ÎCCJ, decizie (scj.ro #85146)

Regim

vamal. Tratament tarifar favorabil. Schimbarea destinației produselor

importate. Consecințe.

Legea nr.141/1997

, art.68 și art.71

Protocolul nr.4 privind definirea noțiunii de

"produse originare"

și metodele de cooperare administrativă

,

art.5  pct.1 lit.h)

Potrivit

art.5 pct.1 lit.h) din Protocolul nr.4 referitor la definirea noțiunii de

"produse originare" și metodele de cooperare administrativă,

coroborate cu prevederile art.68 din Legea nr.141/1997 pot beneficia de un

tratament tarifar favorabil „articolele uzate, ..., inclusiv anvelope uzate

destinate reșapării sau folosite ca deșeuri”.

Potrivit

art.71 din Legea nr.141/1997, în cazul în care, ulterior declarației vamale,

importatorii sau beneficiarii importului de mărfuri cărora li se aplică,

potrivit dispozițiilor susmenționate, un tratament tarifar favorabil, constând

în reducere sau o exceptare de drepturi vamale, schimbă utilizarea mărfii, sunt

obligați să înștiințeze înainte autoritatea vamală, care va aplica regimul

tarifar vamal corespunzător noii utilizări.

În

speță, autoritatea vamală, în mod corect, a retras preferințele vamale acordate

inițial prin declarațiile vamale de import, după ce inspectorii de specialitate

au constatat că nu toate anvelopele importate au fost reșapate, o parte dintre

acestea fiind comercializate pe plan intern, în starea în care au fost

importate.

I.C.C.J., Secția de contencios administrativ și fiscal,

decizia nr.3601 din 7 iunie 2005

Notă

: Protocolul nr.4 privind

definirea noțiunii de "produse originare" și metodele de cooperare

administrativă este anexă la Acordul european instituind o asociere între

România, pe de o parte, și Comunitățile Europene și statele membre ale

acestora, pe de altă parte și a fost ratificat prin O.U.G. nr.1/1997, publicată

în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.13 din 31 ianuarie 1997,

aprobată prin Legea nr.51/1997.

Prin acțiunea înregistrată la 4 aprilie 2003, reclamanta S.C.”D.I.” S.R.L. a

chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare

Fiscală și Autoritatea Națională a Vămilor, solicitând anularea deciziei nr.43

din 25 februarie 2003 emisă de Ministerul Finanțelor Publice, anularea parțială

a procesului-verbal nr.22400/24 decembrie 2002 emis de Direcția Generală a

Vămilor pentru suma de 888.439.421 lei, reprezentând drepturi vamale, majorări

de întârziere și penalități aferente.

În motivarea acțiunii reclamantul arată că, în mod neîntemeiat organele de

soluționare a contestației i-au respins acțiunea fără a ține seama de

certificatele de origine EUR 1.

Curtea de Apel București - Secția contencios administrativ, prin sentința

civilă nr.584 din 24 martie 2004, a admis acțiunea, a anulat actele

administrative atacate și a exonerat-o pe reclamantă de plata sumei imputate,

reținând că nu au fost încălcate  prevederile art.68 și 71 din Codul

Vamal, legea nefăcând nici o referire la destinația anvelopelor uzate.

Împotriva acestei soluții au declarat recurs pârâții Autoritatea Națională a

Vămilor și Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare

Fiscală.

În recursul său, Autoritatea Națională a Vămilor susține că în mod greșit

instanța de fond a reținut că reclamanta nu a încălcat prevederile art.5 pct.1

lit.h) din Protocolul 4 privind definirea noțiunii de „produse originare”,

întrucât mărfurile importate beneficiau de tratament tarifar favorabil  la

import, numai în situația în care acestea erau reșapate.

Agenția Națională de Administrare Fiscală, în recursul său susține că, întrucât

anvelopele importate  nu au fost reșapate și nici folosite ca deșeuri au

fost încălcate prevederile art.5 pct.1 lit.h) din Protocolul nr.4 susmenționat.

Ambele recursuri sunt fondate.

Potrivit dospozițiilor art.68 din Legea nr.141/1997 privind Codul Vamal al

României, unele categorii de mărfuri pot beneficia de un tratament tarifar

favorabil, în funcție de felul mărfii sau de destinația lor specifică, potrivit

reglementărilor vamale sau acordurilor și convențiilor  internaționale la

care România este parte.

Prin tratament tarifar favorabil se înțelege o reducere sau o exceptare de

drepturi vamale, care poate fi aplicată și în cadrul unui contingent tarifar.

Art.71 din Codul vamal precizează că importatorii sau beneficiarii importului

de mărfuri destinate unei anumite utilizări, în cazul în care, ulterior

declarației vamale schimbă utilizarea mărfii, sunt obligate să înștiințeze

înainte autoritatea vamală, care va aplica regimul tarifar corespunzător noii

utilizări.

În mod greșit, instanța de fond a reținut că reclamanta nu a încălcat

prevederile art.5 pct.1 lit.h) din Protocolul 4 privind definirea noțiunii de

„produse originare”.

Așa cum s-a reținut și în sentința atacată, certificarea bunurilor ca

aparținând U.E. a fost arătată în certificatul EUR 1 emis de autoritatea vamală

a țării exportatoare.

Criticabil însă este faptul că instanța de fond nu a reținut că prin actul de

control organele vamale nu au contestat nici încadrarea bunurilor importate la

poziția tarifară înscrisă în documentele de import și nici autenticitatea

certificatelor de origine.

Protocolul 4 însă nu se referă la condițiile pe care trebuie să le

îndeplinească un produs în țara exportatoare, ci la „articolele uzate,

colectate acolo, destinate numai recuperării materiilor prime, inclusiv

anvelope uzate destinate reșapării sau folosirii ca deșeuri”.

În condițiile Protodolului 4, mărfurile importate beneficiau de tratament

tarifar favorabil la import numai în situația în care acestea erau reșapate.

La controlul ulterior, inspectorii de specialitate nu au făcut decât să

constate că nu toate anvelopele importate au fost reșapate, o parte dintre

acestea fiind comercializate intern, în starea în care au fost importate.

Având în vedere că o parte din anvelope nu au fost supuse unui proces de

prelucrare, organele vamale în mod corect au constatat schimbarea destinației

bunurilor importate și au calculat drepturile vamale de impot pentru aceste

bunuri.

În aceste condiții, autoritatea vamală a procedat potrivit art.71 din Legea

nr.141/1997, la retragerea preferințelor tarifare acordate inițial prin declarațiile

vamale de import.

Cu privire la majorările de întârziere  aferente datoriei vamale, sunt

aplicabile dispozițiile art.13 din O.G. nr.11/1996, potrivit cărora „orice

obligație bugetară neachitată la scadență generează plata unor majorări de

întârziere calculate pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat

următoare  scadenței obligației bugetare, până la data realizării

sumei datorate, inclusiv”.

Recursurile vor fi admise, se va modifica sentința civilă atacată și, în fond,

se va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă.