reclamantul B. a chemat în judecată, în temeiul art. 57 C. proc. civ., pe numitele C. și D., în calitate de coproprietare ale imobilului din București, și, respectiv E. și F., în calitate de coproprietare asupra imobilului din localitatea Govora, în vedere soluționării pretențiilor reclamantului privind dreptul de creanță pentru îmbunătățirile aduse celor două imobile sus-menționate.

La termenul de judecată din data de 9 martie 2005, instanța a respins excepția tardivității cererii de chemare în judecată a altor persoane.

La termenul de judecată din data de 13 aprilie 2005, au fost depuse la dosar două cereri reconvenționale, respectiv cererea prin care reclamantele reconvențional A., D. și C. au solicitat evacuarea reclamantului pârât reconvențional din imobilul situat în mun. București; cererea reconvențională prin care pârâta reclamantă reconvențional A. a solicitat compunerea masei partajabile, cu îmbunătățirile aduse în timpul căsătoriei părților la imobilul proprietatea exclusivă a reclamantului pârât, situat în Snagov.

Prin Sentința civilă nr. 6774 din 26 aprilie 2006 pronunțată în dosar nr. x/2003, Judecătoria Sectorului 1 București a admis în parte acțiunea principală, precizată și completată, formulată de reclamantul B. în contradictoriu cu pârâtele A., D., C., E. și F., a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta A. și, reluând soluția dată prin încheierea de admitere în principiu, a dispus ieșirea din indiviziune după cum urmează: a atribuit reclamantului autoturismul X., cu număr de înmatriculare x, în valoare totală de 13.812 RON; a obligat reclamantul la plata către pârâtă a unei sulte de 6.906 RON, reprezentând cota de ½ din acest autoturism; a constatat că reclamantul are drept de creanță la imobilul din București, în valoare de 116.600 Euro, proprietatea pârâtei, reprezentând cota de ½ din valoarea totală a lucrărilor executate la acest imobil în valoare de 232.200 Euro, realizate de către reclamant și de către pârâtă în cote egale de 50%, în timpul concubinajului și în timpul căsătoriei; a obligat pârâta A. la plata acestei sume de 116.600 Euro, în RON, la cursul BNR din ziua efectuării plății, către reclamant; a constatat că reclamantul are un drept de creanță în valoare de 52.930,50 Euro, reprezentând lucrările în valoare totală de 105.861 Euro executate la imobilul din Predeal, jud. Brașov, proprietatea pârâtei; a obligat pârâta A. la plata sultei de 52.930,50 Euro, în RON la cursul BNR din ziua efectuării plății, către reclamant; a constatat că reclamantul are un drept de creanță de 1.064 Euro, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate la imobilul din localitatea Govora, jud. Vâlcea, în valoarea totală de 2.128 Euro, proprietatea intervenienților; a obligat pârâtele A., E. și F., la plata sumei sultei de 1.064 Euro, în RON la cursul BNR din ziua efectuării plății, către reclamant; a constatat că pârâta are un drept de creanță în valoare de 1.118 Euro, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate la imobilul din sat Ghermănești, proprietatea reclamantului, în valoare totală de 2.236 Euro; a obligat reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 1.118 Euro, în RON, la cursul BNR din ziua efectuării plății; a omologat raportul de expertiză auto întocmit de expert G. și a omologat raportul de expertiză imobiliară întocmit de expert H.; a respins cererea reclamantului privind acordarea dreptului de retenție asupra imobilului din București și cererea de recunoaștere în favoarea reclamantului a dreptului de superficie asupra imobilului din Predeal; a admis cererea formulată de pârâtele reclamante A., D., C. privind evacuarea reclamantului din imobilul sus-menționat; a compensat în totalitate cheltuielile de judecată.

Împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 28 septembrie 2005 și a Sentinței civile nr. 6774 din 26 aprilie 2006 pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București în dosar nr. x/2003, au declarat apel reclamantul pârât B., precum și pârâta reclamantă A.

