ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 485/2019

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 153 din data de 17 iulie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția Penală și de Minori pronunțată în Dosarul nr. x/2019, în baza art. 597 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., a fost admisă cererea de contestație la executare formulată de condamnatul A. și, în consecință, s-a dedus din pedeapsa de 6 ani și 8 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 3372 din 22 iunie 2016 a Curții de Apel din Palermo, secția a VI-a, Italia, rămasă definitivă la data de 11 octombrie 2017, privind pe contestator, pentru comiterea infracțiunilor de tentativă la omor și vătămare corporală gravă, în participație, prev. de art. 110, 56, 575, 577 nr. 4, 582 și 585 C. pen. italian (art. 32 C. pen. român raportat la art. 188 și art. 193 alin. (2) din C. pen. român), recunoscută prin sentința penală nr. 73 din 17 mai 2018 a Curții de Apel Cluj, pe lângă perioada începând cu data de 14 aprilie 2015 la zi și 270 zile considerate ca executate în perioada 14 aprilie 2015 - 11 aprilie 2018, în Penitenciarul din Palermo, Italia, prin muncă.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Cluj a reținut următoarele:

Prin contestația la executare formulată, condamnatul A. a solicitat deducerea din pedeapsa pe care o execută în prezent a unui număr de 270 de zile considerate ca executate, urmare a muncii prestate în Penitenciarul din Palermo, Italia, cu onorariu din FMJ.

Prin Sentința penală nr. 73 din 17 mai 2018 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, a fost admisă sesizarea formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și, în consecință, în baza art. 135 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost recunoscută Sentința penală nr. 3372 din 22 iunie 2016 a Curții de Apel din Palermo, secția a VI-a, Italia, rămasă definitivă la data de 11 octombrie 2017, prin care numitul A. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani și 8 luni închisoare pentru comiterea infracțiunilor de tentativă la omor și vătămare corporală gravă, în participație, prevăzută de art. 110, 56, 575, 577 nr. 4, 582 și 585 din C. pen. italian (art. 32 din C. pen. român raportat la art. 188 și art. 193 alin. (2) din C. pen. român).

S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată începând cu data de 11 aprilie 2015, la zi și s-a dispus transferarea persoanei condamnate A., din Penitenciarul Pagliarelli din Palermo, Italia, într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 6 ani și 8 luni închisoare.

În baza art. 135 alin. (12) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii.

S-a dispus ca hotărârea definitivă și mandatul de executare al pedepsei închisorii să fie comunicate Direcției de Specialitate din cadrul Ministerului Justiției, iar transferul să fie realizat de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul I.G.P.R.

S-a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 154 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaționala în materie penală, instanța a fost sesizată în legătură cu cererea de cooperare judiciară internațională formulată de autoritățile judiciare din Italia privind recunoașterea hotărârii judecătorești emisă de Curtea de Apel din Palermo, secția a VI-a, pronunțată de 22 iunie 2016, definitivă la data de 11 octombrie 2017, nr. 3372/2016 și transferarea persoanei condamnate A., în vederea continuării executării pedepsei într-un penitenciar din România, cu propunerea de admitere.

A fost înregistrată adresa Ministerului Justiției, Direcției de Drept Internațional și Cooperarea Judiciară nr. 12775/2018 din data de 3 mai 2018, cu privire la recunoașterea hotărârii judecătorești pronunțată de Curtea de Apel din Palermo, secția a 6-a, la data de 22 iunie 2016, definitivă la data de 11 octombrie 2017, nr. 3372/2016 și transferarea persoanei condamnate A., în vederea continuării executării pedepsei într-un penitenciar din România, adresă însoțită de certificatul menționat la articolul 4 din Decizia-cadru a Consiliului nr. 2008/909/JAI din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiul recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană întocmit la data de 18 decembrie 2017 de către magistrat - procuror general adjunct B. din cadrul Parchetului General de pe lângă Curtea de Apel din Palermo, Biroul Executări Penale.

Conform informațiilor menționate în cuprinsul certificatului, la data de 27 octombrie 2015, față de cetățeanul român A., Tribunalul din Palermo a pronunțat o hotărâre prin care a fost declarat vinovat și a fost condamnat la 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de omor în paguba lui C. și vătămare corporală în formă agravată în paguba lui D. și E., conform dispozițiilor prevăzute de art. 61 nr. 1 din C. pen. italian, respectiv 582, 585, în raport cu art. 577 nr. 4 din C. pen. italian, faptele fiind săvârșite împreună cu cetățeanul român F..

