ÎCCJ, decizie (scj.ro #85026)

Brevet de invenție. Anulare. Înscrierea în Registrul

Național al Brevelor de Invenție a mențiunii anulării.

Caracterul operațiunii. Instanță competentă să judece

cererea de radiere.

Legea nr. 64/1991

Legea nr. 554/2004

Este

admisibilă pe calea contenciosului administrativ acțiunea având ca

obiect radierea înscrierii în Registrul Național al Brevetelor a

mențiunii de anulare a unui brevet de invenție

. A

ceastă

operațiune a înscrierii, cuprinzând o manifestare de voință cu

caracter individual a unui organ de specialitate al administrației publice

centrale aflat în subordinea Guvernului – OSIM -  de natură să

modifice sau să  stingă anumite raporturi juridice, întrunește

elementele definitorii prevăzute de art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004,

în ceea ce privește actul administrativ.

În condițiile în care Legea nr. 64/1991 privind

brevetele de invenție, nu reglementează nicio procedură prin

care un inventator se poate apăra în cazul în care fără

cunoștința lui i-a fost anulat brevetul de invenție, respingerea

ca inadmisibilă a acțiunii acestuia formulată pe calea

contenciosului administrativ ar conduce la încălcarea dreptului la un

proces echitabil, reglementat de art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului, în sensul îngrădirii accesului acestuia la un

tribunal.

Î.C.C.J.,

Secția de contencios administrativ și fiscal,

Decizia

nr. 2420 din 10 mai 2007

Prin cererea adresată

Curții de Apel București, reclamanții PV, RI, CM, ș.a. au

chemat în judecată Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci

(O.S.I.M.) solicitând anularea actului administrativ, prin care pârâtul

O.S.I.M. a dispus înscrierea în Registrul Național al Brevetelor de

Invenție a mențiunii hotărârii de anulare a brevetului de

invenție nr. 101922 și publicarea în B.O.P.I. nr. 1/2006 a

dispozitivului sentinței civile nr. 330/2005 a Tribunalului București

– Secția a V-a civilă și a Încheierii de ședință

din 1 septembrie 2005 a aceluiași tribunal, obligarea pârâtului O.S.I.M. să

radieze din Registrul Național al Brevetelor de Invenție

mențiunea hotărârii de anulare a brevetului de invenție nr.

101922, să fie obligat pârâtul O.S.I.M. să publice în B.O.P.I. –

hotărârea judecătorească definitivă și

irevocabilă ce se va pronunța în cauză, cu obligarea la  plata

cheltuielilor de judecată.

Curtea de Apel București

– Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin

sentința nr. 3617/13 decembrie 2006 a admis excepția

inadmisibilității și a respins cererea reclamanților ca

inadmisibilă.

Pentru a motiva această

soluție, instanța de fond a reținut că în speță,

nu rezultă că efectuarea operațiunii de înscriere în Registrul

Național al Brevetelor de Invenție a mențiunii de anulare a

brevetului de invenție și publicarea în B.O.P.I.  dispozitivului

sentinței civile nr. 330/2005 a Tribunalului București

reprezintă un act administrativ așa cum este el definit de Legea nr.

554/2004, fiind însă operațiuni obligatorii prevăzute în sarcina

O.S.I.M. de art. 40 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție.

Pentru că nu au fost

îndeplinite condițiile prevăzute de lege – art. 1 din Legea nr.

554/2004 și pentru că Legea nr. 64/1991 prevede o procedură

specială a fost respinsă acțiunea ca inadmisibilă.

Împotriva acestei

sentințe reclamanții au declarat recurs, arătând că punerea

în executare a sentinței civile nr. 330/7 aprilie 2005 a Tribunalului

București – Secția a V-a civilă de către O.S.I.M.,

deși această hotărâre nu îi era opozabilă, a reprezentat o

manifestare de voință care este un act administrativ în sensul art. 2

alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

O.S.I.M. a refuzat să

comunice și să depună la dosar copia cererii prin care a fost

făcută mențiunea.

