ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6799/2010

Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 32 din 14 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a luat act că autoritatea judiciară italiană, respectiv Biroul Procurorului General al Curții de Apel din Roma și-a retras mandatul european de arestare referință Dosar nr. 4/18 CAAT.PG/14/18AG emis la 27 ianuarie 2018 pe numele persoanei solicitate A.

A fost admisă cererea de recunoaștere și executare a hotărârii judecătorești formulată de autoritatea judiciară italiană.

În baza art. 137 alin. (1) și urm. din Legea nr. 302/204 republicată, raportat la art. 155 și art. 160 din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus recunoașterea și punerea în executare a Sentinței penale nr. 1867/2008 a Tribunalului din Latina pronunțată la 15 octombrie 2008 reformată prin Decizia nr. 6799/2010- R.G.-318/2017 SENT, pronunțată la data de 17 ianuarie 2017 de Curtea de Apel Roma, secția III., definitivă la data de 5 noiembrie 2017, prin care persoana A., a fost condamnată la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol în formă continuată prev. de art. 81 alin. (2) și 609 bis C. pen. italian, ce își găsește corespondent în infracțiunea de viol în formă continuată prev. de art. 218 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.

S-a dispus executarea pedepsei închisorii într-un penitenciar din România.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen. a fost dedusă din pedeapsa de 5 ani închisoare durata reținerii arestării provizorii și a arestării preventive a persoanei condamnate începând cu data de 8 februarie 2018 la zi și a fost menținută măsura arestării preventive.

În temeiul disp. art. 555 C. proc. pen. s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii pe numele persoanei condamnate A. la data rămânerii definitive a sentinței.

În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției către traducătorul autorizat B., a sumei de 453,06 lei și către Baroul Suceava, a sumelor de 420 lei și respectiv 210 lei reprezentând onorariile avocaților desemnați din oficiu pentru persoana condamnată.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:

La data de 09 februarie 2018, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a înaintat instanței, ca autoritate judiciară competentă de executare, propunerea de luare a măsurii arestării provizorii a persoanei solicitate A., pe baza semnalării transmise de către Biroul SIRENE național, urmare emiterii mandatului european de arestare referință Dosar CATT.PG/4/18 AG, la data de 27 ianuarie 2018, de către Biroul Procurorului General al Curții de Apel din Roma.

S-a reținut în semnalarea înaintată de către Biroul național SIRENE că mandatul european de arestare referință Dosar CATT.PG/4/18 AG, a fost emis la data de 27 ianuarie 2018, de către Biroul Procurorului General al Curții de Apel din Roma, împotriva persoanei solicitate A., cercetată și condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev. de art. 81, 609 BIS C. pen. italian.

În fapt, s-a reținut în semnalare că persoana solicitată, prin mai multe acțiuni ale aceluiași proiect infracțional, și-a forțat soția, prin folosirea violenței și amenințărilor să întrețină relații sexuale împotriva voinței acesteia.

În conformitate cu prevederile art. 101 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, s-a admis propunerea de arestare formulată de procuror și s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A. pe o durată de 14 (paisprezece) zile, începând cu data de 09 februarie 2018 și până la data de 22 februarie 2018, inclusiv și emiterea de îndată a mandatului de arestare, măsura luată fiind executorie.

Conform dispozițiilor art. 101 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, s-a stabilit un nou termen pentru data de 19 februarie 2018, pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare cât și a depunerii Sentinței nr. 6799/2010 RG - 318 din 17 SENT pronunțată de autoritățile judiciare italiene, însoțite de traducerile în limba română.

La termenul din data de 19 februarie 2018 au fost înaintate persoanei solicitate/condamnate A. copiile în extras traduse a hotărârilor penale de condamnare în lipsă pronunțate de autoritatea judiciară emitentă și s-a stabilit un nou termen pentru obținerea informațiilor suplimentare cu privire la situația persoanei solicitate/condamnate și transmiterea mandatului european de arestare privind pe aceasta.

Prin adresa nr. PG/4/18/AG emisă la data de 20 ianuarie 2018 autoritatea judiciară din Italia, respectiv Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel Roma, a înștiințat instanța de executare că își retrage mandatul european de arestare și că solicită pe cale incidentală recunoașterea și executarea sentinței penale de condamnare privind pe A.

