ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5444/2022

Ședința publică din data de 16 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 14 martie 2022, pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Uniunea Sindicatelor Independente din Învățământ Dolj, personal și în numele membrilor de sindicat A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S. și T., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Școlar Județean Dolj și Ministerul Educației, a solicitat suspendarea executării art. 1 alin. (2) din Ordinul ministrului educației nr. 3993/2021 privind stabilirea unor drepturi salariale specifice personalului didactic din învățământ prevăzute în Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 605/17.06.2021.

Prin sentința civilă nr. 91 din 7 aprilie 2022, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta Uniunea Sindicatelor Independente din Învățământ Dolj, personal și în numele membrilor de sindicat A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S. și T., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Școlar Județean Dolj și Ministerul Educației.

Împotriva sentinței civile nr. 91 din 7 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Uniunea Sindicatelor Independente din Învățământ Dolj, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare.

În motivarea recursului, reclamanta susține că hotărârea atacată este dată cu încălcarea art. 14 din Legea nr. 554/2004, deoarece în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de acest text de lege pentru admiterea cererii de suspendare.

În ceea ce privește condiția cazului bine justificat, recurenta-reclamantă susține că art. 2 alin. (1) din Ordinul ministrului Educației nr. 3993/2021 este contrar prevederilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 153/2017, precum și a principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituția României și art. 6 din C. civ.

Astfel, arată reclamanta, membrii de sindicat din prezenta cauză au dobândit titlul științific de doctor și gradul didactic I anterior intrării în vigoare a dispozițiilor Legii-cadru nr. 153/2017 și au beneficiat de drepturile aferente de la data dobândirii gradului didactic I. Dispozițiile art. 14 alin. (3) din Legea nr. 153/2017 nu reglementează cu privire la drepturile născute anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, dispunând că au obligația de a opta între indemnizația pentru titlul științific de doctor și echivalarea cu gradul didactic I exclusiv acele cadre didactice care, de la data intrării în vigoare a legii, obțin gradul didactic I prin echivalare. Cadrele didactice cărora li s-a acordat gradul didactic I prin ordin de ministru anterior intrării în vigoare a Legii nr. 153/2017, beneficiind atât de salariul aferent gradului l, cât și de plata drepturilor pentru titlul științific de doctor, beneficiază în continuare de ambele drepturi, nefiind obligați să opteze. Această obligație o au doar acei salariați care nu aveau încă titlul de doctor echivalat cu gradul didactic I la data de 01.07.2017.

În opinia recurentei-reclamante, modul de redactare a art. 2 alin. (1) din Ordinul ministrului Educației nr. 3993/2021 denotă caracter retroactiv, creând o îndoială serioasă asupra legalității sale, întrucât creează premisele aplicării dispozițiilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 153/2017 unor situații juridice născute anterior intrării în vigoare a legii. Cum legiuitorul nu a prevăzut această ipoteză juridică în cuprinsul art. 14 alin. (3) din Legea nr. 153/2017, rezultă că, prin ordin de ministru, s-a adăugat la lege.

Pentru a verifica dacă este îndeplinită condiția cazului bine justificat, prima instanță nu era nevoită să recurgă la cercetarea fondului cauzei, fiind suficient să verifice modul de redactare a art. 2 alin. (1) din Ordinul ministrului Educației nr. 3993/2021, care adaugă la lege și contravine principiului neretroactivității legii și să constate că există o îndoială serioasă asupra legalității sale.

În ceea ce privește condiția pagubei iminente, susține recurenta-reclamantă că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004, câtă vreme legiuitorul a prevăzut că prin pagubă iminentă se înțelege un prejudiciu material viitor și previzibil, iar nu o diminuare ilicită a patrimoniului.

Din această perspectivă, susține recurenta-reclamantă că pierderea din venitul salarial lunar a sumei de 950 RON este un prejudiciu important pentru cadrele didactice, în raport de veniturile salariale ale acestora. Astfel, în situația în care nu s-ar dispune suspendarea ordinului atacat, aplicarea lui ar genera o pagubă iminentă cadrelor didactice care și-au echivalat titlul științific de doctor cu gradul didactic I anterior datei de 01.07.2017, deoarece li se vor diminua drepturile salariale prin faptul că nu vor mai beneficia de plata indemnizației pentru titlul obținut, începând cu drepturile salariale aferente lunii iunie 2021. Așa cum rezultă din înscrisurile anexate cererii de recurs (fluturași de salariu), membrilor de sindicat din prezentul dosar li s-a plătit, în perioada iulie 2017 - mai 2021, respectiv septembrie 2021, indemnizația pentru titlul științific de doctor în cuantum de 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, dar plata a fost sistată ca efect al aplicării art. 1 alin. (2) din OME nr. 3993/2021, începând cu luna iunie, respectiv octombrie 2021.

