ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 804/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 804/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei.
Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată la data de 21
februarie 2012 pe rolul Curții de Apel Craiova, Uniunea Sindicatelor
Independente din Învățământ Dolj a solicitat în contradictoriu cu Inspectoratul
Școlar Județean Dolj, Ministerul Educației Cercetării, Tineretului și
Sportului, Ministerul Administrației și Internelor și Ministerul Finanțelor
Publice, suspendarea executării Anexei nr. 2 – Stat de plată a salariilor - și
a Anexei nr. 4 - Fluxuri detaliate de lucru privind cheltuielile de personal în
învățământul preuniversitar de stat – părți integrante ale Ordinului comun nr. 4576/230/2445/2011,
privind validarea fluxurilor financiare pentru cheltuielile de personal în
învățământul preuniversitar de stat, publicat în M. Of. nr. 772 din 01
noiembrie 2011.
În cauză a fost
formulată întâmpinare de către Inspectoratul Școlar Județean Dolj, prin care
s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că
petitul cererii introductive are ca obiect suspendarea executării Anexei nr. 2
și Anexei nr. 4, părți integrante ale Ordinului comun nr. 4576/230/2445/2011,
act administrativ care nu este emis de instituția I.S.J. Dolj, ci de Ministerul
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, Ministerul Administrației și
Internelor și Ministerul Finanțelor Publice.
S-a formulat, de
asemenea, întâmpinare de către Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului, prin care s-a invocat excepția lipsei calității procesuale active a
reclamatei, raportat la dispozițiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 62/2011.
S-a invocat și
excepția autorității relative de lucru judecat, față de împrejurarea că, pe
rolul Curții de Apel București se află Dosarul nr. 9691/2/2011, în care
Federația Sindicatelor Libere din Învățământ, Federația Sindicatelor din
Învățământ S.H. și Federația Educației Naționale au solicitat în temeiul art. 14
din Legea nr. 554/2004 suspendarea executării Anexelor nr. 2 și nr. 4 la
Ordinul comun nr. 4576/230/2445/2011 emis de Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului, Ministerul Administrației și Internelor și Ministerul
Finanțelor Publice, iar la data de 8 februarie 2012, Curtea de Apel București a
respins ca nefondată cererea de suspendare. S-a arătat că Uniunea Sindicatelor
Independente din Învățământ Dolj este o organizație sindicală afiliată la
Federația Sindicatelor Libere din Învățământ, care are calitatea de reclamantă
în dosarul menționat, iar semnatarul cererii de chemare în judecată, dl. R.C.
este vicepreședinte al F.S.L.I. și responsabil al Departamentului Organizatoric
în cadrul federației, astfel cum reiese din datele publicate pe site-ul
federației. Prin urmare, s-a susținut că întrucât reclamanta din prezentul
dosar este parte în Dosarul nr. 9691/2/2011 al Curții de Apel București, iar în
acest dosar există o sentință judecătorească, este îndeplinită condiția triplei
identități de părți, obiect și cauză, fiind îndeplinită condiția autorității
relative a lucrului judecat.
Hotărârea
instanței de fond.
Prin sentința nr. 223
din 26 martie 2012 a Curții de Apel Craiova a fost respinsă cererea de
suspendare formulată de reclamanta Uniunea Sindicatelor Independente din
Învățămînt Dolj reprezentată prin președinte R.C. în contradictoriu cu pârâții
Inspectoratul Școlar Județean Dolj, Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului, Ministerul Administrației și Internelor și Ministerul
Finanțelor Publice.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța a reținut că excepția lipsei calității procesuale
pasive invocată în cauză de Inspectoratul Școlar Județean Dolj este întemeiată
și, prin urmare, a fost admisă.
Instanța de primă
jurisdicție a reținut că acțiunea în justiție nu poate să fie îndreptată decât
împotriva persoanei fizice sau juridice, care, prin actele sau faptele sale,
încalcă drepturile recunoscute de lege altei persoane, astfel încât, pentru
restabilirea ordinii de drept încălcate, este necesară sancționarea acestor
acte sau fapte, în contradictoriu cu autorul acestora.
În raport de obiectul
cererii introductive prin care se solicită suspendarea executării anexei 2 –
Stat de plată a salariilor - și a anexei 4 – Fluxuri detaliate de lucru privind
cheltuielile de personal în învățământul preuniversitar de stat – părți
integrante ale Ordinului comun nr. 4576/230/2445/2011 emis de Ministerul
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, Ministerul Administrației și
Internelor și Ministerul Finanțelor Publice, instanța de fond a reținut că
Inspectoratul Școlar Județean Dolj, nefiind emitent al actului administrativ
menționat, nu are calitate procesuală pasivă în cauză și prin urmare, acțiunea
promovată în contradictoriu cu această instituție urmează a fi respinsă.
