ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4708/2022

Ședința publică din data de 18 octombrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 04.02.2022, sub nr. x/2022, reclamantul Sindicatul Învățământului "Spiru Haret" Dolj - pentru A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, a solicitat suspendarea art. 1 alin. (2) din Ordinul ministrului educației nr. 3993/2021 privind stabilirea unor drepturi salariale specifice personalului didactic din învățământ, prevăzute în Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 605/17.06.2021.

Prin sentința nr. 56/2022 din 25 februarie 2022 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității cererii de suspendare formulată de reclamantă pentru membrul de sindicat B. și a respins cererea de suspendare ca inadmisibilă.

A admis cererea formulată de reclamantă pentru A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației având ca obiect suspendare executare act administrativ și a suspendat executarea art. 1 alin. (2) din Ordinul nr. 3993/2021, până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anularea Ordinului.

Împotriva sentinței nr. 56/2022 din 25 februarie 2022 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Educației și în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii ca neîntemeiată în ceea ce o privește pe reclamanta A..

După prezentarea situației de fapt, în motivarea recursului se arată că instanța de fond a interpretat greșit normele de drept material reprezentate de art. 14 din Legea nr. 554/2004, privind pretinsa întrunire cumulativă a celor două condiții statuate imperativ de legiuitor pentru admiterea cererii de suspendare a actului normativ.

Arată recurentul că prezenta vizează un act administrativ cu caracter general privind situația cadrelor didactice care au dobândit gradul didactic I, prin echivalarea cu titlul științific de doctor, anterior datei de 01.07.2017.

Prin Ordinul ministrului educației nr. 3993/2021 se realizează o clarificare a drepturilor salariale care înlătură inechitățile de salarizare diferită pentru funcții similare pentru personalul plătit din fonduri publice, respectiv pentru cei care au obținut prin ordin de ministru gradul didactic 1, ca urmare a echivalării titlului științific de doctor anterior datei de 01.07.2017 și cei care și-au echivalat titlul de doctor după data de 01.07.2017.

Prin acest act normativ se înlătură deosebirile de tratament juridic care nu pot fi justificate decât de existența unor situații care, în mod obiectiv și rezonabil, justifică aplicarea unor astfel de diferențieri între diversele categorii de persoane. Or, dispozițiile legale analizate se aplică deopotrivă tuturor persoanelor aflate în aceeași situație juridică, evitându-se astfel o eventuală discriminare.

Mai mult, legiuitorul interzice cumularea unei duble bonificații - încasarea în același timp a doua drepturi salariale, în baza aceluiași titlu de doctor - întrucât echivalarea gradului didactic s-a făcut în temeiul acestui titlu.

În ceea ce privește condiția cazului justificat, recurentul arată că potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cazul bine justificat este definit de legiuitor ca fiind constituit din acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt în măsură să producă instanței o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ atacat.

Această condiție nu a fost îndeplinită în speță, neexistând împrejurări legate de starea de fapt sau de drept care să producă instanței o îndoială serioasă în privința legalității actelor administrative atacate.

Referitor la condiția pagubei iminente, se arată că suspendarea executării este o măsură de excepție, care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire ar produce un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea 554/2004 prin pagubă iminentă se înțelege un prejudiciu viitor și previzibil sau perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

În opinia recurentului, nici această condiție nu a fost îndeplinită, reclamanta nefăcând dovada concretă a pagubei iminente suferite prin pierderea unei componente a salariului lunar.

În susținerea recursului sunt indicate și redate texte de lege incidente cauzei.

Intimat-reclamant Sindicatul Învățământului Spiru Haret Dolj - pentru A. și pentru B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Considerentele și soluția instanței de recurs

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin Ordinul nr. 3993/2021 emis de Ministrul Educației s-a dispus că prevederile art. 14 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice se aplică și cadrelor didactice care au obținut gradul didactic I prin echivalare, anterior datei de 1 iulie 2017.

Potrivit art. 14 alin. (3) din Legea nr. 153/2017: "Personalul didactic de predare care solicită și obține gradul didactic I prin echivalare, potrivit prevederilor Ordinului ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului nr. 5561/2011, pentru aprobarea Metodologiei privind formarea continuă a personalului din învățământul preuniversitar, cu modificările și completările ulterioare, nu primește indemnizația pentru titlul științific de doctor. Cadrele didactice optează pentru indemnizația pentru titlul științific de doctor sau pentru echivalarea cu gradul didactic I".

Reclamanta, cadru didactic, a obținut, la data de 05.01.2011, prin Ordinul nr. 3003/05.01.2011 emis de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, gradul didactic I pe baza titlului științific de doctor în domeniul Economie.

Înalta Curte constată că articolul 14 alin. (3) din Legea nr. 153/2017 prevede expres că au obligația de a opta între indemnizația pentru titlul științific de doctor și echivalarea cu gradul didactic I exclusiv acele cadre didactice care, de la data intrării în vigoare a legii obțin gradul didactic I prin echivalare.

