ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1261/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale, contestație împotriva Hotărârii nr. 16 din 11 septembrie 2014 emisă de pârât, solicitând stabilirea calității de militar îndepărtat abuziv din armată și acordarea despăgubirilor morale în cuantum de 1000 RON/an, pentru perioada 1946 - 2011, respectiv a sumei de 6500 RON.

Hotărârea primei instanțe

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 184 din 26 ianuarie 2016, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs

Împotriva Sentinței civile nr. 184 din 26 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a indica, în drept, vreunul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., republicat, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, rejudecând cauza, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.

În susținerea căii de atac, recurentul-reclamant, reluând susținerile de la instanța de fond, dezvoltă critici vizând încălcarea și interpretarea greșită a prevederilor Legii nr. 226/2011, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 27/2014, arătând, totodată, că instanța de fond a făcut o apreciere eronată asupra probatoriului administrat în cauză.

De asemenea, recurentul-reclamant a susținut că instanța de fond nu a răspuns aspectelor reclamate de acesta, neargumentând criticile privind falsificarea semnăturilor olografe.

Mai arată că instanța nu s-a pronunțat asupra neregulilor semnalate în legătura cu despăgubirile prevăzute de Legea nr. 433/1946 în sensul că recurentul ar fi primit toate despăgubirile, ceea ce în realitate nu este adevărat, dealtfel, așa cum a arătat în toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

În fine, recurentul a mai susținut că afirmația intimatului-pârât referitoare la faptul că adeverința depusă la dosarul cauzei atestă faptul că ar beneficiat de despăgubirile prevăzute de Legea nr. 433/1946 " este nereală, având în vedere că la dosarul cauzei nu este niciun înscris care să ateste acest aspect.

Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Apărării Naționale nu a formulat întâmpinare, urmând a se face aplicarea dispozițiilor art. 208 din C. proc. civ., republicat.

Prin notele scrise depuse la dosar, la data de 29 martie 2017, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a sentinței atacate.

Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 15 noiembrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din 17 ianuarie 2017, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de recurentul-reclamant și, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. a acordat termen pentru judecarea acestuia în ședință publică.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate în recurs și a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte constată că nu pot fi identificate argumente pentru casarea acesteia în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.

Cu titlu prealabil, se constată că, deși nu a invocat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, recurentul-reclamant a expus critici care se încadrează în ipoteza reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, motiv pentru care, sentința atacată va fi analizată din perspectiva acestui motiv de casare, aspect reținut de către instanța de recurs prin raportul întocmit în cauză, potrivit art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., republicat.

Recurentul-reclamant a supus controlului de legalitate, pe calea prevăzută de Legea nr. 226/2011,astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 27/2014, privind reparațiile morale și materiale pentru fostele cadre militare active, îndepărtate abuziv din armată, în perioada 23 august 1944 - 31 decembrie 1961, Hotărârea nr. 16 din 11 septembrie 2014 prin care a fost respinsă cererea de a i se determina calitatea fost cadru militar activ, îndepărtat abuziv din armata în perioada 23 august 1944 - 31 decembrie 1961, motiv pentru care a formulat prezenta contestație, potrivit Legii Contenciosului Administrativ nr. 554/2004.

Totodată, reclamantul a mai solicitat acordarea de despăgubiri morale în cuantum de despăgubiri prevăzute de Legea nr. 433/1946, respectiv 1000 RON/an, pentru perioada 1946 - 2011, totalizând suma de 6500 RON.

Examinând considerentele sentinței recurate, instanța constată că judecătorul fondului a procedat la o analiză efectivă a susținerilor reclamantului, expunând pe larg motivele pentru care a înlăturat argumentele părților, contrar susținerilor recurentului-reclamant, care afirmă că instanța nu a ținut cont de înscrisurile administrate la dosarul cauzei.

Critica privind încadrarea recurentului-reclamant în prevederile art. 3 alin. (2) din legea nr. 226/2001 este nefondată, prin urmare, se impune a fi menținute concluziile primei instanțe, referitoare la neidentificarea documentelor care să releve faptul că recurentul- reclamantul a fost trecut în rezervă pentru unul din motivele prevăzute de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 226/2011.