Deoarece nu s-a depus mandatul european de arestare în termenul stabilit de instanță și având în vedere răspunsul transmis de autoritatea judiciară emitentă mai sus prezentat, Curtea a dispus în baza art. 101 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 republicată, revocarea măsurii arestării provizorii luată în vederea predării persoanei solicitate în baza mandatului european de arestare.

Întrucât autoritatea judiciară a statului emitent, Italia, a cerut expres luarea față de persoana condamnată a unei măsuri preventive, respectiv măsura arestului preventiv, Curtea, a pus la termenul din data de 22 februarie 2018 în discuția contradictorie a participanților la procedură această solicitare și a procedat la analizarea îndeplinirii condițiilor legale pentru a se dispune o măsură preventivă prevăzută de Codul de procedură penală român.

Față de situația prezentată, Curtea a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 137, alin. (4) și 5 din Legea nr. 302/2004 republicată, raportat la art. 160 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 republicată privind luarea împotriva persoanei condamnate a unei măsuri preventive înainte de pronunțarea unei hotărâri prin care se va soluționa cererea de recunoaștere și executare a pedepsei.

La stabilirea măsurii preventive ce a fost dispusă împotriva persoanei condamnate A., Curtea a avut în vedere natura infracțiunii săvârșite de către acesta pe teritoriul statului emitent, respectiv cea de viol în formă continuată, cuantumul pedepsei aplicate, respectiv 5 ani închisoare, precum și necesitatea desfășurării în continuare în bune condiții a procedurii, criterii față de care a apreciat că în cauză este necesar și oportun a se lua împotriva persoanei condamnate măsura arestării preventive pe o perioadă de 30 de zile.

Curtea a apreciat că față de circumstanțele concrete ale cauzei enumerate anterior, măsura preventivă a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar nu ar satisface scopurile bunei desfășurări în continuare a procedurii precum și a împiedicării sustragerii persoanei condamnate de la executarea pedepsei și a dispus arestarea preventivă a persoanei condamnate A. pentru o perioadă de 30 zile începând cu data de 22 februarie 2018 până la data de 23 martie 2018, inclusiv.

La termenul din 27 februarie 2018 persoanei condamnate A. i-au fost transmise copiile traduse ale hotărârilor judecătorești pronunțate de autoritatea judiciară emitentă.

Întrucât certificatul transmis de către autoritatea judiciară italiană nu conținea suficiente date cu privire la situația persoanei condamnate A., fiind apreciat de către instanță ca incomplet, a fost consultată autoritatea judiciară italiană căreia i s-a solicitat a prezenta care este situația persoanei condamnate prin raportare la procedura judiciară derulată în lipsa acestuia, respectiv, pentru a se verifica dacă este dat cazul de nerecunoaștere și neexecutare a hotărârii judecătorești.

Prin adresa cu nr. CATT. PG 4/18/AG din 6 martie 2018 autoritatea judiciară italiană - Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel din Roma a înaintat certificatul emis conform Deciziei cadru 2008/909/JAI completat cu informațiile solicitate.

Astfel, din conținutul certificatului emis de autoritățile judiciare italiene a rezultat că persoana condamnată A., nu s-a prezentat personal la procesul care a condus la pronunțarea hotărârii judecătorești, fiind judecat liber în contumacie, atât la primă instanță cât și la instanța de apel, fiind reprezentat și asistat la judecată de apărători din oficiu în persoana avocaților C. și D. de la Tribunalul din Latina (înlocuiți la ședința de judecată de la Curtea de Apel din Roma întrucât nu au fost prezenți, de avocatul E.).

Prin intermediul apărătorului din oficiu s-a propus în interesul persoanei condamnate A. apelul împotriva sentinței de condamnare în primă instanță. În instanța de apel a rezultat că A. și-a ales domiciliul pentru toate comunicările procesuale adresate lui la reședința sa din Latina, (...). Notificarea sentinței pronunțate în contumacie s-a făcut conform art. 161 C. proc. pen. apărătorului din oficiu, avocat C.