Cu privire la
excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, instanța a reținut
că este neîntemeiată, în raport de dispozițiile art. 28 din Legea nr. 62/2011
și văzând tabelele cuprinzând împuterniciri din partea membrilor de sindicat
din unitățile de învățământ preuniversitar privind promovarea cererii de
suspendare a executării Ordinului comun nr. 4576/230/2445/2011 emis de
Ministerul Educației, Cercetării,Tineretului și Sportului, Ministerul
Administrației și Internelor și Ministerul Finanțelor Publice, depuse la dosar
de către Uniunea Sindicatelor Independente din Învățământ Dolj, prin
reprezentantul său R.C.
În ceea ce privește
excepția autorității relative de lucru judecat instanța a constatat că este
nefondată. Instanța a reținut că respectiva cauză în care s-a pronunțat Curtea
de Apel București și care a făcut obiectul Dosarului nr. 9691/2/2011, deși are
același obiect, respectiv suspendarea aplicării Anexei nr. 2 și Anexei nr. 4
ale Ordinului comun nr. 4576/230/2445/2011 emis de Ministerul Educației,
Cercetării, Tineretului și Sportului, Ministerul Administrației și Internelor
și Ministerul Finanțelor Publice, și același temei legal, respectiv art. 14 din
Legea nr. 554/2003 și aparent aceleași părți, respectiv Federația Sindicatelor
Libere din Învățământ, la care este afiliată și Uniunea Sindicatelor
Independente din Învățământ Dolj, cu toate acestea, organizația sindicală
reclamantă este o persoană juridică de sine stătătoare, distinctă de
organizația la care este afiliată și deci poate promova în nume propriu o
cerere având același obiect și temei juridic cu cea promovată de Federația
Sindicatelor Libere din Învățământ. Instanța a reținut că împrejurarea privind
faptul că efectele sentinței pronunțate în dosarul aflat pe rolul Curții de
Apel București s-ar extinde și asupra reclamantei, în calitate de membru al
organizației sindicale la care este afiliată, nu este de natură să împiedice
reclamanta să acționeze în mod distinct.
Cu privire la cererea
de suspendare formulată de reclamantă, instanța reține că Ordinul comun nr. 4576/230/2445/2011
al Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, Ministerului
Administrației și Internelor și Ministerului Finanțelor Publice a fost emis
pentru validarea fluxurilor financiare pentru cheltuielile de personal în
învățământul preuniversitar de stat, în executarea dispozițiilor art. 6 alin.
(2) din Legea nr. 284/2010 și Legea nr. 285/2010, legi care vizează salarizarea
personalului plătit din fonduri publice.
În anexa nr. 2 la
Ordin este cuprins modelul statelor de plată pe baza cărora se stabilesc
drepturile salariale ale angajaților din învățământul preuniversitar de stat.
Între rubricile acestui stat de plată nu se mai regăsește cea privind reținerea
cotizației sindicale.
În anexa 4 la Ordin
se arată că, „pentru facilitarea operațiunilor de avizare a statelor de
personal și a statelor de plată a salariilor/ statelor de plată avansuri
concedii de odihnă, așa cum sunt descrise în ordin, Ministerul Educației,
Cercetării, Tineretului și Sportului, denumit în continuare M.E.C.T.S., pune la
dispoziția inspectoratelor școlare și a unităților de învățământ preuniversitar
de stat sistemul informatic E.D.U.S.A.L. de calcul al drepturilor salariale”.
În aplicarea acestor
dispoziții legale, începând cu salariile aferente lunii octombrie 2011, după
data intrării în vigoare a Ordinului prin publicarea în M. Of., unitățile de
învățământ preuniversitar de stat au implementat aplicația informatică E.D.U.S.A.L.
pentru calculul drepturilor salariale ale angajaților.
Prin această
aplicație, cotizațiile sindicale se deduc din salariul brut al angajaților din
învățământul preuniversitar, pentru calculul impozitului pe venit, pe baza
chitanțelor care dovedesc plata directă către organizațiile sindicale a
cotizațiilor.
Față de starea de
fapt reținută, instanța apreciază că cererea de suspendare a executării anexelor
nr. 2 și nr. 4 la Ordinul comun nr. 4576/230/2445/2011 al Ministerului
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, Ministerului Administrației și
Internelor și Ministerului Finanțelor Publice este neîntemeiată, pentru
următoarele considerente:
În legătură cu cazul
bine justificat, reclamanta a invocat în cererea adresată instanței motive ce
țin de fondul cauzei, referitoare la încălcarea de către pârâții emitenți a
dispozițiilor legale referitoare la neconsultarea federațiilor sindicale
reprezentative la nivel de ramură de învățământ, valabilitatea contractului
colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ, lipsa avizării
statelor de plată elaborate de unitățile de învățământ din atribuțiile
inspectoratelor școlare, încălcarea principiilor egalității și nediscriminării
și încălcarea dreptului organizațiilor sindicale de a-și organiza gestiunea și
activitatea.
