VUCENS v. LATVIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
VUCENS v. LATVIA (CtEDO, 2008)
Decizia nr. 578/02 a Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 6 mai 2008 în calitate de cameră compusă din: Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura-Sandström, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Ann Power, judecători și Santiago Quesada, grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 13 noiembrie 2001, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Juris Vucēns, este un cetățean leton care s-a născut în 1977 și își îndeplinește în prezent condamnarea la închisoarea Matīsa, Rīga. Guvernul leton („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna I. Reine. Faptele cazului, astfel cum a fost prezentat de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 7 decembrie 2000, reclamantul a fost arestat pe baza suspiciunilor de tentativă de crimă și a procedurilor penale împotriva acestuia au fost deschise. La 8 decembrie 2000, reclamantul a fost adus în fața judecătorului Curții de District Rīga, care a hotărât să-i impună deținerea în închisoare ca măsură preventivă. La 31 ianuarie 2001, judecătorul a prelungit detenția preliminară a reclamantului până la 28 februarie 2001. La 1 martie 2001, ancheta preliminară a cauzei a fost încheiată și cazul a fost transferat Curții Regionale de Ajudere de la Rīga. La 12 martie 2001, instanța a programat o ședință pentru 25 martie 2003 și a lăsat măsura preventivă aplicată reclamantului nemodificat. La 1 noiembrie 2002, Senatul Curții Supreme (convenientul art. 77 § 7 din Codul de Procedură Penală, în vigoare în timpul material, care necesită autorizarea Curții Supreme pentru prelungirea detenției preliminare dincolo de 1 an și 6 luni) a hotărât să rețină reclamantul în detenție până la 1 mai 2003. La 25 martie 2003, Curtea Regională de la Rīga a început să se pronunțe în judecata reclamantului și la 2 aprilie 2003 l-a considerat vinovat de tentativă de crimă agravată și l-a condamnat la 10 ani de închisoare. La 10 martie 2004, Camera Penală a Curții Supreme a susținut hotărârea instanței de primă instanță. La 3 iunie 2004, Senatul Curții Supreme a respins recursul reclamantului. COMPLAINTE Reclamantul s-a plâns că lungimea și legalitatea deținerii sale înainte de judecată au fost în contradicție cu cerințele articolului 5 din Convenție. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la durata procedurii penale împotriva sa. HOTĂRÂREA La 14 ianuarie 2008, Curtea a primit următoarea declarație semnată de solicitant: „Eu, Juris Vucēns, remarc că Guvernul Letoniei sunt pregătit să-mi plătească ex-grația suma de 1.500 de euro, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în lati leton [abreviație oficială LVL] la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Letoniei în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” La 6 martie 2008, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „I, Inga Reine, Reprezentantul Guvernului Letoniei, declară că Guvernul Letoniei ofera să plătească exgrația 1.500 de euro către dl Juris Vucēns în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazurii menționate mai sus în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în lati leton [abreviație oficială LVL] la rata aplicabilă la data plății și fără impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi achitabil în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termen de trei luni, Guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plățile vor constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți. Este convins că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea art. 29 § 3 și să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa de cazuri. Santiago Quesada Josep Casadevell Președintele grefierului