ÎCCJ, decizie (scj.ro #84077)

Plângere întemeiată pe prevederile art. 278 1 C. proc . pen . Plângere introdusă înainte de emiterea unei rezoluții sau ordonanțe de netrimitere în judecată. Inadmisibilitate Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Urmărirea penală.

Plângerea împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală Indice alfabetic: Drept procesual penal - plângere întemeiată pe prevederile art. 278 1 C. proc . pen . - plângere introdusă înainte de emiterea unei rezoluții sau ordonanțe de netrimitere în judecată C. proc . pen ., art. 278 1 Plângerea întemeiată pe prevederile art. 278 1 C. proc . pen ., introdusă în fața judecătorului înainte de emiterea de către procuror a unei rezoluții sau ordonanțe de netrimitere în judecată este inadmisibilă, întrucât, conform art. 278 1 alin. (1) C. proc . pen ., o astfel de plângerea poate fi introdusă numai după emiterea unei rezoluții sau ordonanțe de netrimitere în judecată și după respingerea plângerii formulate împotriva acesteia, potrivit art. 275 - 278 C. proc . pen ., de către prim-procurorul parchetului sau, după caz, de către procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori procurorul ierarhic superior.

I.C.C.J., secția penală, sentința nr. 1616 din 2 octombrie 2008 Prin cererea înregistrată pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 6309/1/2008 la 25 iulie 2008, petiționarul D.V., aflat în penitenciar, condamnat la o pedeapsă de 16 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută în art. 174 - 176 alin. (1) lit. a) C. pen ., prin sentința penală nr. 89 de la 16 mai 2001 a Tribunalului Militar Teritorial București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 88 de la 10 ianuarie 2002 a Curții Supreme de Justiție, a formulat plângere întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. proc . pen . În motivarea plângerii, petiționarul a arătat, între altele, că a formulat plângere, deoarece procurorul desemnat din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu a soluționat în termenul legal, în conformitate cu dispozițiile art. 275 - 278, cauza din dosarul nr. 1085/1/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici procurorul ierarhic superior nu a soluționat plângerea datată, adresată și înaintată la 18 iunie 2008 Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție privind nesoluționarea cauzei trimisă de către Înalta Curte de Casație și Justiție, de către procurorul desemnat, nefiindu-i comunicată nicio soluție sau măsură.

Prin adresă, Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, să se trimită rezoluțiile date în dosarul nr. 1085/1/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală, în vederea soluționării plângerii formulate de D.V., plângere ce formează obiectul cauzei de față. La dosarul cauzei a fost depusă adresa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, în dosarul nr. 937/P/2008 din 2 septembrie 2008, în care se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală, că dosarul având ca obiect plângerea formulată de numitul D.V.

a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, sub nr. 937/P/2008, fiind în curs de soluționare. Înalta Curte de Casație și Justiție a pus în discuție, din oficiu, excepția admisibilității plângerii formulate de petiționar, față de conținutul adresei aflată la dosar, în sensul că nu există o soluție de neurmărire penală în cauză. Examinând plângerea formulată de petiționarul D.V.

și întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. proc . pen ., în raport cu excepția pusă în discuție, din oficiu, de instanță, Înalta Curte de Casație și Justiție constată plângerea petiționarului ca fiind inadmisibilă pentru următoarele considerente: În actuala reglementare a prevederilor art. 278 1 alin. (1) C. proc . pen ., așa cum au fost modificate prin dispozițiile Legii nr. 356/2006, legiuitorul a statuat că după respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Plângerea poate fi făcută și împotriva dispoziției de netrimitere în judecată cuprinsă în rechizitoriu.

Așadar, introducerea plângerii împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, a ordonanței sau a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală ori de încetare a urmăririi penale sau a dispoziției de netrimitere în judecată cuprinsă în rechizitoriu, la prim-procurorul parchetului, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel sau procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori, după caz, la procurorul ierarhic superior, constituie o condiție prealabilă prevăzută de lege și, totodată, o etapă obligatorie pentru exercitarea procedurii reglementate în art. 278 1 C. proc . pen . Or, din analiza conținutului adresei Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, rezultă că dosarul nr. 1085/1/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, având ca obiect plângerea formulată de D.V., a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație, Secția de urmărire penală și criminalistică, sub nr. 937/P/2008, fiind în curs de soluționare.

Astfel, în cauza aflată la parchet, procurorul încă nu a dat nicio soluție din cele prevăzute de lege, expres arătate, prin actele procedurale în mod concret evidențiate în conținutul dispozițiilor art. 278 1 alin. (1) C. proc . pen ., împotriva căreia petiționarul să fi formulat plângere la procurorul ierarhic superior, în condițiile art. 275 - 278 C. proc . pen ., etapă obligatorie, și numai după parcurgerea acesteia să se adreseze instanței de judecată, potrivit condițiilor impuse de legiuitor în art. 278 1 C. proc . pen . În raport cu cele menționate, Înalta Curte de Casație și Justiție consideră că plângerea petiționarului D.V., întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. proc . pen . și adresată direct instanței de judecată, în condițiile inexistenței până în prezent a unei soluții date de procuror, din cele prevăzute de lege, prin actele procedurale evidențiate de norma indicată, care să atragă posibilitatea formulării de către petiționar a plângerii la procurorul ierarhic superior, în condițiile art. 275 - 278 C. proc . pen ., etapă obligatorie, pentru ca numai ulterior acesteia să poată să se adreseze instanței de judecată, se circumscrie accepțiunii unui act pe care legea nu-l îngăduie, ceea ce atrage, ca sancțiune, inadmisibilitatea acestuia, respectiv a plângerii petiționarului.

Față de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționar.