ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 407/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal sub nr. x/207 din 22 iunie 2017, petenta SC A. SRL, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Tulcea, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună în principal, anularea procesului-verbal de constatare a contravenției din data de 04 mai 2017, iar, în subsidiar, înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului.

2.1. Prin Sentința civilă nr. 1191 din 20 septembrie 2017 pronunțată de Judecătoria Caracal s-a admis excepția de necompetență teritorială și s-a declinat cauza spre competentă soluționare în favoarea Judecătoriei Tulcea.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția, aceste dispoziții reprezentând o normă de competență teritorială absolută.

2.2. Prin Sentința civilă nr. 3187 din 29 decembrie 2017 pronunțată de Judecătoria Tulcea s-a admis excepția necompetentei teritoriale invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Caracal.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență, în condițiile art. 134 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecății, precum și înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria Tulcea a apreciat că soluționarea plângerii împotriva procesului-verbal de contravenție este de competența judecătoriei în a cărei rază teritorială își are sediul societatea ce urmează să preia obiectivul de pază, respectiv petenta, iar nu a judecătoriei în a cărei rază de competență a fost constatată fapta, în raport de dispozițiile art. 58 lit. m) și art. 64 din Legea nr. 333/2003 republicată și a prevederilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Obiectul prezentului dosar îl constituie plângerea contravențională formulată de petenta SC A. SRL împotriva procesul-verbal de contravenție seria PTLY nr. 000674 din data de 04 mai 2017 încheiat de I.G.P.R. - B.O.P. Sisteme de Securitate, prin care societatea a fost sancționată cu pentru nerespectarea condițiilor care au stat la baza eliberării licenței de funcționare, în sensul că nu a notificat în prealabil Poliția Municipiului Tulcea pe raza căreia a preluat obiective pentru a presta paza acestora, fapta fiind încadrată în dispozițiile art. 58 lit. m) din Legea nr. 333/2003 republicată.

Înalta Curte reține că, potrivit Regulamentului de Organizare și Funcționare care a stat la baza eliberării licenței de funcționare, petenta avea obligația de a notifica, în prealabil, poliția de pe raza căreia urma să preia obiective.

Potrivit dispozițiilor art. 58 din Legea nr. 333/2003 republicată, privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor "Constituie contravenții la prezenta lege următoarele fapte:

(...) m) nerespectarea condițiilor care au stat la baza eliberării licenței de funcționare".

Conform art. 64 din actul normativ sus-menționat, contravențiilor prevăzute la art. 58 le sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, care la art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 prevede că plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este de competența judecătoriei în raza căreia a fost săvârșită contravenția.

În același sens sunt și dispozițiile art. 65 din Legea nr. 333/2003 prevăd că "împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază teritorială s-a săvârșit contravenția".

Totodată, se observă că faptele contravenționale de comiterea cărora este acuzată petenta constau în inacțiuni considerate a fi săvârșite, ca element material al contravenției, la locul în care ar fi trebuit să se îndeplinească acțiunea, conduita activă la care legea obligă, respectiv notificarea poliției pe raza căreia a preluat obiective pentru a presta paza acestora.

În speță, petenta avea obligația de a notifica în prealabil Poliția Municipiului Tulcea pe raza căreia a preluat obiective pentru a presta paza acestora.

Prin urmare, sediul acestei autorități publice reprezintă locul la care trebuia executată obligația petentei de a notifica în prealabil preluarea obiectivelor pentru a presta paza acestora și, implicit, locul unde a fost săvârșită fapta contravențională constând în nerespectarea acestei obligații.

Așadar, potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, republicată, instanța în a cărei rază de competență a fost săvârșită fapta contravențională este Judecătoria Tulcea, ca instanță teritorială de la sediul Poliției Municipiului Tulcea - locul săvârșirii contravenției constatată prin procesul-verbal a cărui anulare se solicită în prezentul litigiu.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Tulcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe petenta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâtul I.P.J. Tulcea, în favoarea Judecătoriei Tulcea.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 februarie 2018.