Legiuitorul interzice cumularea unei duble bonificații - încasarea în același timp a doua drepturi salariale, în baza aceluiași titlu de doctor - întrucât echivalarea gradului didactic s-a făcut în temeiul acestui titlu. Recurenta-reclamantă nu a parcurs etapele prevăzute de dispozițiile art. 242 și următoarele din Legea nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, pentru obținerea gradului didactic I.

Principiul legalității actelor administrative presupune însă atât ca autoritățile administrative să nu încalce legea, cât și ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.

În considerarea celor două principii incidente în materie - al legalității actului și al executării acestuia din oficiu - suspendarea executării constituie însă o situație de excepție, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.

Motivele de nelegalitate invocate cu privire la Ordinul nr. 3993/2021 nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă cu privire la legalitatea emiterii acestuia.

Legiuitorul a statuat și practica judiciară a hotărât că suspendarea actului administrativ se poate dispune numai în situația îndeplinirii cumulative a celor două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Poate constitui un caz bine justificat: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.

Reclamanta nu a demonstrat existența cazului bine justificat așa cum este el definit în Legea nr. 554/2004, respectiv împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Simpla suspiciune a părții reclamante privind nelegalitatea actului nu conduce la îndeplinirea condiției privind existența cazului bine justificat.

Condiția existenței cazului "bine justificat", lăsată de legiuitor la aprecierea și înțelepciunea judecătorului sub aspectul conținutului său, presupune ca asupra legalității actului administrativ să planeze o puternică îndoială, iar aceasta să fie evidentă fără a se intra în cercetarea pe fond a dispozițiilor actului, respectiv a consecințelor juridice pe care le-a produs.

Pentru a înlătura, chiar și temporar, regula executării imediate și din oficiu a actelor administrative, prin suspendarea acestora, instanța poate aprecia necesitatea unei asemenea măsuri, doar prin raportare la probele administrate în cauză și care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumției de legalitate, fără a analiza, pe fond conținutul actului administrativ, instanța având posibilitatea să efectueze numai o cercetare sumară a aparenței dreptului.

Înalta Curte constată că nu este suficient ca reclamanta să afirme existența unor motive de nelegalitate, ci trebuie să ofere unele elemente probatorii care, fără o cercetare aprofundată, să permită formarea unui dubiu serios asupra legalității actului, un stadiu incipient al convingerii că, în final, este posibil ca prezumția de legalitate să fie răsturnată. Indiciile de nelegalitate trebuie să fie evidente, să poată fi identificate cu ușurință, la nivelul aparențelor.

Înalta Curte apreciază că afirmațiile pe care le face reclamanta au caracter general și se referă la toate cadrele didactice "care și-au echivalat titlul științific de doctor cu gradul didactic I anterior datei de 01.07.2017", precum și la "membrii noștri de sindicat", fără a demonstra existența unei pagube iminente strict cu privire la aceștia.

Paguba iminentă care ar justifica suspendarea actului ar trebui să implice existența unui prejudiciu material viitor, dar previzibil, sau perturbarea gravă a funcționării unei autorități publice.

Conform art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, paguba iminentă reprezintă prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Așadar, paguba iminentă presupune o anumită urgență pentru a opera suspendarea efectelor unui act administrativ.

În altă ordine, intimata-reclamantă nu a administrat nici un fel de probă de natură să formeze convingerea instanței în sensul iminenței unei pagube materiale greu sau imposibil de înlăturat ulterior, în cazul în care în final actul ar fi anulat, astfel încât să se circumscrie caracterului de excepție al suspendării executării actului administrativ, conform fizionomiei pe care legea în prezent în vigoare o conferă acestei instituții juridice.

Mai mult, în cazul pierderii unei componente a salariului lunar, îndeplinirea condiției prevenirii unei pagube iminente nu este dovedită și demonstrată prin simpla susținere că plata sumei respective conduce la producerea unui prejudiciu, întrucât astfel s-ar ajunge la concluzia că această cerință este presupusă în majoritatea actelor administrative din această categorie, ceea ce ar contraveni caracterului de excepție al instituției suspendării executării actelor administrative în reglementarea Legii nr. 554/2004.

În concluzie, în raport de cele reținute mai sus, instanța de fond a apreciat în mod greșit că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru a fi admisă cererea de suspendare formulată în cauză.

Jurisprudența invocată nu poate conduce către o altă soluție, întrucât potrivit sistemului de drept românesc, hotărârile judecătorești nu sunt izvor de drept și pe de altă parte, îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 este supusă analizei judecătorului în fiecare caz în parte.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și, pe cale de consecință, va respinge cererea de suspendare formulată de reclamantul Sindicatul Învățământului "Spiru Haret" Dolj - pentru A., ca neîntemeiată, menținând în rest dispozițiile sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației împotriva sentinței nr. 56/2022 din 25 februarie 2022 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată și, în rejudecare:

Respinge cererea de suspendare formulată de reclamantul Sindicatul Învățământului "Spiru Haret" Dolj - pentru A., ca neîntemeiată.

Menține în rest dispozițiile sentinței.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 octombrie 2022.