ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3580/2017

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul Serviciul Român de Informații, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la comunicarea unor informații de interes public și la plata daunelor morale în cuantum de 5000 RON.

2.1. Hotărârea Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 1303 din 8 iunie 2017, Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Român de Informații București, în favoarea Curții de Apel Ploiești, ca urmare a invocării de către pârât a excepției de necompetență materială.

Pentru a hotărî astfel, instanța a apreciat că față de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și în conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 14/1992, întrucât organul de stat specializat în domeniul informațiilor privitoare la siguranța națională a României este parte componentă a sistemului național de apărare, activitatea sa fiind organizată și coordonată de Consiliul Suprem de Apărare a Țării, fiind inclus în categoria autorităților și instituțiilor centrale, cererile introduse împotriva actelor administrative emise de acesta se soluționează în primă instanță de către curtea de apel.

2.2. Hotărârea Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 171 din data de 27 septembrie 2017, pronunțată dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială a acțiunii formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Român de Informații, declinând competența de soluționare a cauzei având ca obiect comunicare informații de interes public conform Legii nr. 544/2001 în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

În consecință, a constatat ivit conflictul de competență dintre Tribunalul Dâmbovița și Curtea de Apel Ploiești și a trimis cauza pentru soluționarea acestuia la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

În considerentele acestei sentințe s-a reținut că obiectul cauzei rezidă în comunicarea informațiilor de interes public, întemeiată pe dispozițiile art. 22 din Legea nr. 544/2001, conform cărora în cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în această lege, respectiva persoană poate face plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice, iar plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art. 7.

Față de împrejurarea că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă comunicarea de informații de interes public în baza Legii nr. 544/2001 și nu acțiune în anulare act administrativ conform Legii nr. 554/2004, s-a apreciat că nu are relevanță că instituția publică pârâtă are rang central, deoarece se aplică dispozițiile art. 22 din Legea nr. 544/2001.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Înalta Curte constată că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, reglementat de dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, care dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune ce are ca obiect obligarea pârâtului Serviciul Român de Informații la comunicarea unor informații pe care le consideră incluse în categoria celor de interes public, astfel cum sunt acestea definite de dispozițiile art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, potrivit cărora: b) prin informație de interes public se înțelege orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informației".

Astfel, în raport de obiectul cererii deduse judecății, se constată că acțiunea formulată de reclamant se circumscrie sferei de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 544/2001, care la art. 22 instituie norme de competență materială specială.

În conformitate cu dispozițiile art. 22 din Legea nr. 544/2001:

"(1) În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice. Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art. 7.

(2) Instanța poate obliga autoritatea sau instituția publică să furnizeze informațiile de interes public solicitate și să plătească daune morale și/sau patrimoniale.

(3) Hotărârea tribunalului este supusă recursului.

(4) Decizia Curții de apel este definitivă și irevocabilă.

(5) Atât plângerea, cât și recursul se judecă în instanță, în procedură de urgență, și sunt scutite de taxă de timbru."

În aplicarea principiului specialia generalibus derogant, se impune constatarea prevalenței normei de procedură speciale, derogatorie de la dreptul comun în materie, reprezentat de Legea nr. 554/2004.

În speță, această normă specială este reprezentată de art. 22 din Legea nr. 544/2001, care urmează a se aplica cu prioritate, motiv pentru care Înalta Curte constată că, în mod corect, a reținut Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal că, în aceste condiții, nu are relevanță rangul instituției publice pârâte, nefiind aplicabile dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, Înalta Curte va stabili competența materială de soluționare a cauzei conform prevederilor art. 22 din Legea nr. 544/2001, reținând că, în cauză, reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune ce are ca obiect obligarea pârâtului Serviciul Român de Informații la comunicarea unor informații de interes public, acțiune ce se circumscrie, inclusiv în ceea ce privește competența, normelor edictate de Legea nr. 544/2001.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâtul Serviciul Român de Informații, în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâtul Serviciul Român de Informații, în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 noiembrie 2017.