ÎCCJ, decizie (scj.ro #82597)

Căsătorie.

Nulitatea căsătoriei. Dol prin reticență. Condiții

În conformitate cu prevederile

art.1169 C.civ. dovada dolului prin reticență, ca temei de nulitate a

căsătoriei, revine reclamantului

Secția

civilă, decizia nr.935 din 11 martie 2003

Reclamantul L.C. a chemat în judecată

pe pârâta V.A. solicitând instanței   să anuleze căsătoria încheiată

între părți la data de 29 decembrie 1990.

În motivarea acțiunii reclamantul arată că

: încă de la începutul căsătoriei, pârâta s-a manifestat ciudat, dar a apreciat

că acest fapt este datorat împrejurării că aceasta este foarte tânără; după

aproximativ un an,   pârâta nu a mai putut ascunde boala de care

suferea și a început să aibă ieșiri necontrolate și nemotivate, incoerență în gândire

și se manifesta violent; că înaintea formulării acțiunii, cu o săptămână, a

aflat de la niște colegi că pârâta a avut un comportament mai aparte încă din

timpul liceului, ceea ce denotă că era bolnavă, împrejurare pe care a ascuns-o

la încheierea căsătoriei. Reclamantul a precizat că în anul 1995, a formulat o

acțiune de divorț care a fost admisă și s-a desfăcut căsătoria din vina ambilor

soți, prin sentința civilă nr. 6254/1995 a Judecătoriei Drobeta Turnu-Severin.

Tribunalul Mehedinți, prin sentința civilă

nr. 70 din 10 mai 2001, a respins acțiunea.

Apelul formulat de către reclamant a fost

respins prin decizia nr. 213 din 13 decembrie 2001 a Curții de Apel Craiova,

secția civilă.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamantul susținând că instanța a interpretat greșit actul dedus

judecății, în sensul că a reținut că, în timpul căsătoriei, el ar fi constatat

că pârâta era bolnavă; or, ceea ce trebuia de analizat, era dacă pârâta era

bolnavă înainte de încheierea căsătoriei și a ascuns acest fapt.

Recursul este nefondat.

În conformitate cu prevederile art. 1169

C.civ., reclamantului îi revine obligația să facă dovada acțiunii sale; or, în

cazul în speță, reclamantul nu a făcut nici o dovadă că pârâta era bolnavă

înainte de încheierea căsătoriei, nici că a ascuns acest lucru – în ipoteza că

ar fi fost bolnavă – și nici că el ar fi aflat de această  împrejurare cu

numai 7 zile înainte de înregistrarea prezentei acțiuni. Dimpotrivă, din

hotărârea prin care s-a pronunțat divorțul, rezultă că “motivul destrămării

relațiilor de familie a fost determinat de boala de care suferă pârâta, ale

cărei simptome au devenit tot mai frecvente în ultimii doi ani.

În actul nou depus de către pârâtă,

respectiv un certificat medical, se arată    că “boala a debutat

în anul 1992, în timpul căsătoriei” diagnosticul fiind de tulburare

schizo-afectivă.

Aceeași împrejurare, respectiv că boala s-a

declanșat în timpul căsătoriei, este atestată implicit prin sentința civilă

9500 din 19 noiembrie  1998 a  Judecătoriei  Drobeta Turnu-Severin,

prin care reclamantul, din această cauză, a fost obligat la plata unei pensii

de întreținere pentru pârâtă, pentru acest motiv.

În atare situație, rezultă că pârâta s-a

îmbolnăvit în timpul căsătoriei, iar reclamantul a cunoscut acest fapt.

În consecință, motivul de anulare a

căsătoriei, urmare a “dolului prin reticență” nu a fost dovedit și în mod

temeinic acțiunea a fost respinsă de către instanță.

Astfel fiind, recursul a fost respins

ca nefondat.