Se critică soluția

instanței de fond și pentru că Legea nr. 64/1991 nu prevede

existența vreunei proceduri speciale prin care să atace actul

administrativ al O.S.I.M. prin care acesta a executat o hotărâre

judecătorească care nu-i era opozabilă, iar în cauză nu

este aplicabil art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 pentru că nu a fost

indicată legea organică care să prevadă o procedură,

pentru că Legea nr. 64/1991 nu ar fi o lege organică, în

înțelesul Constituției României.

Prin respingerea acțiunii

ca inadmisibilă și pentru că nu există nicio altă cale

pentru protejarea drepturilor personal – nepatrimoniale și patrimoniale

acestora li se încalcă dreptul la un proces echitabil prevăzut de

art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 21

din Constituția României.

Recursul este fondat.

Reclamanții-recurenți

s-au adresat instanței de contencios administrativ considerându-se

vătămați în drepturile lor printr-un act administrativ emis de

O.S.I.M. prin care s-a dispus înscrierea  în Registrul Național al

Brevetelor de Invenție a unei mențiuni de anulare a unui brevet de

invenție.

Instanța de fond a

respins cererea ca inadmisibilă, atât pentru motivul că

operațiunea contestată nu este un act administrativ cât și

pentru acela că prin Legea nr. 64/1991 cu privire la brevetele de

invenție a fost instituită o procedură specială, care

excede cadrului procesual stabilit prin legea contenciosului administrativ.

Chiar dacă instanța

de fond a definit actul administrativ, a apreciat că în speță,

nu am fi în prezența unui asemenea act, însă, administrativ este

orice act unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate

publică în vederea executării sau a organizării executării

legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Actul care se contestă

cuprinde o manifestare de voință, cu caracter individual, prin care

au fost modificate anumite raporturi juridice, de către o autoritate

publică pentru că O.S.I.M., potrivit art. 67 din Legea nr. 64/1991,

este un organ de specialitate al administrației publice centrale în

subordinea Guvernului, ca autoritate unică în domeniul protecției

proprietății industriale.

Aceste dispoziții trebuie

coroborate cu cele ale art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, potrivit

cărora „Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele

administrative pentru modificarea sau desființare a cărora se

prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară”.

Instanța de fond a

precizat că Legea nr. 64/1991 ar prevedea o procedură specială,

dar se constată că, în cauză, nu se solicită anularea unui

brevet de invenție pentru a fi incidente dispozițiile din Legea nr.

64/1991 (art. 54

3

din Legea nr. 64/1991, așa cum a fost

introdus prin Legea nr. 28/2007), ci a unei mențiuni prin care a fost

anulat un brevet de invenție.

Legea nr. 64/1991 nu

conține nicio dispoziție prin care o persoană

vătămată, respectiv, un inventator se poate apăra în cazul

în care, fără cunoștința lui, i-a fost anulat brevetul de

invenție, așa cum s-a întâmplat în speță.

Condițiile stabilite de

art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 nu sunt îndeplinite pentru a considera

inadmisibilă cererea pentru că, în primul rând nu suntem în

prezența unei legi organice.

Constituția României,

revizuită, în art. 73, stabilește domeniile care sunt reglementate

prin legi organice, iar Legea nr. 64/1991, nu reglementează nici unul

dintre aceste domenii.

Și chiar dacă s-ar

aprecia că ar fi lege organică, deși este ordinară, nu

prevede  nicio procedură specială pentru situația în care s-ar

ajunge la anularea unui brevet de invenție fără a fi citat

și inventatorul .

În discuție fiind un

drept cu caracter patrimonial, prin respingerea acțiunii ca

inadmisibilă, dar fără ca prin lege să fie

prevăzută o altă procedură juridică, se pune problema

respectării prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

Fiecare persoană are

dreptul de acces la un tribunal, iar legislația națională

trebuie să asigure posibilități clare și concrete de a

contesta un act ce constituie o ingerință în drepturile sale, de a acționa

în justiție pentru a obține o reparație cât mai adecvată a

prejudiciului suferit, așa cum constant a reținut Curtea

Europeană a Drepturilor Omului.

De aceea în baza art. 312

alin.5 Cod proc. civ. recursul declarat a fost admis, sentința

atacată casată, iar  cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiași

instanțe având în vedere greșita respingere a cererii ca

inadmisibilă.