Vucens împotriva Letoniei

Decizia nr. 578/02 a Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 6 mai 2008 în calitate de cameră compusă din: Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura-Sandström, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Ann Power, judecători și Santiago Quesada, grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 13 noiembrie 2001, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Juris Vucēns, este un cetățean leton care s-a născut în 1977 și își îndeplinește în prezent condamnarea la închisoarea Matīsa, Rīga.

Guvernul leton („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna I. Reine. Faptele cazului, astfel cum a fost prezentat de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 7 decembrie 2000, reclamantul a fost arestat pe baza suspiciunilor de tentativă de crimă și a procedurilor penale împotriva acestuia au fost deschise. La 8 decembrie 2000, reclamantul a fost adus în fața judecătorului Curții de District Rīga, care a hotărât să-i impună deținerea în închisoare ca măsură preventivă. La 31 ianuarie 2001, judecătorul a prelungit detenția preliminară a reclamantului până la 28 februarie 2001. La 1 martie 2001, ancheta preliminară a cauzei a fost încheiată și cazul a fost transferat Curții Regionale de Ajudere de la Rīga.

La 12 martie 2001, instanța a programat o ședință pentru 25 martie 2003 și a lăsat măsura preventivă aplicată reclamantului nemodificat. La 1 noiembrie 2002, Senatul Curții Supreme (convenientul art. 77 § 7 din Codul de Procedură Penală, în vigoare în timpul material, care necesită autorizarea Curții Supreme pentru prelungirea detenției preliminare dincolo de 1 an și 6 luni) a hotărât să rețină reclamantul în detenție până la 1 mai 2003. La 25 martie 2003, Curtea Regională de la Rīga a început să se pronunțe în judecata reclamantului și la 2 aprilie 2003 l-a considerat vinovat de tentativă de crimă agravată și l-a condamnat la 10 ani de închisoare. La 10 martie 2004, Camera Penală a Curții Supreme a susținut hotărârea instanței de primă instanță.

La 3 iunie 2004, Senatul Curții Supreme a respins recursul reclamantului. COMPLAINTE Reclamantul s-a plâns că lungimea și legalitatea deținerii sale înainte de judecată au fost în contradicție cu cerințele articolului 5 din Convenție. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la durata procedurii penale împotriva sa. HOTĂRÂREA La 14 ianuarie 2008, Curtea a primit următoarea declarație semnată de solicitant: „Eu, Juris Vucēns, remarc că Guvernul Letoniei sunt pregătit să-mi plătească ex-grația suma de 1.500 de euro, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în lati leton [abreviație oficială LVL] la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile.

Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Letoniei în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” La 6 martie 2008, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „I, Inga Reine, Reprezentantul Guvernului Letoniei, declară că Guvernul Letoniei ofera să plătească exgrația 1.500 de euro către dl Juris Vucēns în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazurii menționate mai sus în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în lati leton [abreviație oficială LVL] la rata aplicabilă la data plății și fără impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi achitabil în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termen de trei luni, Guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale.

Plățile vor constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți. Este convins că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea art. 29 § 3 și să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa de cazuri. Santiago Quesada Josep Casadevell Președintele grefierului

THIRD SECTION

DECISION Application no. 578/02 by Juris VUCĒNS against Latvia The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 6 May 2008 as a Chamber composed of: Josep Casadevall, President, Elisabet Fura-Sandström, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Ann Power, judges, and Santiago Quesada, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 13 November 2001, Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Juris Vucēns, is a Latvian national who was born in 1977 and is currently serving his prison sentence in the Matīsa Prison, Rīga.

The Latvian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mrs I. Reine. The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. On 7 December 2000 the applicant was arrested on suspicion of attempted murder and criminal proceedings against him were opened. On 8 December 2000 the applicant was brought before a judge of the Rīga District Court, who decided to impose on him detention on remand as a preventive measure. The applicant did not appeal against this decision. On 31 January 2001 the judge extended the applicant’s pre-trial detention until 28 February 2001. The applicant did not appeal against this decision. On 1 March 2001 the pre-trial investigation of the case was completed and the case was transferred to the Rīga Regional Court for adjudication.

On 12 March 2001 the court scheduled a hearing for 25 March 2003 and left the preventive measure applied to the applicant unchanged. On 1 November 2002 the Senate of the Supreme Court (pursuant to Article 77 § 7 of the Code of Criminal Procedure, in force at the material time, requiring authorisation of the Supreme Court for extension of pre-trial detention beyond 1 year and 6 months) decided to retain the applicant in detention until 1 May 2003. On 25 March 2003 the Rīga Regional Court commenced adjudication of the applicant’s case and on 2 April 2003 found him guilty of attempted aggravated murder and sentenced him to ten years’ imprisonment. On 10 March 2004 the Criminal Chamber of the Supreme Court upheld the judgment of the first instance court.

On 3 June 2004 the Senate of the Supreme Court dismissed the applicant’s cassation appeal. COMPLAINTS 1. The applicant complained that the length and lawfulness of his pre-trial detention were contrary to the requirements of Article 5 of the Convention. 2. The applicant complained under Article 6 of the Convention about the length of the criminal proceedings against him. THE LAW On 14 January 2008 the Court received the following declaration signed by the applicant: “I, Juris Vucēns, note that the Government of Latvia are prepared to pay me ex gratia the sum of 1,500 euros with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into Latvian lati [LVL-official abbreviation] at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. I accept the proposal and waive any further claims against Latvia in respect of the facts giving rise to this application.

I declare that this constitutes a final resolution of the case.” On 6 March 2008 the Court received the following declaration from the Government: “I, Inga Reine, Representative of the Government of Latvia, declare that the Government of Latvia offer to pay ex gratia 1,500 Euros to Mr Juris Vucēns with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into Latvian lati [LVL-official abbreviation] at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights.

In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention). In view of the above, it is appropriate to discontinue the application of Article 29 § 3 and to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Santiago Quesada Josep Casadevall Registrar President