În rubrica 3.1.a din certificat, autoritatea judiciară italiană a prezentat că persoana condamnată a fost citată personal la data de 15 decembrie 2017 prin notificarea decretului de judecată imediată la domiciliul declarat și a fost așadar informată privind data și locul fixate pentru procesul care a condus la pronunțarea hotărârii judecătorești și a fost informată de faptul că se poate emite o hotărâre în cazul neprezentării la judecată.

Autoritatea judiciară italiană a mai informat prin intermediul certificatului că legea italiană acordă condamnatului dreptul de a propune o cale de atac împotriva hotărârii, dacă rezultă că nu a avut cunoștință, fără vina sa de urmărire sau de hotărâre [art. 175, alin. (2) C. proc. pen.: "Dacă s-a pronunțat hotărârea în contumacie, inculpatului i se redă, la cererea sa, un termen pentru a propune o cale de atac, afară de cazul când acesta a avut efectiv cunoștință de urmărire sau de măsură, și a renunțat voluntar să se prezinte sau să propună o cale de atac. În acest scop autoritatea judiciară efectuează orice verificare necesară"].

Față de informațiile suplimentarea transmise de autoritatea judiciară italiană prin intermediul certificatului completat privind pe persoana condamnată A., Curtea a constatat că în cauză nu este dat cazul de nerecunoaștere și neexecutarea a hotărârii judecătorești străine, prev. de art. 151 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 302/2004 republicată care vizează situația persoanei condamnate care nu a fost prezentă personal la judecată.

Din actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel a constatat că executarea hotărârii judecătorești nu este contrară principiului "non bis in idem", persoana condamnată nefiind cercetată penal în România pentru aceiași infracțiune sau pentru o altă infracțiune decât cea pentru care a fost pronunțată hotărârea transmisă de statul emitent și nu este incident nici unul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prezentate de art. 151 din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară în materie penală.

Analizând informațiile și documentele transmise de statul de condamnare în conformitate cu dispozițiile art. 159 și urm., raportat la art. 153 din Legea nr. 302/2004 republicată, Curtea a reținut că prin Sentința nr. 1867/2008 a Tribunalului din Latina, pronunțată la 15 octombrie 2008, reformată prin Decizia nr. 318/2017 - Reg. Gen. nr. 6799/2010 - R.G.N.R. nr. 3776/2007 pronunțată de Curtea de Apel din Roma - secția a III-a la data de 17 ianuarie 2017, definitivă la data de 5 noiembrie 2017, A. a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol în formă continuată prev. de art. 81 alin. (2) și art. 609 bis. C. pen. italian, reținându-se în fapt că la Latina, până la data de 17 aprilie 2007 persoana condamnată, prin mai multe acțiuni, având ca scop realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a constrâns pe soția sa F., folosind violența și amenințări, să se supună la acte sexuale, în special raporturi sexuale complete.

În drept, raportat la situația de fapt reținută pentru persoana condamnată A., Curtea a constatat că fapta își găsește corespondent în legislația internă în infracțiunea de viol în formă continuată, prev. de art. 218 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., infracțiune stabilită prin analiza legii penale mai favorabile aplicabile persoanei condamnate ca urmare a concursului de legi penale române intervenite de la data săvârșirii infracțiunii.

Astfel, potrivit art. 197 alin. (2) lit. b) C. pen. din 1969 infracțiunea de viol asupra unui membru al familiei prevedea o pedeapsă cuprinsă între 5 și 18 ani, iar potrivit art. 218 alin. (1) C. pen. care incriminează forma de bază a infracțiunii de viol, pedeapsa este de la 3 la 10 ani.

Din analiza fișei de cazier a persoanei condamnate, a rezultat că aceasta nu a suferit condamnări anterioare în România.

Persoana condamnată A. a arătat potrivit declarației consemnate la dosarul cauzei că este de acord cu recunoașterea și punerea în executare pe teritoriul României a hotărârii judecătorești definitive de condamnare emise de autoritățile judiciare italiene.

Având în vedere dispozițiile art. 160 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată ce reglementează procedura recunoașterii și executării hotărârilor judecătorești pronunțate în alte state membre ale UE în cazul în care persoana condamnată se află în România al cărui obiect îl constituie verificarea condițiilor prevăzute la art. 155 din aceeași lege, Curtea a constatat că relativ la hotărârea de condamnare privind pe persoana condamnată A. sunt îndeplinite condițiile prevăzute la lit. a)-e) ale textului.