În acest sens, potrivit actelor administrate în cauză, operațiunile administrative de verificare a actelor reclamantului și de căutare a actelor lipsă, cu plata diferențelor cuvenite, în condițiile legii, au fost declanșate ca urmare a pronunțării Sentinței civile nr. 1884 din 07 iunie 2013 prin care Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâta să efectueze operațiunile mai sus- menționate.

În argumentele expuse în considerentele Sentinței nr. 1884/2013 s-a reținut că punând sarcina probei pe seama reclamantului, persoană în vârstă și cu posibilități probatorii limitate, pârâtul a refuzat să soluționeze cererea reclamantului, motiv pentru care a dispus obligarea autorității la soluționarea cererii.

Astfel, dosarul a fost completat cu copiile-extras din documentele găsite în urma cercetării fondurilor documentare de către UM x Pitești, procedându-se la verificarea tuturor documentelor relevante identificate de UM x Pitești (instituția deținătoare de arhivă) așa cum s-a dispus prin sentința judecătorească menționată anterior, cu privire la persoana reclamantului.

Controlul de legalitate declanșat de recurentul- reclamant așa cum s-a precizat și anterior vizează în principal reparațiile morale și materiale pentru fostele cadre militare active, îndepărtate abuziv din armată, în perioada 23 august 1944 - 31 decembrie 1961.

Potrivit art. 3 din Legea nr. 226/2011, sunt considerate cadre militare active îndepărtate abuziv din armată persoanele care au fost trecute în rezervă sau direct în retragere, indiferent de gradul avut în momentul respectiv, din cauza: convingerilor moral-politice și religioase ale cadrului militar ori apartenenței politice a soției sau a rudelor acestora, până la gradul al IV-lea inclusiv; statutului social rezultat din ocupația soției cadrului militar sau a rudelor acestora, până la gradul al IV-lea inclusiv; stării materiale a cadrului militar, a soției sau a rudelor acestora, până la gradul al IV-lea inclusiv; existenței în străinătate a unor rude ale cadrului militar sau ale soției acestuia, până la gradul al IV-lea inclusiv; deținerii de către rudele cadrului militar sau ale soției acestuia, până la gradul al IV-lea inclusiv, a unor funcții importante la nivel de demnitar, înainte de instaurarea regimului comunist; existenței unor rude ale cadrului militar sau ale soției acestuia, până la gradul al IV-lea inclusiv, care au fost condamnate sau arestate; efectuării de studii sau specializări, de către cadrul militar, în alte țări decât Uniunea Sovietică; refuzului de a se înscrie în Partidul Comunist.

În aceste coordonate și verificând în concret dacă Hotărârea atacată a fost emisă cu respectarea dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 226/2011 și art. 5 din H.G. nr. 1049/2012, Înalta Curte a ajuns la aceeași concluzie ca judecătorul fondului.

Contrar susținerilor recurentului, Înalta Curte constată că nici critica referitoare la plata drepturilor de soldă nu pot fi reținute atâta timp cât, din documentele identificate de UM x Pitești, și depuse la dosarul cauzei, reiese cu claritate că până la data de 01 ianuarie 1947 reclamantul a fost plătit de Regimentul II Artilerie Antiaeriană (certificat încetare plăți), iar ulterior, până la data trecerii în rezervă - august 1947, drepturile bănești au fost plătite de Cercul Teritorial Iași, astfel cum rezultă din cuprinsul adresei nr. CR 509 din 03 septembrie 2015 .

Tot legat de acest aspect recurentul a criticat soluția curții de apel și din perspectiva contestării semnăturilor olografe în legătură cu inițiala tatălui recurentului, nefiind identitate între A. și B.

Față de acesta instanța a reținut din coroborarea actelor depuse de părțile litigante precum și cele solicitate de aceasta că inițiala corectă este "I" astfel cum rezultă din foaia de serviciu din dosarul personal .

