Zaharenoks împotriva Letoniei

Decizia nr. 9161/03 a Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), de către Sergejs ZAHARENOKS împotriva Letoniei, care așezează la 3 iunie 2008 ca cameră compusă din: Josep Casadevell, președinte, Elisabet Fura-Sandström, Corneliu Bîrsan, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Ann Power, judecători și Santiago Quesada, grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 11 martie 2003, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului, având în vedere declarația oficială a guvernului care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Sergejs Zaharenoks, este un cetățean leton care s-a născut în 1945 și își îndeplinea condamnarea la momentul introducerii cererii.

Guvernul leton („Guvernul”) este reprezentat de agentul lor, dna I. Reine. Faptele cazului, astfel cum a fost depus de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 20 octombrie 1998, reclamantul a fost arestat sub suspectul de a fi comis furt agravat, ancheta preliminară a fost finalizată și cazul a fost trimis la Camera Penală a Curții Regionale de Riga la începutul anului 2001. La 21 octombrie 2002, Curtea a constatat că reclamantul a fost vinovat de infracțiunea penală pe care a fost suspectat și condamnat la opt ani de închisoare. La 27 ianuarie 2003, Camera Penală a Curții Supreme a susținut hotărârea instanței de primă instanță. La 24 februarie 2003, Senatul Curții Supreme a respins recursul de casare al reclamantului.

Se pare că reclamantul a fost eliberat la 20 octombrie 2006. COMPLAINTĂ Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție cu privire la durata deținerii anterioare. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii penale împotriva acestuia. HOTĂRÂREA Prin scrisoarea din 10 iulie 2007 și prin scrisorile din 19 septembrie 17 Octombrie și 12 decembrie 2007, trimisă prin post înregistrat, reclamantul a fost informat cu privire la comunicarea, propunerea de decontare prietenoasă și declarația Guvernului care acceptă propunerea de decontare prietenoasă și a solicitat să-și indice poziția, în consecință. Toate scrisorile au fost returnate de la oficiul poștal la Curte cu indicații „necunoscute” sau „neclasificate”.

Curtea este de părere că faptul că reclamantul nu a informat Curtea cu privire la locul său actual, trebuie considerat ca indiciu că a pierdut interesul în continuarea cererii sale. Având în vedere imposibilitatea de a stabili orice comunicare cu reclamantul, Curtea constată că examinarea suplimentară a acestui caz nu este justificată. În consecință, Curtea concluzionează că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat că nu mai dorește să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului.

Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista cazurilor sale. Santiago Quesada Josep Casadevall Președintele grefierului

THIRD SECTION

DECISION Application no. 9161/03 by Sergejs ZAHARENOKS against Latvia The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 3 June 2008 as a Chamber composed of: Josep Casadevall, President, Elisabet Fura-Sandström, Corneliu Bîrsan, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Ann Power, judges, and Santiago Quesada, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 11 March 2003, Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together, Having regard to the Government’s formal declaration accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Sergejs Zaharenoks, is a Latvian national who was born in 1945 and was serving his prison sentence at the time the application was introduced.

The Latvian Government (“the Government”) are represented by their Agent, Mrs I. Reine. The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. On 20 October 1998 the applicant was arrested on suspicion of having committed aggravated burglary. The pre-trial investigation was completed and the case sent to the Criminal Chamber of the Riga Regional Court in the beginning of 2001. On 21 October 2002 the court found the applicant guilty of the criminal offence he was suspected of and sentenced him to eight years’ imprisonment. On 27 January 2003 the Criminal Chamber of the Supreme Court upheld the judgment of the first instance court. On 24 February 2003 the Senate of the Supreme Court dismissed the applicant’s cassation appeal.

Apparently, the applicant was released on 20 October 2006. COMPLAINTS 1. The applicant complained under Article 5 § 3 of the Convention about the length of his pre-trial detention. 2. The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of the criminal proceedings against him. THE LAW By letter dated 10 July 2007 and by letters dated 19 September, 17 October and 12 December 2007, sent by registered post, the applicant was respectively informed of the communication, the friendly settlement proposal and the Government’s declaration accepting the friendly settlement proposal and requested to indicate his position, accordingly. All letters were returned from the post office to the Court with indications “[addressee] unknown” or “unclaimed”.

The Court is of the opinion that the fact that the applicant’s apparent failure to inform the Court of his current whereabouts must be taken as indication that he has lost interest in pursuing his application. Given the impossibility of establishing any communication with the applicant, the Court finds that further examination of this case is not justified. Consequently, the Court concludes that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue his application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Santiago Quesada Josep Casadevall Registrar President