Împotriva Sentinței penale nr. 32 din 14 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, persoana condamnată A. a formulat, în termen legal, prezentul apel, solicitând executarea pedepsei într-un penitenciar din Italia.

Analizând apelul formulat de persoana condamnată A. atât potrivit susținerilor orale ale apărătorului, cât și în raport cu conținutul actelor și lucrărilor de la dosar, dar și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru considerentele se vor arăta în continuare:

Art. 155 din Legea nr. 302/2004 reglementează condițiile speciale de recunoaștere și executare a hotărârii judecătorești străine, potrivit cu care:

a) hotărârea este definitivă și executorie;

b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte;

c) persoana condamnată are cetățenie română;

d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimțământul poate fi dat de reprezentantul acesteia;

e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 151.

Analizând actele și lucrările din dosar se constată că, în raport de dispozițiile cuprinse în Legea nr. 302/2004 (republicată) privind cooperarea judiciară internațională în materie penală se constată îndeplinite condițiile pentru recunoașterea hotărâri pronunțate de autoritatea judecătorească italiană față de condamnatul A. astfel cum acestea sunt prevăzute la art. 155 din legea sus- menționată.

Înalta Curte constată că, sentința este definitivă și executorie, faptele pentru care s-a aplicat pedeapsa de 5 ani închisoare cu executare în regim de detenție realizează potrivit legislației române conținutul constitutiv al infracțiunii de viol în formă continuată, prev. de art. 218 alin. (1) C. pen. raportat la art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., condamnatul A. este cetățean român și a fost de acord cu recunoașterea și executarea hotărârii judecătorești emise de autoritățile judiciare italiene și nu este incident vreunul dintre motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 151 din Legea nr. 302/2004 republicată.

Totodată în conformitate cu dispozițiile art. 160 alin. (7) raportat la art. 154 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004 republicată, instanța de executare examinează hotărârea judecătorească străină, verifică lucrările dosarului și "în cazul în care natura sau durata pedepsei aplicate de instanța străină nu corespunde cu natura sau durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiuni similare, adaptează prin sentință pedeapsa aplicată de instanța statului emitent, potrivit alin. (8) și 9".

În aplicarea dispozițiilor art. 154 alin. (8) lit. a), b) din Legea nr. 302/2004 republicată instanța de executare "dispune prin sentință executarea pedepsei aplicate de instanța statului emitent ori adaptează pedeapsa aplicată prin hotărârea transmisă de statul emitent atunci când natura sau durata pedepsei aplicate de instanța străină nu corespunde cu natura sau durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiuni similare" precum și în situația în care "durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracțiuni depășește totalul pedepselor stabilite pentru infracțiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română".

Având în vedere dispozițiile legale mai sus menționate, Înalta Curte constată, în acord cu instanța de fond că pedeapsa de 5 ani închisoare cu executare în regim de detenție, aplicată persoanei condamnate A. de către autoritățile judiciare italiene este într-un cuantum situat sub limita maximă a pedepsei, neimpunându-se o adaptare a ei sub acest aspect.

Solicitarea persoanei condamnate de a executa pedeapsa într-un penitenciar din Italia nu poate fi primită din moment ce autoritățile italiene prin adresa nr. PG/4/18/AG emisă la data de 20 ianuarie 2018 autoritatea judiciară din Italia, respectiv Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel Roma, a înștiințat instanța de executare că își retrage mandatul european de arestare și că solicită pe cale incidentală recunoașterea și executarea sentinței penale de condamnare privind pe A., consimțământul nefiind necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României.

Înalta Curte constată că sentința pronunțată de prima instanță este legală și temeinică deoarece în mod corect această instanța a constatat că, în speță, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 155 din Legea nr. 302/2004.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul A. împotriva Sentinței penale nr. 32 din 14 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., apelantul va fi obligat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelant, în sumă de 400 lei, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul A. împotriva Sentinței penale nr. 32 din 14 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelant, în sumă de 400 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 aprilie 2018.

Procesat de GGC - GV