Prin Decizia civilă nr. 398 din 14 aprilie 2011 pronunțată în dosar nr. x/2003, Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis apelurile și a schimbat în parte sentința civilă apelată, în sensul că: a înlăturat constatarea că părțile au avut o perioadă de concubinaj începând cu luna aprilie 1992 și până la data căsătoriei din 1994, precum și constatarea că în această perioadă părțile au avut o contribuție de 50% fiecare la dobândirea bunurilor; a constatat că autoturismul marca X, cu număr de înmatriculare x atribuit reclamantului B. prin sentință are o valoare de 27.523 RON; a obligat reclamantul la plata către pârâta A. a unei sulte de 13.761,50 RON, reprezentând cota de ½ din valoarea acestui autoturism; a constatat că pârâta A. și-a însușit suma de 2537,74 Euro, reținută în masa bunurilor comune; a obligat pârâta la plata sumei de 1.268,87 Euro către reclamant, reprezentând cota de ½ din suma sus-menționată; au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate; au fost compensate în totalitate între părți cheltuielile de judecată din apel.

Împotriva deciziei civile sus-menționate au declarat recurs apelantul reclamant pârât B. și apelanta pârâtă reclamantă A., iar prin Decizia civilă nr. 890 din 15 mai 2012 pronunțată în dosar nr. x/2003 (108/2012), Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis recursurile, a casat decizia civilă recurată și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului București.

Cauza a fost înregistrată din nou la Tribunalul București, secția a V-a civilă, la data de 23 octombrie 2012, sub număr de dosar nr. x/2003*.

Prin Decizia civilă nr. 715/A din 26 iunie 2013, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis apelul formulat de apelantul-reclamant pârât B. și apelul formulat de apelanta pârâtă reclamantă A., împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 28 septembrie 2005 și a Sentinței civile nr. 6774 din 26 aprilie 2006 pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București, în contradictoriu cu intimații pârâți C. și D., F. și I., decedată, reprezentată prin moștenitor A.; a schimbat în parte încheierea de admitere în principiu și sentința civilă apelate, în sensul că a înlăturat constatarea din hotărârile sus-menționate că părțile au avut o perioadă de concubinaj și că în perioada concubinajului părțile au avut o cotă parte de contribuție de 50% fiecare la realizarea bunurilor; a constatat că părțile au dobândit sub durata căsătoriei, în cote egale de contribuție, următoarele bunuri: imobilul construcție situat în orașul Predeal, jud. Brașov - 2.032.000 RON; sumele de 5.890,80 RON și 1.600 USD, reprezentând chirii pentru imobilul sus-menționat; drept de creanță reprezentat de contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului din localitatea Govora, jud. Vâlcea - 2.128 Euro; drept de creanță reprezentat de contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului din localitatea Snagov, jud. Ilfov - 2.236 Euro; autoturismul X verde metalizat; suma de 2.537,74 Euro, economii comune însușite de pârâta reclamantă A.; a dispus sistarea stări de devălmășie asupra bunurilor comune sus-menționate, prin formarea a două loturi și atribuirea lor după cum urmează: lotul I a fost atribuit reclamantului pârât și este format din: drept de creanță reprezentat de contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului din localitatea Snagov, jud. Ilfov - 2.236 Euro; autoturismul X - 27.523 Ron; lotul II a fost atribuit pârâtei reclamante A. și se compune din: imobilul construcție situat în orașul Predeal, jud. Brașov - 2.032.000 RON; sumele de 5.890,80 RON și 1.600 USD, reprezentând chirii pentru imobilul sus-menționat; drept de creanță reprezentat de contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului din localitatea Govora, jud. Vâlcea - 2.128 Euro; suma de 2.537,74 Euro, economii comune însușite de pârâta reclamantă. În vederea egalizării loturilor, a fost obligată pârâta reclamantă A. să plătească reclamantului pârât suma de 1.214,87 Euro, 800 USD și 1.005.183,90 RON, cu titlu de sultă, în termen de 6 luni de la data pronunțării prezentei decizii. În baza art. 246 C. proc. civ. a luat act că reclamantul pârât a renunțat la judecata capătului de cerere privind recunoașterea unui drept de superficie asupra terenului din orașul Predeal, jud. Brașov. S-a constatat că reclamantul pârât are un drept de creanță în cuantum de 3.547.864 RON, reprezentând contravaloarea materialelor de construcție utilizate la imobilul din București, în perioada aprilie 1992 - până la căsătorie. Au fost obligate pârâtele A., C. și D. să plătească reclamantului următoarele sume: pârâta A. - 2.217.415 RON; pârâtele C. și D. - câte 6.608.974,50 RON fiecare. Au fost menținute restul dispozițiilor din încheierea de admitere în principiu și sentința apelate, respectiv: admiterea în parte a acțiunii principale și admiterea în parte a cererii reconvenționale formulată de pârâta reclamantă A.; respingerea acțiunii principale în ceea ce privește recunoașterea unui drept de retenție pentru reclamantul pârât asupra imobilului din București; admiterea cererii reconvenționale formulate de pârâtele reclamante A., C. și D. privind evacuarea reclamantului pârât din imobilul din București; compensarea în tot a cheltuielilor de judecată la fond; s-au compensat în totalitate cheltuielile de judecată din apel.

Prin cererea înregistrată la Tribunalul București, secția a V-a civilă sub număr x/299/2003*, la data de 27 septembrie 2013, apelanta pârâtă A. și intimatele pârâte D. și C. au solicitat să se dispună completarea Deciziei civile nr. 715A din 26 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, precum și îndreptarea greșelii materiale din decizia civilă sus-menționată.

Prin Decizia civilă nr. 1157/A din 22 noiembrie 2013, Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins cererea de completare a Deciziei nr. 715A din 26 iunie 2013, ca nefondată; a admis cererea de îndreptare a erorii materiale, iar pe cale de consecință a dispus îndreptarea erorilor materiale strecurate în considerentele și dispozitivul Deciziei civile nr. 715A din 26 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă.

Împotriva deciziilor civile nr. 715/A din 26 iunie 2013 și nr. 1157/A din 22 noiembrie 2013 a formulat recurs pârâta A.

Prin Decizia civilă nr. 1106 din 19 iunie 2014, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis recursul declarat de recurenta pârâtă A., a casat Decizia civilă recurată nr. 715 din 26 iunie 2013, în parte și Decizia civilă nr. 1057 A din 22 noiembrie 2013, în tot și a reținut spre rejudecare cauza în ceea ce privește dreptul de creanță reprezentând contravaloarea materialelor de construcție pentru imobilul din București, și obligația corelativă de plată; a menținut restul dispozițiilor Deciziei nr. 715 din 26 iunie 2013.

În rejudecare, în urma casării cu reținere în tot a Deciziei civile nr. 1157/A din 22 noiembrie 2013 și respectiv în parte a Deciziei civile nr. 715A din 26 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin Decizia civilă nr. 571 din 16 noiembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a constatat că dreptul de creanță cuvenit reclamantului pârât B., reprezentând contravaloarea materialelor de construcții utilizate la imobilul din București, în perioada aprilie 1992 - până la căsătorie are un cuantum de 110.427 RON; a obligat pârâtele să plătească reclamantului următoarele sume; pârâta-reclamantă A. - suma de 69.016,8 RON, iar celelalte pârâte C. și D. câte 20.705 RON fiecare; a respins cererea de completare și de îndreptare a Deciziei civile nr. 715 A din 26 iunie 2013 ca rămasă fără obiect; a obligat intimatul-reclamant la 28.297,26 RON cheltuieli de judecată în prezenta fază procesuală.

Împotriva acestei din urmă hotărâri a formulat cerere de revizuire revizuentul B.

În motivarea cererii, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuentul a susținut că hotărârea supusă revizuirii este potrivnică deciziilor civile nr. 715A din 26 iunie 2013 și 1157 din 22 noiembrie 2013 pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă.

Revizuentul susține că există discrepanțe între expertizele efectuate în cauză, iar în hotărârile invocate ca potrivnice s-au stabilit sume diferite ce urmează a fi plătite de intimate cu titlu de sultă.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 13 decembrie 2017.

Intimatele A., C. și J. au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire, pentru neîndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

La termenul din 19 aprilie 2018, Înalta Curte a pus în discuția părților excepția inadmisibilității cererii de revizuire, pe care o va analiza cu prioritate și pe care o va admite, pentru următoarele considerente:

Față de cererea formulată și de motivele invocate, potrivit dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. "Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază".

Această dispoziție legală fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează.

Art. 322 pct. 7 C. proc. civ. deschide părților calea acestei căi extraordinare de atac, de retractare și nedevolutive, pentru cazul în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

În speță, revizuentul susține că decizia a cărei anulare o solicită, respectiv Decizia civilă nr. 571 din 16 noiembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, este potrivnică deciziilor civile nr. 715A din 26 iunie 2013 și 1157 din 22 noiembrie 2013 pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă.

Decizia civilă nr. 715A din 26 iunie 2013 a fost pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă în dosarul finalizat cu hotărârea supusă revizuirii, în al doilea ciclu procesual, urmare rejudecării fondului, astfel cum s-a dispus prin Decizia nr. 890 din 15 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, iar prin Decizia civilă nr. 1157 din 22 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, a fost soluționată cererea de completare a Deciziei nr. 715A din 26 iunie 2013, în sensul respingerii acesteia.

Rezultă că, cele trei hotărâri invocate ca pretins potrivnice au fost pronunțate în același dosar, în faze procesuale diferite, primele două, în apel, iar hotărârea a cărei revizuire se cere în recurs.

Potrivit dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere: dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Astfel, acest motiv de revizuire sancționează încălcarea principiului puterii lucrului judecat, atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, făcând astfel imposibilă executarea simultană a două hotărâri, întrucât fiecare dintre părți se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din această situație nu se poate realiza decât prin revizuirea și, concomitent, anularea ultimei hotărâri.

Din dispozițiile legale menționate rezultă că posibilitatea de a cere revizuirea unei hotărâri, atunci când există hotărâri potrivnice, este supusă, printre altele, condiției ca aceasta să fie dată în aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate, acestea fiind elementele caracteristice ale autorității lucrului judecat conform art. 1201 C. civ.

Prin sintagma "aceeași pricină" se înțelege întrunirea condiției triplei identități cu privire la două cereri de chemare în judecată, astfel încât soluționarea celei de a doua să aducă atingere puterii de lucru judecat al celei dintâi, consecința în acest caz fiind, potrivit dispozițiilor art. 327 alin. (1) C. proc. civ., anularea celei de a doua hotărâri. Textul nu este aplicabil dacă prin hotărârile invocate nu s-au soluționat cereri de chemare în judecată diferite, ci ele au fost pronunțate în cadrul aceluiași proces, dar în faze sau cicluri procesuale diferite.

Aceasta deoarece în cadrul aceluiași proces, nu se poate ajunge la hotărâri potrivnice, întrucât, chiar dacă, în diferite faze sau cicluri procesuale, soluțiile pot fi diferite de cele anterioare, în final o singură hotărâre pune capăt judecății.

În speță, se constată că soluțiile atacate ca fiind contradictorii sunt date în aceeași cauză, nefiind întrunite condițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Astfel, cele trei hotărâri pretins potrivnice, respectiv Decizia nr. 571 din 16 noiembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și deciziile nr. 715A din 26 iunie 2013 și 1157 din 22 noiembrie 2013 pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă, invocate ca pretins potrivnice, au fost pronunțate în aceeași cauză, în faze procesuale diferite, respectiv apel și recurs.

Așa fiind, se constată că nu sunt întrunite condițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., soluțiile atacate ca fiind contradictorii fiind date în aceeași cauză în două cicluri procesuale.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei nr. 571 din 16 noiembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, formulată de revizuentul B.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 aprilie 2018.

Procesat de GGC - CL