ÎCCJ, decizie (scj.ro #85146)

Regim vamal. Tratament tarifar favorabil. Schimbarea destinației produselor importate. Consecințe. Legea nr.141/1997 , art.68 și art.71 Protocolul nr.4 privind definirea noțiunii de "produse originare" și metodele de cooperare administrativă , art.5 pct.1 lit.h) Potrivit art.5 pct.1 lit.h) din Protocolul nr.4 referitor la definirea noțiunii de "produse originare" și metodele de cooperare administrativă, coroborate cu prevederile art.68 din Legea nr.141/1997 pot beneficia de un tratament tarifar favorabil „articolele uzate, ..., inclusiv anvelope uzate destinate reșapării sau folosite ca deșeuri”.

Potrivit art.71 din Legea nr.141/1997, în cazul în care, ulterior declarației vamale, importatorii sau beneficiarii importului de mărfuri cărora li se aplică, potrivit dispozițiilor susmenționate, un tratament tarifar favorabil, constând în reducere sau o exceptare de drepturi vamale, schimbă utilizarea mărfii, sunt obligați să înștiințeze înainte autoritatea vamală, care va aplica regimul tarifar vamal corespunzător noii utilizări. În speță, autoritatea vamală, în mod corect, a retras preferințele vamale acordate inițial prin declarațiile vamale de import, după ce inspectorii de specialitate au constatat că nu toate anvelopele importate au fost reșapate, o parte dintre acestea fiind comercializate pe plan intern, în starea în care au fost importate.

I.C.C.J., Secția de contencios administrativ și fiscal, decizia nr.3601 din 7 iunie 2005 Notă : Protocolul nr.4 privind definirea noțiunii de "produse originare" și metodele de cooperare administrativă este anexă la Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte, și Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de altă parte și a fost ratificat prin O.U.G. nr.1/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.13 din 31 ianuarie 1997, aprobată prin Legea nr.51/1997. Prin acțiunea înregistrată la 4 aprilie 2003, reclamanta S.C.”D.I.” S.R.L.

a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală și Autoritatea Națională a Vămilor, solicitând anularea deciziei nr.43 din 25 februarie 2003 emisă de Ministerul Finanțelor Publice, anularea parțială a procesului-verbal nr.22400/24 decembrie 2002 emis de Direcția Generală a Vămilor pentru suma de 888.439.421 lei, reprezentând drepturi vamale, majorări de întârziere și penalități aferente. În motivarea acțiunii reclamantul arată că, în mod neîntemeiat organele de soluționare a contestației i-au respins acțiunea fără a ține seama de certificatele de origine EUR 1. Curtea de Apel București - Secția contencios administrativ, prin sentința civilă nr.584 din 24 martie 2004, a admis acțiunea, a anulat actele administrative atacate și a exonerat-o pe reclamantă de plata sumei imputate, reținând că nu au fost încălcate prevederile art.68 și 71 din Codul Vamal, legea nefăcând nici o referire la destinația anvelopelor uzate.

Împotriva acestei soluții au declarat recurs pârâții Autoritatea Națională a Vămilor și Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală. În recursul său, Autoritatea Națională a Vămilor susține că în mod greșit instanța de fond a reținut că reclamanta nu a încălcat prevederile art.5 pct.1 lit.h) din Protocolul 4 privind definirea noțiunii de „produse originare”, întrucât mărfurile importate beneficiau de tratament tarifar favorabil la import, numai în situația în care acestea erau reșapate. Agenția Națională de Administrare Fiscală, în recursul său susține că, întrucât anvelopele importate nu au fost reșapate și nici folosite ca deșeuri au fost încălcate prevederile art.5 pct.1 lit.h) din Protocolul nr.4 susmenționat.

Ambele recursuri sunt fondate. Potrivit dospozițiilor art.68 din Legea nr.141/1997 privind Codul Vamal al României, unele categorii de mărfuri pot beneficia de un tratament tarifar favorabil, în funcție de felul mărfii sau de destinația lor specifică, potrivit reglementărilor vamale sau acordurilor și convențiilor internaționale la care România este parte. Prin tratament tarifar favorabil se înțelege o reducere sau o exceptare de drepturi vamale, care poate fi aplicată și în cadrul unui contingent tarifar. Art.71 din Codul vamal precizează că importatorii sau beneficiarii importului de mărfuri destinate unei anumite utilizări, în cazul în care, ulterior declarației vamale schimbă utilizarea mărfii, sunt obligate să înștiințeze înainte autoritatea vamală, care va aplica regimul tarifar corespunzător noii utilizări.

În mod greșit, instanța de fond a reținut că reclamanta nu a încălcat prevederile art.5 pct.1 lit.h) din Protocolul 4 privind definirea noțiunii de „produse originare”. Așa cum s-a reținut și în sentința atacată, certificarea bunurilor ca aparținând U.E. a fost arătată în certificatul EUR 1 emis de autoritatea vamală a țării exportatoare. Criticabil însă este faptul că instanța de fond nu a reținut că prin actul de control organele vamale nu au contestat nici încadrarea bunurilor importate la poziția tarifară înscrisă în documentele de import și nici autenticitatea certificatelor de origine. Protocolul 4 însă nu se referă la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un produs în țara exportatoare, ci la „articolele uzate, colectate acolo, destinate numai recuperării materiilor prime, inclusiv anvelope uzate destinate reșapării sau folosirii ca deșeuri”.

În condițiile Protodolului 4, mărfurile importate beneficiau de tratament tarifar favorabil la import numai în situația în care acestea erau reșapate. La controlul ulterior, inspectorii de specialitate nu au făcut decât să constate că nu toate anvelopele importate au fost reșapate, o parte dintre acestea fiind comercializate intern, în starea în care au fost importate. Având în vedere că o parte din anvelope nu au fost supuse unui proces de prelucrare, organele vamale în mod corect au constatat schimbarea destinației bunurilor importate și au calculat drepturile vamale de impot pentru aceste bunuri. În aceste condiții, autoritatea vamală a procedat potrivit art.71 din Legea nr.141/1997, la retragerea preferințelor tarifare acordate inițial prin declarațiile vamale de import.

Cu privire la majorările de întârziere aferente datoriei vamale, sunt aplicabile dispozițiile art.13 din O.G. nr.11/1996, potrivit cărora „orice obligație bugetară neachitată la scadență generează plata unor majorări de întârziere calculate pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare scadenței obligației bugetare, până la data realizării sumei datorate, inclusiv”. Recursurile vor fi admise, se va modifica sentința civilă atacată și, în fond, se va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă.