- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 6 mai 2008
- Stat pârât
- LVA
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Smuters împotriva Letoniei
Traducere în română Auto
Decizia nr. 38727/02 a Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), de Jurijs ŠMUTERS împotriva Letoniei, ședința la 6 mai 2008 în calitate de cameră compusă din: Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura-Sandström, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Ann Power, judecători și Santiago Quesada, grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 16 octombrie 2002, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Jurijs Šmuters, este un non-citizen (rezident permanent) din Letonia, care s-a născut în 1971 și trăiește în Liepāja.
Guvernul leton (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna I. Reine. Faptele cazului, astfel cum a fost prezentat de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Între 19 februarie 1995 și 9 iulie 1996 și între 3 august 1999 și 9 Noiembrie 2001 reclamantul a fost reținut pe baza suspiciunilor că a comis o apropiere grea, iar Convenția a intrat în vigoare cu privire la Letonia la 27 iunie 1997. La 9 noiembrie 2001, Camera Penală a Curzemei a declarat reclamantul vinovat de infracțiunile pe care le-a suspectat și l-a condamnat la patru ani și șase luni de închisoare. La 7 aprilie 2002, Camera Penală a Curții Supreme a anulat hotărârea instanței de primă instanță și a condamnat reclamantul la șase ani de închisoare.
La 24 septembrie 2002, Senatul Curții Supreme a susținut hotărârea instanței de a doua instanță, în parte, și a trimis celelalte chestiuni pentru hotărârea de novo la a doua instanță. La 21 noiembrie 2002, Camera Penală a Curții Supreme a pronunțat hotărârea finală; reclamantul nu a prezentat apelul său de casă împotriva acesteia. COMPLAINT Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție cu privire la durata deținerii anterioare. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii penale împotriva acestuia. DREPTUL La 30 ianuarie 2008, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „I, Jurijs Šmuters, remarcă că guvernul Letoniei sunt pregătite să-mi plătească ex gratie suma de 1.600 euro în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus pe care îl așteaptă Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în lati leton [abreviație oficială LVL] la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Letoniei în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere.
Declar că aceasta constituie o rezoluție finală a cazului.” La 6 martie 2008, Curtea a primit următoarea declarație de la guvernul Letonian: „I, Inga Reine, Reprezentantul Guvernului Letonia, declară că Guvernul Letonia propune să plătească exgrația 1.600 de euro către dl Jurijs Šmuters în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în lati leton [abreviație oficială LVL] la rata aplicabilă la data plății și fără impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi achitabil în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.
În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termen de trei luni, Guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plățile vor constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți. Este convins că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea art. 29 § 3 și să se scoată cazul din listă.
Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa de cazuri. Santiago Quesada Josep Casadevell Președintele grefierului
THIRD SECTION
DECISION Application no. 38727/02 by Jurijs ŠMUTERS against Latvia The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 6 May 2008 as a Chamber composed of: Josep Casadevall, President, Elisabet Fura-Sandström, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Ann Power, judges, and Santiago Quesada, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 16 October 2002, Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Jurijs Šmuters, is a non-citizen (permanent resident) of Latvia, who was born in 1971 and lives in Liepāja.
The Latvian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mrs I. Reine. The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. Between 19 February 1995 and 9 July 1996 and from 3 August 1999 to 9 November 2001 the applicant was detained on suspicion of having committed aggravated misappropriation. The Convention entered into force with respect to Latvia on 27 June 1997. On 9 November 2001 the Criminal Chamber of the Kurzeme Regional Court found the applicant guilty of the criminal offence he was suspected of and sentenced him to four years and six months’ imprisonment. On 7 April 2002 the Criminal Chamber of the Supreme Court quashed the judgment of the first instance court and sentenced the applicant to six years’ imprisonment.
On 24 September 2002 the Senate of the Supreme Court upheld the judgment of the second instance court in part and send the remaining issues for adjudication de novo to the second instance. On 21 November 2002 the Criminal Chamber of the Supreme Court delivered the final judgment; the applicant did not submit his cassation appeal against it. COMPLAINT 1. The applicant complained under Article 5 § 3 of the Convention about the length of his pre-trial detention. 2. The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of the criminal proceedings against him. THE LAW On 30 January 2008 the Court received the following declaration signed by the applicant: “I, Jurijs Šmuters, note that the Government of Latvia are prepared to pay me ex gratia the sum of 1,600 euros with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.
This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into Latvian lati [LVL-official abbreviation] at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. I accept the proposal and waive any further claims against Latvia in respect of the facts giving rise to this application.
I declare that this constitutes a final resolution of the case.” On 6 March 2008 the Court received the following declaration from the Latvian Government: “I, Inga Reine, Representative of the Government of Latvia, declare that the Government of Latvia offer to pay ex gratia 1,600 euros to Mr Jurijs Šmuters with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into Latvian lati [LVL-official abbreviation] at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights.
In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention). In view of the above, it is appropriate to discontinue the application of Article 29 § 3 and to strike the case out of the list.
For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Santiago Quesada Josep Casadevall Registrar President