ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 123/2018

Hotărârea ce face obiectul recursului 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată, la data de 14 aprilie 2017, pe rolul Tribunalului Vaslui, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Județean de Urgență Vaslui, obligarea pârâtului la revizuirea prețului contractului de achiziție publică de servicii nr. 746 din 19 decembrie 2016 stabilit la art. 5, ținând cont de majorarea salariului minim pe economie conform H.G. nr. 1/2017. Prin Sentința civilă nr. 345 din 26 mai 2017, Tribunalul Vaslui a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată. 1.

Soluția primei instanțe ce face obiectul recursului Împotriva sentinței Tribunalului Vaslui, reclamanta SC A. SRL a formulat recurs, înregistrat pe rolul Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 19 iunie 2017, solicitând casarea hotărârii și, rejudecând, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată. Prin cererea înregistrată la data de 18 septembrie 2017, recurenta-reclamantă SC A. SRL a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 221 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice, solicitând sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției. În motivare, recurenta a arătat că textul de lege este contrar mai multor prevederi constituționale, respectiv art. 16 alin. (1) și (2), referitor la egalitatea în drepturi, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 124 referitor la înfăptuirea justiției și art. 20 raportat la art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și ale art. 1 din Protocolul adițional la Convenție. A mai apreciat, că textul de lege criticat încalcă principiul securității raporturilor juridice. Prin încheierea de ședință din 6 noiembrie 2017, Curtea de Apel Iași a respins, ca inadmisibilă, cererea recurentei-reclamante SC A. SRL de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 221 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 98/2016. A reținut instanța, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, apreciind că nu există o legătură efectivă între necesitatea pronunțării unei hotărâri în contenciosul constituțional și soluționarea cauzei. 2. Cererea de recurs Împotriva acestei încheieri, recurenta-reclamantă SC A. SRL a formulat recurs, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată. Susține recurenta că dispozițiile art. 221 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 98/2016 au legătură cu soluționarea cauzei. Astfel, obiectul litigiului este reprezentat de refuzul intimatului Spitalul Județean de Urgență Vaslui de a majora prețul unui contract de achiziție publică, ca urmare a apariției unei hotărâri emise de Guvernul României prin care s-a majorat salariul minim pe economie, H.G. nr. 1/2017, și care a dus la mărirea cheltuielilor contractului față de cheltuielile care fuseseră inițial justificate în cadrul procedurii. Articolul ce face obiectul excepției de neconstituționalitate lasă la latitudinea autorității contractante actualizarea prețului, chiar dacă modificarea ar surveni ca urmare a apariției unei legi ulterioare pe care contractantul are obligația să o aplice prin simpla stipulare a faptului că prețul rămâne ferm și nu se ajustează. Consideră recurenta-reclamantă că articolul trebuie completat cu sintagma "cu excepția cazurilor în care prin acte normative emise de stat, obligatorii pentru executant, și care au influență asupra clauzelor contractuale", sau să fie completat cu un nou alineat care să cuprindă, în mod clar, cum se modifică clauzele contractuale/ajustează prețul contractului în această situație, chiar dacă în contract este stipulat faptul că prețul nu se ajustează și rămâne ferm. Astfel, prin lipsa unei reglementări care să rezolve și această situație, prin imposibilitatea ajustării prețului, deși prin hotărâre de guvern societatea este obligată să mărească salariul minim și, implicit, cheltuielile pentru îndeplinirea contractului, statul nu face decât să mențină o stare de insecuritate a relațiilor dintre stat și persoanele fizice și juridice, creându-și prerogativele abuzive față de celelalte dispoziții legal generale, fiind obligată să suporte costuri suplimentare, pe care nu și le-a asumat.

Apărările intimatei Intimatul-pârât Spitalul Județean de Urgență Vaslui a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că în mod corect a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale ca inadmisibilă, recurenta formulând, de fapt, concluzii pe fondul cauzei.

Procedura de soluționare a recursului Sesizată cu soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă SC A. SRL împotriva respingerii, ca inadmisibilă, a sesizării Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 221 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice, avându-se în vedere celeritatea soluționării acestui recurs, conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte a acordat primul termen al condicii de judecată pentru soluționare, neimpunându-se parcurgerea procedurii de filtrare prevăzute de art. 493 C. proc. civ. Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Obiectul acțiunii introductive de instanță îl constituie revizuirea prețului Contractului de achiziție publică de servicii nr. 746 din 19 decembrie 2016, stabilit la art. 5 din contract, ținând cont de majorarea salariului minim pe economie conform H.G. nr. 1/2017. Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 republicată: "(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale". Din interpretarea logico-juridică a prevederilor citate rezultă că, pentru sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, trebuie îndeplinite următoarele condiții în mod cumulativ: excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial; excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare; norma vizată de excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. Art. 221 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice, a cărui neconstituționalitate este invocată de recurent are următorul conținut: "Art. 221. - (1) Contractele de achiziție publică/Acordurile-cadru pot fi modificate, fără organizarea unei noi proceduri de atribuire, în următoarele situații: a) atunci când modificările, indiferent dacă sunt sau nu sunt evaluabile în bani și indiferent de valoarea acestora, au fost prevăzute în documentele achiziției inițiale sub forma unor clauze de revizuire clare, precise și fără echivoc, care pot include clauze de revizuire a prețului sau orice alte opțiuni;". Deși, prin cererea de sesizare a Curții Constituționale și prin recurs, a invocat încălcarea mai multor dispoziții constituționale, recurenta nu a arătat în ce măsură articolul ce face obiectul excepției de neconstituționalitate este contrar dispozițiilor Constituției României enumerate în cuprinsul excepției de neconstituționalitate. Condiția relevanței excepției, care impune ca normele criticate să aibă incidență în soluționarea cauzei respective, trebuie analizată în concret, în funcție de circumstanțele cauzei și posibila tangență a prevederilor legale în discuție cu litigiul aflat pe rolul instanței. Astfel, se impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual și a stadiului concret în care se află litigiul. Din perspectiva interesului procesual, Înalta Curte apreciază că, în cauză, nu este îndeplinită cerința legăturii cu pricina ce se judecă, impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Recurenta-reclamantă formulează susțineri care privesc cererea de chemare în judecată, fondul litigiului, nu relevă legătura textului legal cu soluționarea cauzei și nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate ale art. 221 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 98/2016, ci solicită modificarea textului de lege sau completarea acestuia în sensul în care apreciază că i-ar fi favorabil.

Soluția instanței de recurs Pentru aceste considerente, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.