De asemenea, instanța fondului a mai constatat, în mod corect, că în tabelul nominal cu evidența ofițerilor trecuți în cadrul disponibil, la poziția B. se menționează adresa Iași, str. (...), adresă ce coincide cu adresa menționată în foaia de serviciu din dosarul personal la rubrica "părinții ofițerului".

În acest context și în urma verificării tuturor documentelor oficiale eliberate de organele competente, instanța a apreciat că există identitate între A. și B.

Mai mult decât atât, din actele depuse la dosar referitoare la încasarea despăgubirilor prevăzute de Legea nr. 433/1946, reiese că aceste drepturi ar fi fost încasate, conform semnăturii olografe a recurentului de pe ștatele de plată, astfel că nu pot fi reținute criticile recurentului pe acest aspect.

În altă ordine de idei, teza pe care o susține recurentul-reclamant privitoare la neîncasarea acestor despăgubiri precum și contestarea semnăturii olografe ar fi fost lămuritoare în situația în care acesta ar fi uzat de calea procedurală privind înscrierea în fals, cerere care se face de către parte personal.

Mai mult, recurentul-reclamant ar fi putut uza și de proba testimonială cu martori, așa cum se stipulează în Normele metodologice de punere în aplicare a Legii nr. 226/2011 aprobate prin H.G. nr. 1049/2012 care statuează la art. 6 alin. (3) în sensul că "(3) Solicitantul care nu dispune de actele prevăzute la art. 5, iar în urma demersurilor de identificare a acestora i s-a comunicat, de instituțiile deținătoare de arhivă, prin dovadă scrisă, că actele nu pot fi eliberate din cauza inexistenței sau distrugerii arhivelor, se poate adresa comisiei de reconstituire cu martori din cadrul Ministerului Apărării Naționale, respectiv celei din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, după caz".

Așadar, potrivit art. 3 din Legea nr. 226/2011, sunt considerate cadre militare active îndepărtate abuziv din armată persoanele care au fost trecute în rezervă sau direct în retragere, indiferent de gradul avut în momentul respectiv, din cauza: convingerilor moral-politice și religioase ale cadrului militar ori apartenenței politice a soției sau a rudelor acestora, până la gradul al IV-lea inclusiv; statutului social rezultat din ocupația soției cadrului militar sau a rudelor acestora, până la gradul al IV-lea inclusiv; stării materiale a cadrului militar, a soției sau a rudelor acestora, până la gradul al IV-lea inclusiv; existenței în străinătate a unor rude ale cadrului militar sau ale soției acestuia, până la gradul al IV-lea inclusiv; deținerii de către rudele cadrului militar sau ale soției acestuia, până la gradul al IV-lea inclusiv, a unor funcții importante la nivel de demnitar, înainte de instaurarea regimului comunist; existenței unor rude ale cadrului militar sau ale soției acestuia, până la gradul al IV-lea inclusiv, care au fost condamnate sau arestate; efectuării de studii sau specializări, de către cadrul militar, în alte țări decât Uniunea Sovietică; refuzului de a se înscrie în Partidul Comunist.

Or, pentru a beneficia de dispozițiile Legii nr. 226/2011 fostele cadre militare active trebuie să îndeplinească cumulativ condițiile: să fi intrat în armata română până cel târziu la 30 decembrie 1947 și să fi fost îndepărtate abuziv în perioada 23 august 1944 - 31 decembrie 1961.

Ca urmare, motivele de recurs, așa cum s-a relevat mai sus, privite sub unghiul art. 488 pct. 8 C. proc. civ., nu pot fi primite, instanța de fond, în raport de circumstanțele cauzei a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, neputându-i-se imputa că sentința pronunțată a fost dată cu încălcarea ori aplicare greșită atât sub aspectul neidentificării actului care a stat la baza îndepărtării abuzive din armată a recurentului-reclamant, cât și sub aspectul interpretării probatoriului administrat în cauză.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Pentru toate considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 184 din 26 ianuarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios, administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 martie 2017.

Procesat de GGC - GV