Prin sentința pronunțată de Curtea de Apel din Palermo, secția a 6-a penală, nr. 3372 din 22 iunie 2016, definitivă la 11 octombrie 2017, s-a dispus reformarea parțiala a sentinței pronunțate la data de 27 octombrie 2015 de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului din Palermo, față de A. și F., hotărâre împotriva căreia au declarat apel aceștia, s-a exclus agravanta prevăzuta de art. 61 nr. 1 din C. pen. italian și s-a redus pedeapsa inculpaților la 6 ani și 8 luni închisoare, confirmând restul sentinței atacate cu apel.

În cuprinsul certificatului, s-a reținut următoarea stare de fapt:

"A. (în participație cu F.), a fost judecat și condamnat pentru infracțiunea de tentativă de omor în paguba lui C. și de vătămare corporală în formă agravată, în paguba lui D. și a lui E., în particular, potrivit celor care au reieșit din faza dezbaterilor - audierea persoanelor vătămate și a martorilor oculari, rezultatul rapoartelor medicale și vizionarea fotogramelor extrase din sistemul de supraveghere video - a reieșit că A. (și F.)

i-au agresat în mod brutal pe C., D. și E., pe care i-au lovit în mod repetat cu o bară de fier și cu un cuțit, A., după ce a intrat în barul al cărui proprietar era C. a fost invitat să stingă țigara, dat că în locurile publice fumatul este interzis; acesta a reacționat mai întâi lovindu-l cu palmele în fața pe C., iar apoi, amenințându-l cu moartea; după câteva minute a intrat în bar împreună cu F. înarmat cu o bară de fier și cu un cuțit și au lovit-o pe victimă în mod repetat în față și în cap, chiar și atunci când victima era deja pe pământ și în imposibilitatea de a se apăra; A. și F. au folosit bara de fier și cuțitul și împotriva lui D., persoană care lucra la bar, provocându-i o vătămare corporală gravă (printre care un traumatism cranio-facial cu fracturarea maxilarului și a nasului, fractura claviculei drepte) și împotriva lui E., ospătar, provocându-i acestuia o vătămare corporală gravă (printre care fracturarea cubitusului drept). Faptele au fost comise la data de 9 noiembrie 2014, în Palermo."

Din analiza hotărârii pronunțate de Curtea de Apel din Palermo a rezultat că C. a necesitat 58 zile pentru vindecarea leziunilor suferite, D. a necesitat 84 de zile pentru vindecarea leziunilor suferite, iar E. a necesitat pentru vindecarea leziunilor suferite 30 de zile.

Încadrarea juridică dată faptelor de către autoritățile judiciare din Italia este cea de tentativă de omor și vătămare corporală gravă, comise în participație, conform art. 110, 56, 575, 577 nr. 4, 582 și 585 din C. pen. italian.

Infracțiunile săvârșite de către persoana condamnată sunt prevăzute și de C. pen. român și pedepsite conform dispozițiilor art. 32 din C. pen., raportat la art. 188 din C. pen., art. 193 alin. (2) din C. pen. și sunt pedepsite cu închisoare de la 5 la 10 ani, respectiv de la 6 luni la 5 ani sau amendă, constatându-se așadar că nu este necesară adaptarea pedepsei stabilite de autoritățile judiciare italiene, de 6 ani și 8 luni închisoare.

Conform datelor menționate în certificat, din durata totală a pedepsei aplicate de autoritățile judiciare italiene, de 2370 de zile, A. a executat, până la data de 18 decembrie 2017, 978 de zile, conform dreptului intern al statului emitent, pedeapsa urmând a fi complet executată la data de 10 decembrie 2021.

Persoana condamnată A. a declarat că este de acord cu transferul său în statul de executare, stat al cărui cetățean este.

Din verificările efectuate, în temeiul art. 153 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, au rezultat următoarele:

- executarea hotărârilor judecătorești în România nu ar fi contrară principiului non bis in idem deoarece din cazierul judiciar al condamnatului nu rezultă că ar fi fost condamnat în România pentru faptele menționate anterior;

- persoana condamnată nu este cercetată penal în România pentru aceleași infracțiuni pentru care a fost pronunțată hotărârea judecătorească străină, așa cum rezultă din verificările efectuate în baza de date Ecris Global Persons Search în data de 11 mai 2018;

- persoana condamnată nu este cercetată penal în România pentru alte infracțiuni decât cele pentru care a fost pronunțată hotărârea judecătorească străină, așa cum rezultă din verificările efectuate în baza de date Ecris Global Persons Search în data de 11 mai 2018;

- condamnatul a arătat că este de acord cu transferul în România;

- hotărârea de condamnare este definitivă și executorie;

- infracțiunile săvârșite de persoana condamnată sunt prevăzute și de C. pen. român, conform dispozițiilor art. 32 din C. pen., raportat la art. 188 din C. pen., art. 193 alin. (2) din C. pen. și sunt pedepsite cu închisoare de la 5 la 10 ani, respectiv de la 6 luni la 5 ani sau amendă;

- persoana condamnată are cetățenia română și domiciliul în România;

- în cauză nu este incident vreunul dintre motivele de refuz prevăzute de art. 151 din Legea nr. 302/2004.

