ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 405/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, sub nr. x/2 din 02 februarie 2017, reclamanta Societatea Academică Română a solicitat în contradictoriu cu Serviciul Român de Informații, obligarea pârâtului la declasificarea informărilor trimise autorităților publice și private în legătură cu: a) neregulile și/sau ilegalitățile săvârșite de angajații SC A. ori de alte persoane în legătură cu aprovizionarea cu dezinfectanți a unităților sanitare din România, b) situația îmbolnăvirilor nosocomiale în spitale și alte unități sanitare, respectiv corectitudinea raportării datelor privitoare la aceste îmbolnăviri, c) orice alte informații legate de neregulile și/sau ilegalitățile constatate în sistemul sanitar, precum și să fie obligat pârâtul să remită reclamantei informațiile desecretizate în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.

2.1. Prin Sentința civilă nr. 2450 din 20 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut că reclamanta s-a prevalat de dispozițiile art. 13 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, solicitând obligarea pârâtei la desecretizarea și comunicarea unor informații de interes public, astfel că, în raport cu prevederile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 privind privind liberul acces la informațiile de interes public, competența materială de soluționare a cauzei este secția de contencios administrativ a tribunalului.

2.2. Prin Sentința civilă nr. 5781 din 10 octombrie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetentei materiale și a fost declinată competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel București.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanta a înțeles să își întemeieze cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art. 30 din Legea nr. 182/2002, iar nu pe dispozițiile Legii nr. 544/2001, aspect în raport cu care competența materială de soluționare a cauzei se stabilește în condițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, respectiv față de rangul instituției pârâte ca fiind organ central și, astfel, aparține Curții de Apel.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Obiectul prezentului dosar îl constituie cererea formulată de reclamanta Societatea Academică Română prin care a solicitat obligarea pârâtului Serviciul Român de Informații la declasificarea informărilor trimise autorităților publice și private în legătură cu: a) neregulile și/sau ilegalitățile săvârșite de angajații SC A. ori de alte persoane în legătură cu aprovizionarea cu dezinfectanți a unităților sanitare din România; b) situația îmbolnăvirilor nosocomiale în spitale și alte unități sanitare, respectiv corectitudinea raportării datelor privitoare la aceste îmbolnăviri; c) orice alte informații legate de neregulile și/sau ilegalitățile constatate în sistemul sanitar, precum și să fie obligat pârâtul să remită reclamantei informațiile desecretizate în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.

Reține instanța că potrivit dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 182/2002 "accesul cetățenilor străini, al cetățenilor români care au și cetățenia altui stat, precum și al persoanelor apatride la informațiile secrete de stat și în locurile în care se desfășoară activități și se expun obiecte sau se execută lucrări din această categorie este permis numai în situațiile și în condițiile stabilite prin tratatele internaționale la care România este parte sau prin hotărâre a Guvernului."

Totodată, conform dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 182/2002 "orice persoană fizică sau juridică română poate face contestație la autoritățile care au clasificat informația respectivă, împotriva clasificării informațiilor, duratei pentru care acestea au fost clasificate, precum și împotriva modului în care s-a atribuit un nivel sau altul de secretizare. Contestația va fi soluționată în condițiile legii contenciosului administrativ, iar art. 24 alin. (10) prevede că declasificarea ori trecerea la un nivel inferior de clasificare este realizată de persoanele sau autoritățile publice competente să aprobe clasificarea și nivelul de secretizare a informațiilor respective."

Constatând că principalul capăt al acțiunii este desecretizarea unor informații de către pârâtul S.R.I., Înalta Curte apreciază că, în speță, competența de soluționare a cauzei se stabilește în raport de prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, nefiind incidente dispozițiile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informații de interes public.

În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut, cu caracter unitar, că aceste dispoziții instituie două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de fond, după cum urmează:

- criteriul poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat;

- criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.

De asemenea, se reține că prin norme cuprinse în legi speciale, se poate deroga de la această regulă, însă doar pentru situațiile distinct reglementate.

Având în vedere obiectul cauzei de față, respectiv refuzul soluționării cererii adresate pârâtului S.R.I., precum și faptul că Legea nr. 182/2002 nu prevede o competență specială derogatorie, Înalta Curte apreciază că soluționarea cauzei este de competența curții de apel, fiind stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat în cadrul sistemului administrației publice de autoritatea pârâtă.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta Societatea Academică Română în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Român de Informații, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 februarie 2018.