ÎCCJ, decizie (scj.ro #85017)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #85017) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Excepție de
nelegalitate
a
art
. 2 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor
O.U.G.
nr
. 148/2005 privind susținerea familiei în
vederea creșterii copilului aprobate prin H.G.
nr
.
1825/2005. Excepție admisă.
O.U.G.
nr
. 148/2005
Acordarea indemnizației
lunare de creștere a copiilor trebuie făcută, în virtutea dispozițiilor O.U.G.
nr.148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, prin
raportare la numărul copiilor născuți, iar nu la numărul nașterilor.
Este nelegală
prevederea cuprinsă în
art
. 2 din Hotărârea
Guvernului
nr
. 1825/2005, ce definește nașterea drept
aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii, ce adaugă astfel actului
normativ cu forță superioară în aplicarea căruia a fost adoptat și încalcă
principiul egalității de tratament între copiii proveniți dintr-o sarcină
simplă și una multiplă.
Î.C.C.J., Secția de
contencios administrativ și fiscal,
Decizia
nr
. 1947 din 4 aprilie
2007
Notă: H.G.
nr
. 1825/2005 pentru
aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G.
nr
. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea
creșterii copilului, publicată in M. Of.
nr
. 7 din
04/01/2006, a fost abrogată de H.G.
nr
. 1025/2006,
publicată în
M.Of
.
nr
. 704
din 17/08/2006
Prin acțiunea înregistrată la 28 aprilie 2006, reclamantul SI a solicitat
anularea deciziei
nr
. 58 din 9 februarie 2006 emisă
de pârâta Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie
Maramureș
și obligarea pârâtei la plata indemnizației
lunare în sumă de 800 RON pentru fiecare din minorii săi gemeni, născuți la
data de 25 mai 2004.
Reclamantul a invocat excepția de
nelegalitate
a
dispozițiilor
art
. 2 și 3 din Hotărârea Guvernului
nr
. 1825/2005 pe care s-a întemeiat decizia contestată și
prin încheierea de la 15 iunie 2006, Tribunalul
Maramureș
a dispus sesizarea Curții de Apel
Cluj
pentru
soluționarea excepției.
În motivarea excepției, s-a susținut că dispozițiile
art
.
2 alin. (1), (2) și (3) din Hotărârea Guvernului
nr
.
1825/2005 nu sunt în concordanță cu prevederile
art
.
6 alin. (1) din O.U.G.
nr
. 148/2005, potrivit cărora
concediul și indemnizația lunară se cuvin pentru fiecare din primele trei
nașteri sau, după caz, pentru primii trei copii.
Prin sentința civilă
nr
. 314 din 4 septembrie 2006,
Curtea de Apel
Cluj
a respins excepția de
nelegalitate
invocată de reclamant, reținând că Hotărârea
Guvernului
nr
. 1825/2005 a fost abrogată și că
eventuala sa
nelegalitate
a fost înlăturată prin
efectul abrogării.
Această sentință a fost casată prin decizia
nr
. 3.358
din 11 octombrie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție –
Secția de contencios administrativ și fiscal, ca urmare a admiterii recursului
declarat de reclamant și s-a trimis cauza spre
rejudecare
la aceeași instanță. Instanța de recurs a constatat că, deși actul
administrativ atacat a fost abrogat, a produs efecte juridice prin emiterea
deciziei deduse judecății, motiv pentru care se impunea soluționarea excepției
invocate de reclamant.
În fond după casare, Curtea de Apel
Cluj
– Secția
comercială, de contencios administrativ și fiscal a pronunțat sentința
civilă
nr
. 34 din 22 ianuarie 2007, prin care a admis
excepția și a constatat
nelegalitatea
dispozițiilor
art
. 2 din Normele metodologice de aplicare a Ordonanței de
Urgență a Guvernului
nr
. 148/2005 aprobate prin
Hotărârea Guvernului
nr
. 1825/2005.
Instanța de fond a reținut că prin definiția dată noțiunii de naștere,
art
. 2 din Hotărârea Guvernului
nr
.
1825/2005 încalcă acte normative cu forță superioară și instituie discriminări
între persoane aflate în situații identice, respectiv între copiii proveniți din
aceeași naștere și cei rezultați dintr-o naștere simplă, care beneficiază de
întreaga indemnizație.
Acordarea acestei indemnizații lunar și nu doar la momentul nașterii, o
singură dată, confirmă că definiția nașterii, avută în vedere la adoptarea
O.U.G.
nr
. 148/2005, trebuie raportată la numărul de
copii rezultați din naștere. De asemenea, s-a reținut că la adoptarea acestui
act normativ, legiuitorul a avut în vedere situația cea mai frecventă, aceea a
nașterii simple, ceea nu poate exclude din sfera de aplicare și situațiile de
excepție, înlăturând de la beneficiul legii anumite categorii de persoane, fără
existența unei justificări obiective.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs pârâții Guvernul României și
Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie
Maramureș
,
solicitând casarea hotărârii în baza
art
. 304
pct
. 9 și
art
. 304
1
Cod procedură civilă și respingerea ca neîntemeiată a excepției de
nelegalitate
.
Recurenții au susținut că dispozițiile
art
. 2 din
Hotărârea Guvernului
nr
. 1825/2005 sunt conforme
O.U.G.
nr
. 148/2005, care a prevăzut acordarea unei
singure indemnizații lunare, indiferent de numărul de copii rezultați în urma
nașterii, astfel cum s-a constatat în decizia
nr
.
937/2006 pronunțată de Curtea Constituțională.
Guvernul României a arătat că instanța de fond nu a avut în vedere că măsurile
de protecție socială prevăzute de legea în aplicarea căreia a fost emis actul
normativ contestat urmăresc îmbunătățirea echilibrului social-economic al
familiei și nu reprezintă măsuri de protecție a copilului, cum sunt cele
privind alocația de stat pentru copii.
Recurentul a precizat că norma legală a recunoscut dreptul la acordarea unei
singure indemnizații pentru familie, chiar dacă aceasta are doi copii gemeni și
că aceeași reglementare a fost menținută de noile norme de aplicare a
Ordonanței de urgență, aprobate prin Hotărârea Guvernului
nr
.
1025/2006.
Recursurile sunt
nefondate
.
Hotărârea Guvernului
nr
. 1825/2005 a fost adoptată
pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G.
nr
.
148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului.
Prin acest act normativ au fost definiți beneficiarii și situațiile de
eligibilitate pentru acordarea dreptului de indemnizație pentru creșterea
copilului și au fost prevăzute condițiile și procedurile de acordare a
dreptului.
Normele metodologice prevăzute în
art
. 2 sunt însă în
contradicție cu dispozițiile legale pentru aplicarea cărora au fost emise,
deoarece definiția stabilită pentru naștere, ca element de referință în
acordarea indemnizației lunare, creează o discriminare între persoanele aflate
în situații identice, fără să există o justificare de ordin obiectiv.
Instanța de fond a apreciat corect că acordarea indemnizației lunare a fost
raportată prin
art
. 6 din O.U.G.
nr
.
148/2005 la numărul copiilor născuți, iar nu la numărul nașterilor, situație
în care dispozițiile
art
. 2 din normele
metodologice sunt nelegale. Definind nașterea ca reprezentând aducerea pe lume
a unuia sau a mai multor copii vii,
art
. 2 din
Hotărârea Guvernului
nr
. 1825/2005 completează în mod
nelegal actul normativ cu forță superioară în aplicarea căruia a fost adoptat
și încalcă principiul egalității de tratament între copiii proveniți dintr-o
sarcină simplă și multiplă.
Recurenții au criticat neîntemeiat soluția instanței de fond, iar referirea la
decizia
nr
. 937 din 19 decembrie 2006 pronunțată de
Curtea Constituțională nu are relevanță în prezenta cauză, întrucât
intimatul-reclamant nu a invocat
neconstituționalitatea
dispozițiilor
art
. 6 alin. 1 din O.U.G.
nr
. 148/2005, motivând că acestea au fost încălcate prin
actul administrativ contestat pe cale
incidentă
.
De asemenea, sunt fără relevanță în prezentul litigiu susținerile privind
reglementarea cuprinsă în Hotărârea Guvernului
nr
.
1025/2006, avându-se în vedere că acest act normativ nu este aplicabil fondului
pricinii, având ca obiect alte forme de protecție socială acordate familiilor
cu copii în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copiilor cu
handicap, cu începere de la 1 ianuarie 2007.
Față de titlul și obiectul de reglementare al actului administrativ contestat,
va fi respinsă și susținerea recurentului că indemnizația lunară nu reprezintă
o măsură de protecție a copilului, cu atât mai mult cu cât beneficiarul
dreptului rezultă din norma legală cuprinsă în
art
. 6
din ordonanța de urgență și nu poate fi stabilit prin trimitere la actele
normative referitoare la alte forme de protecție socială.
Recursurile au fost respinse ca
nefondate
.