Față de cele de mai sus, Curtea de Apel Cluj a procedat la recunoașterea și punerea în executare a hotărârii judecătorești definitive și executorii pronunțate de către Curtea de Apel din Palermo, secția a 6-a la data de 22 iunie 2016, definitivă la 11 octombrie 2017, nr. 3372/2016, a hotărât transferarea, în vederea continuării executării pedepsei persoanei condamnate A. și a dedus din pedeapsa aplicată, de 6 ani și 8 luni, respectiv 2370 zile, pedeapsa executată începând cu data de 11 aprilie 2015, la zi.

Analizând contestația la executare formulată de condamnat, în baza probelor și actelor de la dosar, Curtea de Apel Cluj, a reținut următoarele:

Ulterior pronunțării Sentinței penale nr. 73 din 17 mai 2018 a Curții de Apel Cluj, prin care s-a recunoscut Sentința penală nr. 3372 din 22 iunie 2016 a Curții de Apel din Palermo, secția a 6-a Italia, rămasă definitivă, la data de 11 octombrie 2017, privind pe condamnatul A., autoritățile judiciare italiene au comunicat că persoana condamnată beneficiază de o reducere a pedepsei cu 270 zile (45 zile x 6 semestre).

Persoana condamnată a fost încarcerată în Penitenciarul din Palermo în perioada 11 aprilie 2015 - 11 aprilie 2018, iar ulterior a fost transferată în România în vederea continuării executării pedepsei.

Cu privire la perioada indicată mai sus, autoritățile judiciare italiene au reținut că din informațiile primite de la Penitenciarul din Palermo, unde persoana condamnată și-a executat pedeapsa, rezultă că aceasta a avut un comportament în consonanță cu regulile penitenciarului, neavând devieri disciplinare, raportându-se în mod corect și pozitiv la ceilalți deținuți, la angajații penitenciarului și la familie (discuții cu soția), implicându-se în mai multe schimburi de muncă cu o diligență apreciată, sens în care, potrivit art. 54 din C. pen. italian, s-a aprobat cererea de eliberare anticipată, cu referire la perioada indicată mai sus și, ca efect, s-a redus pedeapsa cu 270 zile.

Având în vedere adresa menționată mai sus a autorităților judiciare italiene, nr. 2017/13598 RLA SIUS din 9 mai 2018, din care rezultă că în perioada 11 aprilie 2015 - 11 aprilie 2018, în care persoana condamnată A. a fost încarcerată în Penitenciarul din Palermo, a câștigat prin muncă 270 zile de reducere a pedepsei, în baza art. 597 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. s-a admis cererea de contestație la executare formulată de condamnatul A. astfel cum s-a menționat în partea introductivă a considerentelor.

Împotriva sentinței penale nr. 153 din data de 17 iulie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori pronunțată în Dosarul nr. x/2019 a formulat contestație de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 31 iulie 2019.

La termenul din data de 8 octombrie 2019, reprezentantul Ministerului Public, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a precizat că înțelege să retragă contestația declarată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Conform prevederilor art. 425

1

alin. (3) din C. proc. pen., contestația se depune la judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, la instanța care a pronunțat hotărârea care se atacă și se motivează până la termenul stabilit pentru soluționare, dispozițiile art. 415 aplicându-se în mod corespunzător.

Dispozițiile art. 415 alin. (1) din C. proc. pen. prevăd că până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, persoana vătămată și oricare dintre părți își pot retrage apelul declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deținere, printr-o declarație atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către administrația locului de deținere. Declarația de retragere se poate face fie la instanța a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanța de apel.

Potrivit dispozițiilor art. 415 alin. (3) din C. proc. pen., apelul declarat de procuror poate fi retras de procurorul ierarhic superior.

Așadar, având în vedere că, în cauză, cerințele textelor de lege sus menționate sunt îndeplinite, în sensul că reprezentantul Ministerului Public, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, și-a manifestat personal și în mod expres voința de a retrage calea de atac exercitată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Înalta Curte va lua act de retragerea contestației formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva Sentinței penale nr. 153 din data de 17 iulie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori pronunțată în Dosarul nr. x/2019.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj vor rămâne în sarcina statului.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea contestației formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva Sentinței penale nr. 153 din data de 17 iulie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori pronunțată în Dosarul nr. x/2019.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 8 octombrie 2019.

Procesat de GGC - LM