Intimatul-pârât Ministerul Educației a depus întâmpinare, invocând excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta Uniunea Sindicatelor Independente din Învățământ Dolj, personal și în numele membrilor de sindicat, este nefondat, pentru următoarele considerente:

Reclamanta Uniunea Sindicatelor Independente din Învățământ Dolj, în numele membrilor de sindicat indicați în acțiune, a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat suspendarea executării art. 1 alin. (2) al Ordinului ministrului educației nr. 3993/2021 privind stabilirea unor drepturi salariale specifice personalului didactic din învățământ prevăzut în Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond."

Înalta Curte are în vedere împrejurarea că acțiunea privind suspendarea executării actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor reclamantului (până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului), atunci când acestea sunt supuse unui risc iminent de vătămare, pentru a se evita exercitarea abuzivă a prerogativelor de care dispun autoritățile publice.

Îndeplinirea celor două condiții, respectiv cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube, este lăsată la aprecierea judecătorului, fiind verificată, în funcție de circumstanțele cauzei, printr-o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza argumentelor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, care trebuie să ofere indicii suficiente pentru răsturnarea prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube greu sau imposibil de înlăturat, în ipoteza în care actul contestat ar fi anulat de instanța de judecată.

Analizând prima facie motivele invocate de reclamantă, în mod corect prima instanță a constatat că acestea nu se circumscriu condiției cazului bine justificat, în raport de definiția din art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, întrucât presupun o analiză de fond a cauzei.

Înalta Curte constată, în acord cu prima instanță, că recurenta-reclamantă a invocat, drept cazuri bine justificate pentru temporizarea efectelor art. 1 alin. (2) al OME nr. 3993/2021, argumente ce constituite motive de nelegalitate a acestui act administrativ ce pot forma obiectul analizei doar în cadrul unei acțiuni în anulare. Astfel, aspectele referitoare la contrarietatea acestei norme cu prevederile art. 14 alin. (3) din Legea nr. 153/2017 și cu principiul constituțional al neretroactivității legii necesită examinarea modului de redactare a textelor legale pretins aflate în conflict, dar și a modalității de punere în aplicare de Ministerul Educației a prevederilor ordinului contestat, criticată de asemenea de reclamantă, împrejurări ce exced analizei sumare realizată în cadrul cererii de suspendare, astfel încât nu pot fi considerate argumente în sensul dovedirii cazului bine justificat.

Înalta Curte mai reține că, pentru a înlătura, chiar și temporar, regula executării imediate și din oficiu a actului administrativ, prin suspendarea acestuia, instanța poate aprecia necesitatea unei asemenea măsuri doar prin raportare la motivele invocate de reclamant, care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumției de legalitate a actului administrativ, instanța având posibilitatea să efectueze numai o examinare sumară a aparenței dreptului. Pe cale de consecință, împrejurările de fapt și de drept care ar putea contura existența unui caz bine justificat nu pot coincide cu motivele de nelegalitate ale ordinului contestat ce reclamă o cercetare amănunțită, pe baza unui probatoriu complex.

Când nu este posibilă decelarea facilă a elementelor care afectează forma sau conținutul actului administrativ a cărui executare s-a cerut a fi suspendată, nu există caz bine justificat.

În consecință, cum în cauză nu au fost reliefate, de către recurenta-reclamantă, împrejurări care să constituie un caz bine justificat în accepțiunea dată de legiuitor acestei cerințe, soluția instanței de fond este legală.

Instanța de fond a stabilit în mod corect că nu este îndeplinită nici condiția pagubei iminente. Paguba pe care o invocă recurenta-reclamantă este o limitare a veniturilor salariale datorită modului de calcul al sporului de doctorat, considerat de recurentă incorect. Or, o astfel de diminuare a drepturilor salariale nu se încadrează în definiția din art. 2 lit. Ș) din Legea nr. 554/2004.

În concluzie, în absența dovedirii existenței unui caz bine justificat și a unei pagube iminente, hotărârea primei instanțe este pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 2 lit. ș) și t) din Legea nr. 554/2004, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 Codul de procedură fiscală. În consecință, Înalta Curte, în raport de dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanta Uniunea Sindicatelor Independente din Învățământ Dolj, personal și în numele membrilor de sindicat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Uniunea Sindicatelor Independente din Învățământ Dolj, personal și în numele membrilor de sindicat A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S. și T. împotriva sentinței civile nr. 91 din 7 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 noiembrie 2022.