Kobzars împotriva Letoniei

Decizia nr. 31853/03, de către Eduards KOBZARS împotriva Letoniei Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 31 ianuarie 2008 ca cameră compusă din: Boštjan M. Zupančič, președinte, Corneliu Bîrsan, Elisabet Fura-Sandström, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Isabelle Berro-Lefèvre, judecători și Santiago Quesada, grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 29 septembrie 2003, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Eduards Kobzars, este un cetățean leton care s-a născut în 1972 și locuiește în Rīga.

Guvernul leton („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna I. Reine. Faptele cazului, astfel cum a fost prezentat de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 14 aprilie 1997, reclamantul a fost arestat pe suspectul de furt agravat, de infligere a leziunilor corporale și a mai multor tentative de crimă. La 27 iunie 1997, Convenția a intrat în vigoare cu privire la Letonia. La 13 mai 2002, Camera Penală a Curții Regionale de la Rīga a declarat reclamantul vinovat de infracțiunile pe care le-a suspectat și l-a condamnat la 12 ani de închisoare. La 29 aprilie 2003, Camera Penală a Curții Supreme a susținut hotărârea instanței de primă instanță. La 29 august 2003, Senatul Curții Supreme a respins recursul de casare al reclamantului.

Prin urmare, având în vedere data la care Convenția a intrat în vigoare cu privire la Letonia, durata generală a procedurii în cazul instantaneu a fost de șase ani, două luni și două zile. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii penale împotriva acestuia. Reclamantul s-a plâns că drepturile sale garantate de art. 3 și art. 6 §§ § 3 litera (d) din Convenție au fost încălcate. HOTĂRÂREA La 3 octombrie 2007, Curtea a primit următoarea declarație de la guvernul leton: „Eu, Inga Reine, reprezentant al Guvernului Letoniei, declar că Guvernul Letoniei propune să plătească ex gratie 1.500 de euro dlui Eduards Kobzars în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în lati leton [abreviație oficială LVL] la rata aplicabilă la data plății și fără impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi achitabil în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termen de trei luni, Guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale.

La 18 decembrie 2007, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „I, Eduards Kobzars, reclamant, observă că Guvernul Letoniei sunt pregătite să-mi plătească ex-gratie suma de 1.500 de euro, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în lati leton [abreviație oficială LVL] la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.

De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Letoniei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea art. 29 § 3 și să se scoată din listă cazul.

Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa. Santiago Quesada Boštjan M. Zupančič Greffier Président

THIRD SECTION

DECISION Application no. 31853/03 by Eduards KOBZARS against Latvia The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 31 January 2008 as a Chamber composed of: Boštjan M. Zupančič, President, Corneliu Bîrsan, Elisabet Fura-Sandström, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Isabelle Berro-Lefèvre, judges, and Santiago Quesada, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 29 September 2003, Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Eduards Kobzars, is a Latvian national who was born in 1972 and lives in Rīga.

The Latvian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mrs I. Reine. The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. On 14 April 1997 the applicant was arrested on suspicion of aggravated burglary, infliction of bodily injuries and several attempted murders. On 27 June 1997 the Convention entered into force with respect to Latvia. On 13 May 2002 the Criminal Chamber of the Rīga Regional Court found the applicant guilty of the criminal offences he was suspected of and sentenced him to twelve years’ imprisonment. On 29 April 2003 the Criminal Chamber of the Supreme Court upheld the judgment of the first instance court. On 29 August 2003 the Senate of the Supreme Court dismissed the applicant’s cassation appeal.

Thus, having regard to the date on which the Convention entered into force with respect to Latvia, the overall length of the proceedings in the instant case was six years, two months and two days. COMPLAINTS 1. The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of the criminal proceedings against him. 2. The applicant complained that his rights guaranteed by Articles 3 and 6 § 3 (d) of the Convention had been infringed. THE LAW On 3 October 2007 the Court received the following declaration from the Latvian Government: “I, Inga Reine, Representative of the Government of Latvia, declare that the Government of Latvia offer to pay ex gratia 1,500 Euros to Mr Eduards Kobzars with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into Latvian lati [LVL-official abbreviation] at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

The payment will constitute the final resolution of the case.” On 18 December 2007 the Court received the following declaration signed by the applicant: “I, Eduards Kobzars, applicant, note that the Government of Latvia are prepared to pay me ex gratia the sum of 1,500 euros with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into Latvian lati [LVL-official abbreviation] at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights.

From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. I accept the proposal and waive any further claims against Latvia in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention).

In view of the above, it is appropriate to discontinue the application of Article 29 § 3 and to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Santiago Quesada Boštjan M. Zupančič Greffier Président