ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1753/2017

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr. x/30/2017, la data de 23.06.2017 reclamanta A. a învestit instanța cu "acțiune în anularea cererii de chemare" în judecată.

Prin încheierea civilă din 30.06.2017, Tribunalul Timiș, secția I civilă, a admis excepția necompetenței materiale funcționale a Secției I Civilă și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantă în favoarea completului specializat de litigii de muncă și asigurări sociale din cadrul aceleași secții a Tribunalului Timiș.

Cauza a fost înregistrată la Secția I Civilă, complet specializat în judecarea cauzelor de litigii de muncă și asigurări sociale a Tribunalului Timiș, care prin încheierea civilă din 06.07.2017, pronunțată în același dosar, a declinat competența de soluționare a cererii reclamantei, în favoarea completului specializat în judecarea cauzelor civile.

Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 12 din 07 august 2017, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea completului specializat în judecarea litigiilor civile din cadrul Secției I Civilă a Tribunalului Timiș.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta A. de proprietari Timișoara, ce a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 11 septembrie 2017.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, la data de 29 septembrie 2017, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că recursul nu este admisibil.

La data de 5 octombrie 2017, Completul de filtru C4, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile să își exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la filele 23-29 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

La data de 19 octombrie 2017 s-a înregistrat la dosar punctul de vedere la raport formulat de intimatul Serviciul de Telecomunicații Speciale, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

La data de 23 octombrie 2017, recurenta a formulat punct de vedere la raport, prin care a susținut că litigiul are natură civilă, astfel că urmează a fi soluționat de Secția civilă a Tribunalului Timiș.

Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 9 noiembrie 2017, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Sentința civilă nr. 12 din 07 august 2017 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a fost pronunțată în soluționarea unui conflict de competență.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Art. 135 alin. (4) C. proc. civ. prevede că "instanța competentă să judece conflictul va hotărî, în camera de consiliu, fără citarea părților, printr-o hotărâre definitivă", aceste dispoziții fiind aplicabile și în cazul conflictului ivit între secțiile specializate ale aceleiași instanțe, conform dispozițiilor art. 136 alin. (1) C. proc. civ.

Față de dispozițiile legale anterior menționate, sentința civilă nr. 12 din 07 august 2017 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, pronunțată în soluționarea unui conflict de competență, atacată cu recurs în prezenta cauză, nu este supusă recursului.

Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

În cauza supusă analizei, sentința civilă nr. 12 din 07 august 2017 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, pronunțată în soluționarea unui conflict de competență, nu este supusă recursului.

Pentru aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. raportate la cele ale art. 493 alin. (5) din același cod, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 12 din 7 august 2017 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2017.