Aceste aspecte,
invocate de reclamantă ca afectând legalitatea anexelor nr. 2 și nr. 4 din
Ordinul comun nr. 4576/230/2445/2011 al Ministerului Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului, Ministerului Administrației și Internelor și
Ministerului Finanțelor Publice, a constatat instanța de fond că țin de fondul
cauzei și nu pot fi analizate în cadrul unei cereri de suspendare.
Ceea ce se afirmă referitor
la refuzul inspectoratelor de a aviza statele de plată a salariilor și
necesitatea refacerii unor state de plată de către unitățile de învățământ
preuniversitar de stat a concluzionat instanța de fond că nu are legătură cu
legalitatea actelor contestate și nu poate face obiectul analizei cererii de
față. De altfel, nici unul din textele invocate de reclamantă nu instituie
obligativitatea încasării cotizației sindicale de către angajator.
A reținut instanța că
aprecierile reclamantei asupra nelegalității actelor contestate în cerere nu se
pot subsuma condiției cazului bine justificat, în sensul art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Din analiza sumară a ordinului contestat, instanța reține că sunt menționate
dispozițiile legale care au stat la baza adoptării ordinului și motivele pentru
care respectivele acte au aplicabilitate. În limitele permise de natura
specifică a procedurii, instanța a apreciat că nu există împrejurări legate de
starea de fapt sau de drept din care să rezulte aparența de nelegalitate, care
să creeze o îndoială puternică asupra prezumției de legalitate de care se
bucură actul administrativ.
Sub aspectul
îndeplinirii condiției pagubei iminente, în raport de specificul speței,
instanța a reținut că susținerile reclamantei privesc crearea unui prejudiciu
atât în patrimoniul persoanelor pe care le reprezintă, cât și în patrimoniul
propriu.
Cu privire la primul
aspect, reclamanta susține că, prin intrarea în vigoare a ordinului contestat
și implementarea noului model de stat de plată a salariilor și a aplicației E.D.U.S.A.L.,
a fost necesară refacerea statelor de plată aferente luni octombrie 2011, care
erau deja elaborate de către unitățile de învățământ, fără să menționeze cum
anume au fost afectați angajații de măsura refacerii acestor state de plată.
Faptul că unitățile
de învățământ nu vor mai efectua în statele de plată a salariilor personalului,
prin structurile financiar-contabile, rețineri ale unor cotizații sindicale, nu
poate institui premisele unei vătămări, cât timp persoanele angajate își vor
primi integral drepturile salariale și nu li se îngrădește în nici un fel
dreptul de a-și achita personal cotizația sindicală.
Dimpotrivă, a
apreciat instanța că aplicația informatică E.D.U.S.A.L., fiind singura pe baza
căreia se calculează salariile personalului din învățământul preuniversitar de
stat după intrarea în vigoare a Ordinului comun nr. 4576/230/2445/2011 al
Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, Ministerului
Administrației și Internelor și Ministerului Finanțelor Publice, suspendarea
anexelor nr. 2 și nr. 4 ar presupune blocarea sistemului de plată a salariilor
în sistemul de învățământ, deoarece angajatorii ar fi în imposibilitate dă
calculeze și să plătească salariile personalului din învățământ membrii sau nu
ai unei organizații sindicale. Ori, având în vedere principiul
proporționalității, conform căruia orice măsură luată trebuie să fie adecvată,
necesară și corespunzătoare scopului urmărit, instanța a apreciat că, în speță,
măsura suspendării ar fi nu numai neadecvată, dat ar avea și un efect contrar
celui urmărit de reclamantă.
Cât privește paguba
iminentă care s-ar produce în patrimoniul organizației sindicale reclamante,
instanța constată, de asemenea, că susținerile formulate în cuprinsul cererii
de suspendare nu sunt întemeiate. Astfel, prin actele contestate nu se
îngrădește posibilitatea organizației de a încasa în continuare cotizația de
sindicat de la membrii săi. Faptul că nu mai este reținută de către angajator
cotizația sindicală nu conduce la concluzia că aceasta nu mai poate fi încasată
de către organizație.
Recursul declarat
de Uniunea Sindicatelor Independente din Învățământ Dolj.
Prin motivele de
recurs formulate în cauză, recurenta a criticat sentința instanței de fond ca
netemeinică și nelegală, arătând că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
și aplicarea greșită a legii.
Recurenta a susținut
că în cauza dedusă judecății sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru
suspendarea actului atacat, arătând că instanța de fond în mod greșit a reținut
că aspectele invocate de reclamantă în susținerea cazului bine justificat,
referitoare la neconsultarea federațiilor sindicale reprezentative la nivel de
ramură învățământ, lipsa avizării statelor de plată elaborate de unitățile de
învățământ dintre atribuțiile inspectoratelor școlare, încălcarea principiilor
egalității și nediscriminării și încălcarea dreptului organizațiilor sindicale
de a-și organiza gestiunea și activitatea, sunt argumente care țin de fondul cauzei
și nu pot fi analizate în cadrul unei cereri de suspendare. S-a arătat și
faptul că instanța de fond nu s-a raportat la toate motivele de nelegalitate
ale ordinului comun invocate de recurenta-reclamantă, fiind ignorate de
instanță susținerile referitoare la netemeinicia ordinului atacat.
Recurenta a criticat
faptul că instanța de fond nu a analizat aparența de nelegalitate a ordinului a
cărui suspendare se solicită, în sensul de a se verifica sumar motivele de
nelegalitate invocate.
Recurenta a arătat că
instanța de fond a ignorat și celelalte motive de nelegalitate invocate în
susținerea cazului bine justificat, respectiv încălcarea prevederilor
Contractului Colectiv de Muncă Unic la nivel de Ramură Învățământ, a
dispozițiilor art. 57 alin. (1) și (2) din C. fisc. și art. 24 din Legea nr.
62/2011, a prevederilor art. 95 alin. (1) din Legea educației naționale nr. 1/2011,
a dispozițiilor O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor
formelor de discriminare și a art. 2 alin. (3) din Legea nr. 122/1996 privind
regimul juridic al caselor de ajutor reciproc ale salariaților și uniunilor
acestora.
S-a susținut că
membrii de sindicat ai recurentei și organizația recurentă sunt discriminați
față de restul membrilor de sindicat și de organizațiile sindicale din sectorul
bugetar, iar instanța de fond a ignorat toate argumentele recurentei-reclamante
și înscrisurile depuse în dovedirea acestei discriminări.
În ceea ce privește
paguba iminentă, recurenta a susținut că sentința este netemeinică și nelegală,
arătându-se că prin înscrisurile dosarului s-a dovedit că se impune suspendarea
actului atacat pentru prevenirea unei pagube iminente, fiind vorba de un
prejudiciu material viitor și previzibil.
II. Decizia instanței
de recurs.
Înalta Curte de Casație
și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, va anula recursul
pentru considerentele ce urmează:
În conformitate cu
dispozițiile art. 3021 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. „cererea de recurs va
cuprinde, sub sancțiunea nulității, următoarele mențiuni: semnătura”.
Cerințele de formă
ale cererii de recurs sunt prevăzute de norme speciale, specifice, expres
prevăzute de lege și implică rigurozitate, având în vedere caracterul
extraordinar al căii de atac și limitele în care poate fi exercitată.
Condiția de formă a
recursului constând în semnarea cererii este o dispoziție de ordine procedurală
absolut necesară pentru a se putea trece la analiza motivelor de recurs. Lipsa
semnăturii pe cererea de recurs este datorată numai neglijenței părții care a
depus recursul, neglijență sancționată în această fază procesuală prin
constatarea nulității căii de atac formulate.
Înalta Curte sesizată
cu soluționarea recursului formulat a constatat că cererea de recurs nu este
semnată și a încunoștiințat recurenta despre necesitatea complinirii acestei
neregularități a cererii de recurs, în sensul semnării acesteia, pentru
termenul din data de 16 noiembrie 2012, dată la care recurenta a trimis o
cerere de amânare a cauzei pentru imposibilitate de prezentare a reprezentantului
său legal.
Înalta Curte având în
vedere faptul că nulitatea prevăzută de lege cu privire la semnarea cererii de
recurs este o nulitate relativă, care poate fi acoperită în tot cursul
judecării cererii de recurs, a dispus amânarea cauzei în vederea complinirii
neregularității cererii de recurs, pentru termenul din data de 15 februarie
2013, punând în vedere încă o dată recurentei să complinească lipsa semnăturii
din cererea de recurs.
Instanța de recurs
văzând faptul că recurenta a nerespectat dispozițiile prevăzute sub sancțiunea
nulității recursului, referitoare la faptul că cererea de recurs nu este
semnată de recurent (art. 3021 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.), a aplicat
sancțiunea procedurală prevăzută de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul
formulat de Uniunea Sindicatelor Independente din Învățământ Dolj împotriva
sentinței nr.223 din 26 martie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios
administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 15 februarie 2013.